Galbenelele si papadia nu trebuie sa lipseasca in tratarea bolilor hepatice

Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICÃ

In etapa actuala, bolile hepatice au o raspandire tot mai larga in randul populatiei, in stransa dependenta cu alimentatia defectuoasa si cu factorii de stres din regimul de viata. In locul alimentelor din cereale, legume si fructe, cu un continut ridicat in vitamine naturale, saruri minerale si fibre, au aparut produse greu asimilabile, ca hotdog, hamburger, unturi si grasimi animale, sucuri artificializate, care sunt distribuite doar in interesul comercializarii rapide. Alimentatia excesiva si dezechilibrata, bazata, in principal, pe produse animaliere, consumul exagerat de alcool si cafea, fumatul necontrolat si sedentarismul maresc riscul imbolnavirilor.

Alimentele actuale se deosebesc mult de cele consumate de bunicii si strabunicii nostri. Hrana de astazi este prea mult prelucrata in industria alimentara si chiar in bucatariile casnice, fiind adesea combinata cu diversi aditivi alimentari de tipul E-urilor.

Multi ditre semenii nostri, mai ales cei instariti, dar si stresati de timp, depasesc masura in tot ceea ce fac; mananca prea mult, mai ales produse prelucrate industrial, masa se deruleaza in mare graba, eventual din mers, consuma alcooluri tari fara control, fumeaza, iar, la primele simptome de suferinta, apeleaza la medicamente de sinteza chimica, luate cu pumnul, fara prea mult discernamant.

Toti acesti factori agresivi, alaturi de sensibilizarea treptata a organismului si modul de viata dezorganizata, contribuie la cresterea incidentei bolilor ficatului si ale vezicii biliare.

Ficatul este definit ca un laborator complex, cu multiple functii fiziologice, printre care cele mai importante sunt:

- secretia permanenta a bilei si deversarea acesteia, intr-un ritm constant, prin canalul hepatic, colecist si canalul coledoc pana la duoden;

- degradarea substantelor toxice provenite din exterior si vehicularea lor prin curentul sanguin, asigurand o purificare, partiala sau totala, a sangelui.

Steatoza hepatica, o afectiune in crestere alarmanta

Prima reactie de suferinta constatata la nivelul ficatului bolnav este steatoza hepatica. Aceasta este o forma tipica de hepatomegalie, „de supraincarcare“, prin care ficatul devine gras, se intareste si creste rapid in volum (in special la lobul drept). Astfel, incep durerile acute, resimtite cu sau fara palpare, ca urmare a unui exces de colesterol si trigliceride depuse in celulele hepatice, precum si a unui exces de bila (fiere) care nu a fost evacuata prin canalele hepatice.

Alte cauze majore ale steatozei hepatice sunt: consumul excesiv de alcool si de medicamente de sinteza (corticoizi, estrogeni), prezenta diabetului zaharat, operatii chirurgicale facute la vezica biliara, stomac si intestine si declansarea diferitelor tipuri de hepatita. Este demn de mentionat ca dupa hepatita A aproape toti bolnavii se refac total, dupa hepatita B isi revin circa 80-90% din bolnavi, dar, dupa hepatita C, refacerea este mult mai lenta, in functie de respectarea regimului alimentar si a unui regim de viata controlata.

Treptat, ficatul prezinta unele leziuni difuze (inflamatoare sau neinflamatoare), cu evolutii posibile spre hepatita cronica, virala sau medicamentoasa, ciroza hepatica (alcoolica si nealcoolica) si ascita (ciroza umeda). In conditii foarte grave se ajunge la insuficienta hepatica acuta, hemoragii digestive, chist hidatic hepatic, tumori benigne sau maligne, cancer hepatic, de stomac, colon si pancreas, tuberculoza hepatica, leucemie, septicemie, boala Hodgkin.

Riscul complicatiilor severe este mai mare la consumatorii de alcooluri tari, la persoane in varsta si la bolnavii de diabet zaharat, insuficienta cardiaca, obezitate sau anemie puternica.

De cele mai multe ori, boala se asociaza cu febra de tip septic, astenie fizica, lipsa de putere, oboseala, somnolenta, balonari abdominale, dureri epigastrice sau in hipocondrul drept, cu reflexe in spate, marirea in volum a splinei (splenomegalie), circulatie venoasa colaterala, hipertensiune portala, adenopatii periferice, scaderea rapida a greutatii corporale si alterarea starii generale a organismului.

Despre proprietăţile benefice ale frunzelor de nuc

prof. univ. dr. Constantin Milică

Preparatele provenite din organe vegetale ale nucului (frunze, coji) au reale calităţi terapeutice într-un număr impresionant de afecţiuni.

Frunzele şi cojile verzi ale fructelor au însuşiri:

Din aceeaşi ediţie:

- hipoglicemiante, depurative, antitoxice, bactericide, bacteriostatice;

- stomahice, antidiareice, antiseptice intestinal, antifungice, dezinfectante gastrointestinal, astringente, vermifuge, antiscorbutice, tonic-amare;

- cicatrizante, astringente, antimicotice, antieczematoase, emoliente, calmante, vulnerare, antireumatice.

Frunzele tinere ale nucului pot fi folosite în următoarele afecţiuni:

- diabet zaharat, cu reducerea glicemiei, hepatită, icter, stimularea digestiei şi a funcţiilor hepatice, hemoragii digestive, candidoze, curăţirea sângelui, infecţii renale, edeme renale, hemoragii uterine, eliminarea transpiraţiei nocturne la bolnavii de tuberculoză, lipsa poftei de mâncare.

Se prepară infuzie simplă dintr-o linguriţă de frunze uscate şi mărunţite la 200 ml de apă clocotită, se infuzează acoperit timp de 5-10 minute şi se beau câte două-trei ceaiuri pe zi. Efecte similare are şi tinctura din frunze, din care se iau câte 15 picături de trei ori pe zi, diluate în puţină apă;

- diaree, dizenterie, transpiraţii excesive, constipaţii, inflamaţia vaselor sanguine.

Se prepară infuzie concentrată din patru linguri de frunze uscate şi mărunţite, la 250 ml de apă clocotită, din care se iau câte 3-4 linguri pe zi.

Preparate din frunze pentru uz extern

- comprese cu decoct concentrat (trei linguri la 250 ml de apă, cu fierbere 10 minute), pentru tratamente în dermatite, furunculoze, psoriazis, prurit, acnee juvenilă, negi, mătreaţă, afecţiuni oculare;

- gargară şi clătirea gurii cu infuzie concentrată din frunze (15 g la 200 ml de apă clocotită) pentru stomatită, amigdalită, gingivită, afte bucale, afecţiuni ale gătului şi laringelui;

- alifie din frunze pentru vindecarea rănilor, eczemelor, arsurilor solare, ulcere ale pielii şi tenuri grase, preparată din 15 g frunze uscate şi mărunţite, care se macerează 7 zile în 100 ml de ulei de floarea-soarelui la temperatura camerei; se fierbe pe baia de apă timp de trei ore, se strecoară prin tifon, se adaugă încă 15 g de ceară de albine cu care se uniformizează printr-o nouă fierbere pe baia de apă, timp de 30 de minute.

Preparate din cojile verzi

Cojile verzi ale nucilor sunt eficiente în fortificarea stomacului slăbit şi a intestinelor leneşe, în îmbunătăţirea funcţionării ficatului şi a tractului gastro-intestinal, cu efecte contra stărilor catarale ale tubului digestiv şi a hepatitei acute, în litiază renală şi în incontinenţă urinară, în infecţiile streptococice şi stafilococice.

În uz extern, decoctul din coji de nuci verzi este eficace în vindecarea ulceraţiilor şi micozelor cutanate. Gargarele făcute de de două ori pe zi au efecte în afecţiunile gâtului şi gurii.