Hepatita virala C

Hepatita C este o infecție cauzatǎ de virusul hepatitei C care atacă ficatul şi duce la inflamarea acestuia. Majoritatea persoanelor infectate cu virusul hepatitei C (HCV) nu au simptome și nu știu cǎ au acest virus până cȃnd ficatul ȋncepe sǎ fie afectat. Afectarea ficatului poate apǎrea dupǎ mulți ani și este descoperitǎ în timpul testelor medicale de rutinǎ.

Hepatita C se transmite prin contact cu sângele contaminat, prin intermediul acelor comune în timpul utilizării de droguri, prin sȃnge contaminat, prin ustensile care nu sunt sterilizate ȋn mod corect.

Organizația Mondialǎ a Sǎnǎtǎții estimeazǎ cǎ 3% din populația lumii (adicǎ aproximativ 170 de milioane de oameni) au hepatita cronicǎ C, şi până la patru milioane de persoane sunt infectate în fiecare an cu virusul hepatitei C.

Cauzele care duc la apariția hepatitei C

Virusul HCV se transmite prin contactul cu sȃngele contaminat, adicǎ atunci cȃnd sȃngele contaminat ajunge sǎ ia contact cu sȃngele nostru, prin intermediul unei rǎni deschise sau prin perfuzii de sȃnge. Factorii de risc ȋi reprezintǎ: schimbul de ace ȋn cazul consumatorilor de droguri, realizarea tatuajelor sau a piercingurilor cu echipamente care nu au fost corect sterilizate, realizarea manichiurii sau a pedichiurii cu instrumente incorect sterilizate, transfuzii de sȃnge contaminat.

Hepatita C poate fi transmisǎ și prin contact sexul, ȋnsǎ posibilitatea este mult mai redusǎ fațǎ de factorii de mai sus. De asemenea, virusul hepatitei C poate fi transmis prin intermediul periuţei de dinţi şi a aparatelor de ras utilizate ȋn comun. Existǎ posibilitatea ca mama purtǎtoare a virusului sǎ transmitǎ copilului ei virusul HCV, ȋnsǎ foarte rar au fost raportate astfel de cazuri.

Hepatita C nu se transmite prin salivǎ, nici prin contactul de zi cu zi și nici prin utilizarea ȋn comun a scaunului de toaletǎ.

Simptomele hepatitei C

Virusul hepatic C cauzeazǎ hepatita acutǎ C cȃt și hepatitǎ cronicǎ C. Forma acutǎ a hepatitei C se referǎ la primele șase luni de la infectarea cu VHC. Ȋnsǎ simptomele care apar sunt nespecifice (inapetențǎ, obosealǎ, durere abdominalǎ, icter și simptome pseudo-gripale) simptome care rareori trimit pacientul la medic.

Dacǎ virusul dǎ simptome o perioadǎ mai lungǎ de șase luni, atunci se poate vorbi de o afecțiune hepaticǎ cronicǎ. Ca și faza acutǎ, faza cronicǎ este de asemenea asimptomaticǎ sau cu simptome nespecifice, boala fiind de cele mai multe ori descoperită ȋn urma unor controale de rutinǎ.

Statisticile aratǎ faptul cǎ peste 80% din pacienții infectați cu virusul hepatic C vor dezvolta hepatitǎ cronicǎ C. Dacǎ boala nu este tratatǎ, o treime va dezvolta cirozǎ hepaticǎ ȋn 20 de ani, o altǎ treime va dezvolta aceeași afecțiune ȋn 30 de ani, iar restul de o treime este probabil sǎ nu dezvolte aceastǎ afecțiune niciodatǎ.

Hepatita C nu produce semne sau simptome în timpulul primelor sale etape, ȋnsǎ existǎ cȃțiva pacienți care pot avea simptome nespecifice, asemanatoare gripei: oboseală, febră, greaţă sau lipsa poftei de mȃncare, dureri musculare sau articulare, sensibilitate în zona ficatului.

Complicațiile hepatitei C

Cicatrizarea ţesutului ficatului (ciroza). Dupǎ aproximativ 20, 30 de ani de la dezvoltarea hepatitei C.

Cancer hepatic. Un număr relativ mic de persoane cu hepatita C vor dezvolta cancer de ficat.

Insuficienţă hepatică. Un ficat care este grav afectat de hepatita C va fi în imposibilitatea de a mai funcţiona.

Conform statisticilor Organizației Mondiale de Sǎnǎtate, 60-70% din persoanele infectate vor dezvolta forma cronicǎ a bolii, ȋntre 5-20% vor dezvolta cirozǎ, iar ȋntre 1-5% din pacienți decedeazǎ din cauza cirozei sau a cancerului hepatic.

Diagnosticul hepatitei C

Virusul hepatic C are o perioadǎ de incubație ce variazǎ ȋntre 14 și 180 de zile, ceea ce ȋnseamnǎ cǎ orice persoanǎ care crede cǎ a fost expusǎ la virus prin diferite metode poate realiza testul de sȃnge anti HCV, care depisteazǎ anticorpii pe care organismul ȋi produce la contacul cu virusul hepatic.

Testul nu poate face distincția ȋntre infecția acutǎ și cea cronicǎ. Anticorpii se depistează ȋn medie la 7-8 sǎptǎmȃni de la debutul infecției. Ȋn cazul eradicǎrii spontane a infecției, anticorpii pot sǎ persiste toatǎ viața sau sǎ disparǎ ȋn cȃțiva ani.

Rezultatele pozitive trebuie confirmate printr-o analizǎ suplimentarǎ și anume RIBA (recombinant immunoblot assay).

Testele de sânge pentru a diagnostica hepatita C ajutǎ pacientul sǎ determine dacǎ are virusul hepatitei C, iar acesta poate mǎsura, de asemenea, încărcătura virală și poate evalua „ machiajul genetic" al virusului (genotiparea), care ajută la determinarea opţiunilor de tratament.

Testarea mostrelor de țesut hepatic este recomandatǎ pentru a determina severitatea leziunilor hepatice. Medicul poate recomanda o procedură ȋn care un mic eşantion de ţesut hepatic este testat ȋn laborator. O biopsie hepaticǎ poate ajuta la determinarea severitǎții bolii și la decizia de tratament. În timpul unei biopsii hepatice, medicul va introduce un ac subțire prin piele ȋn ficat pentru a recolta o mostrǎ de țesut.

Tratamentul hepatitei C

Tratamentul hepatitei C are ca scop eradicarea virusului și oprirea extinderii pentru ca pacientul sǎ nu dezvolte ciroza și cancer hepatic, acolo unde eradicarea nu este posibilǎ. Un diagnostic de hepatita C nu înseamnă neapǎrat cǎ pacientul are nevoie de tratament. Dacă aveţi doar anomalii hepatice uşoare, medicul poate recomanda sǎ nu se ȋncepǎ tratamentul deoarece riscul de probleme hepatice viitoare este foarte scăzut. Ȋn schimb, veți face teste periodice pentru screeningul afecțiunii.

Tratamentul medicametos

Tratamentului cu interferon şi ribaviron sunt medicamentele principale ȋn tratamentul pentru VHC. Aceste medicamente ajutǎ sistemul imunitar sǎ lupte ȋmpotriva virusului şi sunt adesea utilizate împreună, ca terapie dublă sau de asociere, care s-a dovedit a fi eficace în 55% din cazuri. Anumite tulpini sau genotipuri ale virusului hepatitei C sunt mult mai probabil sǎ rǎspundǎ la acest tratament decȃt altele. Chiar dacǎ virusul nu este complet eliminat, tratamentele pot reduce inflamația și cicatrizarea ficatului. Din pǎcate, aceste terapii nu sunt ȋntotdeuna bine tolerate de organismul pacienților, mai ales pentru cǎ pot da efecte adverse.

O serie de antivirale cu acţiune directă sunt în curs de dezvoltare, fiind special create pentru a lupta pentru eradicarea virusului. Douǎ dintre aceste medicamente, care sunt cunoscute sub numele de inhibitori de proteazǎ, blocheazǎ enzimele vitale de care virusul hepatitei C are nevoie pentru a se multiplica.

Ȋn SUA sunt deja utilizați inhibitorii de proteazǎ, care au ajutat pacienții care nu au rǎspuns la tratamentul cu interferon şi ribaviron. Din luna august 2012, medicamentul va ajunge și ȋn Europa, fiind deja lansat ȋn cȃteva țǎri.

Modificarea stilului de viațǎ

Medicul vǎ poate recomanda vaccinul împotriva virusurilor hepatitei A şi B. Acestea sunt douǎ virusuri diferite, dar destul de periculoase deoarece pot provoca leziuni hepatice şi pot complica tratamentul hepatitei C.

Regimul alimentar. Acesta trebuie sǎ fie unul sǎnǎtos și sǎ excludǎ alcoolul. De asemenea, medicul poate recomanada suplimente de vitamina E.

Evitaţi medicamentele care pot duce la dezvoltarea de leziuni hepatice.

Ajutați la prevenirea transmiterii cǎtre alte persoane. Acoperiți orice răni care le aveţi şi nu utilizați la comun lame de ras sau periuța de dinți. De asemenea, nu trebuie sǎ donați sȃnge si nici organe.

Tratament chirurgical

Dacǎ ficatul a fost grav deteriorat, intervenția chirurgicalǎ potrivitǎ este transplantul. În timpul unui transplant de ficat, chirurgul ȋndepǎrteazǎ ficatul deteriorat şi ȋl înlocuieşte cu un ficat sănătos.

Pentru persoanele cu hepatita C, un transplant de ficat nu vindecǎ ȋnsă boala. Tratamentul cu medicamente antivirale, de obicei, continuă după un transplantul de ficat, deoarece infecţia cu virusul hepatitei C este probabil să reapară.

Prevenirea hepatitei C

Nu există vaccin pentru a preveni infecția cu VHC, spre deosebire de cele pentru hepatita A şi B. Ȋnsǎ riscul de transmitere poate fi evitat prin cȃteva mǎsuri de igienǎ proprie:

• Nu utilizați ace și nici seringi folosite.

• Nu ȋmpǎrtǎșiți aparatul de ras și nici periuța de dinți

• Utilizați corect prezervativul ȋn cazul ȋn care partenerul este unul instabil sau este infectat cu virusul hepatitei C.

• Asigurați-vǎ că instrumentarul de la saloanele cosmetice sunt corect sterilizate

• Nu utilizați obiectele persoanele ascuțite ale altor persoane

• Aveți grijǎ ca echipamentul sǎ fie corect sterilizat cȃnd sunt efectuate tatuaje, piercing-uri sau acupuncturǎ.

Citește și:

Vaccin experimental impotriva hepatitei C

Armurariu în bolile de ficat

Cu mult înainte ca bolile de ficat sa fie tratate dupa cauza lor oamenii

consumau preparate din armurariu. Chiar astazi silimarina-un extract de

armurariu-este des folosit de bolnavii de ficat.

Silimarina este unul dintre preparatele cu cele mai putine efecte

secundare, cînd se folosesc doze mari s-au observat aparitia diareelor, a

alergiilor.

În acest articol vom vorbi despre silimarina si silibina.

Silimarina este un extract din armurariu care în principal este constituit

din silibina, sylidianina, sylichristina toate aceste trei substante facînd

parte din clasa flavonolignanelor.

Silibina este principala substanta a clasei flavonolignanelor. Ea este

extrasa din armurariu printr-un procedeu relativ complicat, purificata si

folosita ca hemisuccinat pentru perfuzii.

Efectul silimarinei este în continuare controversat în timp ca efectul

silibinei este dovedit în special împotriva hepatitei C. Va prezentam în

continuare datele despre aceste substante si în ce directie se fac fac

cercetarile.

Silimarina

Se administreaza sub forma de tablete sau capsule si se vinde fara

reteta în farmacie. De regula nu-i platita de casele de asigurari. Dupa

unii pacienti ea îmbunatateste starea generala dupa altii nu are nici un

efect. Ce spun datele stiintifice? În eprubeta sau pe animalele de

laborator(2), silimarina administrata în doze mari a avut un efect

antioxidant si inhibitor al fibrozei. La oameni nu s-a putut înca

demonstra acest efect: studii care au comparat silimarina cu placebo nu

au aratat nici o diferenta sau diferente minime în privinta valorilor

hepatice sau a fibrozarii. Dupa unele date ar avea un efect în calitatea

vietii.

Silimarina în ciroza alcoolica si în cea nealcoolica

La pacientii cu ciroza datele sînt contradictorii. Un studiu a lui Ferenci si

colaboratorii din 1989 a urmarit pe 170 de pacienti cu ciroza efectul în

privinta supravietuirii. 91 aveau ciroza alcoolica. La 79 pacienti, ciroza

era de alta natura (nespecificata). Pacientii au fost împartiti în doua si

au primit fie silimarina fie un preparat placebo. Dupa 4 ani mai traiau

58% dintre pacientii cu silimarina si doar 39% dintre cei cu placebo. În

plus îmbucurator a fost ca nu s-au constatat efecte secundare.(3) Acest

succes nu a mai putut fi demonstrat în studii ulterioare.

Intre 1986 si 1989 Pares & co. au urmarit acelasi tel, tratînd 200 de

pacienti cu ciroza alcoolica. Nu s-au constatat diferente între pacientii cu

placebo si cei cu silimarina nici în privinta supravietuirii, nici a înaintarii

în boala.(4)

O lucrare a lui Saler & co. din anul 2008 a analizat mai multe zeci de

studii cu silimarina si silibina si efectul lor asupra cirozei alcoolice. S-a

constatat o îmbunatatire sub silimarina a valorii hepatice GOT dar nu si

a fosfatazei alcaline AP. Mortalitatea sau alte complicatii au fost cu 7%

mai reduse la pacientii cu silimarina. (5)

Silimarina în ciroza primara biliara (PBC)

S-a încercat administrarea de silimarina la pacientii cu CPB la care

tratamentul standard cu acid-ursodeoxicolic singur n-a fost suficient.

Studiul lui Angulo & co. A fost publicat în anul 2000. Nici aici silimarina

n-a adus avantaje în raspunsul la terapie sau îmbunatatirea valorilor de

laborator cum ar fi bilirubina, fosfataza alcalina. Autorii au ajuns la

concluzia ca alte studii despre silimarina in PBC nu-si mai au rostul.

Efectul asupra tesutului hepatic nu a fost cercetat.(6)

Silimarina în hepatita autoimuna

Nu este cunoscut vreun efect al silimarinei asupra pacientilor cu hepatita

autoimuna, nu s-au facut niciodata cercetari în aceasta directie. Pentru

ca in hepatita autoimuna lipsa imunosupresoarelor duce rapid la

distrugerea ficatului, silimarina nu poate fi în niciun caz un înlocuitor de

tratament! Un chestionar facut pe 249 de pacienti cu Hep.AI a aratat ca

doua treimi dintre ei iau si silimarina pe lînga tratamentul

imunosupresor fara sa aibe efecte pozitive în calitatea vietii sau în

valorile hepatice.(7)

Silimarina în hepatita virala acuta

Inca din anul 1970 a fost studiat efectul silimarinei în hepatita acuta (în

cea de tip B desigur, cea de tip C înca nu era cunoscuta). Intr-un studiu,

valorile hepatice s-au normalizat, în altul n-a fost nici o diferenta. (9)

In anul 2009 într-un studiu egiptean, sub silimarina s-a normalizat

bilirubina indirecta la pacientii cu hepatita acuta, ceva mai repede decît

la cei cu placebo, urina inchisa la culoare, coloratia galbena au disparut

ceva mai repede. In privinta valorilor hepatice GOT, GPT, bilirubinei

directa, silimarina nu a avut niciun efect.(10)

Silimarina în hepatita B

Despre silimarina în hepatita cronica B nu exista practic nici o data. Intro

lucrare din anul 2005 a lui Mayer care cuprinde peste o suta de studii,

niciunul dintre studii nu a fost facut pe pacienti doar cu hepatita B ci

împreuna cu pacienti cu hepatita C. Autorii n-au gasit niciun indiciu ca

silimarina ar influenta pozitiv scaderea viremiei sau îmbunatasirea

tesutului hepatic la bolnavii cronici de hepatita B sau C.(11)

Silimarina în hepatita C

In hepatita C, silimarina a fost cel mai des studiata dar si aici datele sînt

contradictorii. Asta-i valabil doar pentru silimarina administrata oral sub

forma de tablete. Silibina administrata intravenos are efect dovedit, dar

despre asta vom vorbi mai tîrziu. In Egipt au fost tratati în anul 2004 in

cadrul unui studiu, 141 de pacienti cu hepatita cronica C, care au primit

fie silimarina sub forma de tablete fie un preparat multi-vitaminic. Dupa

un an toti pacientii au raportat ca se simteau mult mai bine indiferent ca

li s-a administrat silimarina sau vitamine. Pe de alta parte nici silimarina

nici vitaminele n-au avut vreo influenta asupra viremiei, a valorilor

hepatice sau a starii ficatului.

Date interesante vin din studiul HALT_C cu 1049 de pacienti cu hepatita

c din anul 2007. De fapt acest sudiu a fost facut pentru interferon,

datele despre silimarina find doar un „produs secundar”, datele nu au

fost acumulate in conditii de control. Multi participanti au recunoscut ca

au luat pe lînga tratamentul standard si diferite preparate cu silimarina

asa ca s-au strîns si aceste date.

178 din cei 1049 pacienti (17%) au luat-dupa propiile declaratii-cel putin

odata silimarina, 170 (16%) iau actual astfel de produse. 2/3 dintre

pacienti (701/67%) nu au luat niciodata silimarina. Dozajul a fost de

asemenea diferit.

Seff si colegii au prezentat în anul 2008 prima data datele despre

silimarina extrase din studiul HALT-C. Ca si în studiul egiptean,

silimarina nu a avut efecte asupra viremiei si a valorilor hepatice la unii

pacienti unele efecte ale terapiei au aparut mai rar: s-a diminuat

oboseala, raul, durerea în zona ficatului, a crescut apetitul, starea

generala s-a imbunatatit. (13)

Freedmann si colegii au mai sintetizat odata datele din acest studiu

dorind sa stie daca silimarina a avut efect asupra tesutului hepatic.

Raspunsul a fost: NuDa.

Fibrozarea a fost, la cei care au luat silimarina timp îndelungat (16-17

luni), mai redusa. Este prima data cînd se constata un efect antifibrotic

dar sa nu uitam ca (,) concomitent s-a facut tratamentul cu interferon.

Din pacate numarul pacientilor cu complicatii ale hepatitei c cum ar fi

hemoragii ale varicelor, transplant, cancer hepatic, moartea, a fost la fel

de mare la pacientii care au luat silimarina ca si la cei care nu au luat.

Cum s-a ajuns la acest paradox nu poate fi explicat. (14)

Dozele mari de silimarina sînt promitatoare?

Inca nu se stie.

La ora actuala în SUA sînt doua studii în desfasurare pe pacientii cu

hepatita c si pe pacienti cu hepato-steatoza în care se administreaza

doze mari de silimarina, mult mai mari decît doza actuala.

Studiul pentru bolnavii de hepatta c este facut de ministerul sanatatii

NIH, cel pe bolnavii cu NASH, de firma Rottapharm/Madaus. Rezultatele

sînt asteptate.

Silibina

Aceasta se administreaza ca infuzii cu concentratie mare pe parcursul a

mai multor ore. Ca atare este destul de complicat, scump si se poate

face de regula doar într-o clinica.

Silibina a fost pîna acum folosita în intoxicatia cu o ciuperca

asemanatoare ciupercii Champignon, intoxicatie care duce în citeva zile

la colapsul hepatic si moarte. (15;16)

Silibina în hepatita c

Acum cîtiva ani, cercetatorul vienez Ferenci a surprins lumea medicala

prin cercetarile sale în care silibina avea un puternic efect asupra

virusului hepatitei C. (17). Silibina actiona ca un inhibitor de polimeraza

(18) si împiedica înmultirea virala. Pentru vindecare însa nu ajungea

doar silibina. In anul 2010 la Congresul Hepatic din Viena, prof. Ferenci

declara: „Silibina singura nu-i o solutie în hepatita C.”

Actual efectul silibinei este studiat în doua directii: 1.) Pentru un raspuns

mai bun la terapia cu interferon. 2.) Exista doua cazuri unde silibina a

impiedicat reinfectarea ficatului transplantat.

1.Silibina pentru îmbunatatirea terapiei HCV

a)Terapia-rescue- Terapia-rescue (engl=salvare) este cercetata

pentru cazurile unde terapia normala cu Interferon si Ribavirina nu a dat

rezultate.

Un studiu a Dr. Biermer/Berlin si Dr. Berg/Leipzig arata ca unele cazuri

de non-responder pot fi rezolvate prin administrarea de silibina. La 12

din 20 de pacienti s-a ajuns la nedetectabil. La 3 dintre acestia –pîna

acum-s-a ajuns la vindecare. La 4 nu s-a reusit, iar 5 sînt înca sub

observatie.(19)

Surprinzator a aparut stirea din Austria ca infuziile cu silibina au fost

admise in tratamentul non-responderilor aflati deja în tratament care se

indreapta spre non-responder dar în continuare nu este acceptat

tatamentul doar cu silibina infuzabil. Doza este de 20mg silibina/Kg ,

intravenos timp de 2-4 ore. Durata terapiei este de cel putin 14 zile, iar

functie de viremie poate fi repetata la o distanta de cel putin 4

saptamîni.

In restul tarilor din UE nu se prevede o astfel de posibilitate.

b) Silibina ca tratament introductiv

Intr-un studiu a lui Scherzer si colegilor sai, silibina a fost administrata

timp de 2-3 saptamîni unui grup de 64 de non-responderi dupa care s-a

început terapia cu interferon/ribavirina. La jumatate dintre pacientii greu

de tratat, viremia a ajuns sub limita de detectabilitate.!!!! Cîti se vor

vindeca pîna la urma ramîne de vazut.(20)

Silibina împotriva reinfectiei consecutive transplantului hepatic

In anul 2010, doua rapoarte din Berlin si Viena au anuntat ca s-a oprit

reinfestarea organului transplantat prin infuzarea de silibina. Viremia a

fost negativa si la 6 luni dupa operatie ceea ce este echivalent cu

vindecarea. Stirea este senzationala pentru ca reinfestarea noului ficat

era pîna acum de neevitat. In plus noul organ era mult mai repede

distrus de virus decît cel vechi.

Inca este prea devreme sa discutam rolul silibinei în transplantul

hepatic. Ambii pacienti aveau o viremie mica, nu se stie daca în cazul

unei viremii mai mari s-ar obtine aceleasi rezultate. Berg si colegii

presupun ca s-ar putea administra silibina si/sau interferon/Ribavirina

înaintea operatiei. Mai exista o problema: silibina nu se gaseste peste

tot, iar cind este posibil un transplant este de asemenea un lucru incert.

Odata un organ gasit trebuie trecut direct la operatie.

De asemenea nu se stie cum este suportata silibina la cei cu ciroza

avansata. Berg spune ca bilirubina indirecta creste adesea în urma

administrarii de silibina la cei cu ciroza avansata.

CONCLUZII pentru Silimarina/Silibina

Folosirea silimarinei oral, sub forma de tablete nu are nici un efect

asupra viremiei bolnavilor de hpatita B sau C, efectul asupra valorilor

hepatice este de asemenea controversat. Adesea se vorbeste de

îmbunatatirea calitatii vietii pacientului dar efectele nu-s diferite de a

celor care au luat placebo.

Nu este înca clar daca doze mari de silimarina au vreun efect antifibrotic

sau nu. Se asteapta rezultatul studiilor in USA.

Perfuziile cu silibina din potriva s-au dovedit ca avînd efect asupra

virusilor hepatitei C. De asemena poate favoriza terapia cu interferon

sau impiedica reinfestarea organului transplantat.Nu exista date ca

silibina actioneaza si asupra virusului B.

Speram ca în ciuda costurilor ridicate, cercetarile asupra silibinei vor fi

continuate.

I.van Thiel

Prof. Dr. Med. T. Berg, Leipzig

Coaja de lamaie sau portocale - tratate cu substante chimice

Citricele sunt aduse din ţările de origine în containere speciale. Pentru a fi protejate de boli, pe parcursul transportului şi în timpul depozitării, coaja lor este tratată cu substanţe chimice care, în mod normal, nu afectează pulpa fructelor. Substanţele cu pricina n-au miros, deci nu pot fi detectate. Conform Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor din România, ele nu prezintă nici un pericol dacă nu sunt înghiţite. Cu alte cuvinte, dacă nu consumăm şi coaja e ok.
În România însă, foarte multe gospodine folosesc, pentru a da aromă prăjiturilor, coaja rasă de portocale sau lămâi, de multe ori păstrată o vreme în zahăr. Astfel, substanţele cu care au fost tratate fructele ajung direct în preparatele noastre, fiind un pericol în special pentru cei mici. Aceştia pot fi afectaţi prin apariţia unor intoxicaţii sau alergii. Efectele produse de substanţele din coaja citricelor:
* E 230 Difenilfenol - Conservant artificial. Este un pesticid care împiedică dezvoltarea mucegaiurilor pe coaja fructelor. Se recomandă spălarea mâinilor după cojirea unui fruct tratat cu E 230. Testele de laborator au demonstrat că, atunci când este îngurgitat în concentraţii mari, poate provoca sângerări interne. Doza maximă admisă este de 0,1 mg / kg corp.
* E 231 Ortofenilfenol - conservant de suprafaţă. Poate produce alergii la contactul cu pielea, îndeosebi la copii. Doza maximă admisă este de 0,2 mg / kg corp.
* E 233 Tiabendazol - fungicid utilizat pentru suprafaţa fructelor. Doza maximă admisă este de 0,1 mg / kg corp.
Informaţiile pe care vi le-am prezentat au fost publicate de un grup de cercetători de la Universitatea din Wageningen, Olanda, în colaborare cu profesori din cadrul Universităţii Dunărea de Jos, din Galaţi.
Informatiile au fost preluate de
pe:
http://andilandi.ro/mambo/content/view/201/50/

Criza de inima

Cum sa supravietuiesti unui atac de cord când ești singur.

Deoarece multi oameni sunt singuri cand sufera un atac de cord, fara ajutor, persoana a carei inima bate necorespunzător și care începe să simtă o stare de leșin, are doar, aproximativ 10 secunde înainte de a-si pierde cunoștința.

Cu toate acestea, aceste victime se pot ajuta prin a tusi în mod repetat și foarte energic. O respiratie adanca ar trebui să fie luata înainte de fiecare tuse, iar tusea trebuie sa fie adanca și prelungită, așa cum e atunci când se produce sputa din adâncul pieptului.

O respirație și o tuse trebuie repetate la fiecare două secunde, fără oprire pana soseste ajutorul sau până când inima se simte ca bate în mod normal din nou.

Respirațiile adânci, aduc oxigenul in plamani si miscarile de tuse storc inima și păstreaza sângele in circulatie. Presiunea asupra inimii, de asemenea, o ajuta sa recapete ritmul normal. În acest fel, Victimele atacurilor de inima pot ajunge la spital.

Spuneti la cât mai multe persoane despre aceasta. Le-ar putea salva viața!

Un cardiolog spune ca, daca toti cei care citesc asta, ar trimite-o la 10 persoane, putem salva cel puțin o viață.

Decat sa trimiteti bancuri, contribuiti, prin raspandirea acestei informatii, care poate salva viața unei persoane.

UTILE ,PENTRU SANATATEA TA: Este cel mai bun ghid de sanatate care exista !

UTILE ,PENTRU SANATATEA TA: Este cel mai bun ghid de sanatate care exista !:

Este cel mai bun ghid de sanatate care exista !


Sanatate
1. Bea multa apa.
2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de print si o *cina* de cersetor.
3. Mananca mai multa mancare care creste in copaci si in plante si mai putin din cea care este manufacturata .
4. Traieste cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm si Empatie.
5. Gaseste putin timp ca sa meditezi.
6. Joaca-te mai des.
7. Citeste mai multe carti decat ai citit in 2010.
8. Aseaza-te, in liniste,cel putin 10 minute in fiecare zi.
9. Dormi cel putin 7 ore.
10. Fa exercitii fizice, mergi in fiecare zi timp de 10 pana la 30 de minute si mergand, surade.

* *Personalitate**

11. Nu-ti compara viata cu a celorlalti. N-ai nici o idee cum poate fi viata lor.
12. Evita gandurile negative, sau lucrurile pe care nu le poti controla. Investeste mai degraba energia in momentul prezent.
13. Nu face prea mult. Cunoaste-ti limitele.
14. Nu-ti pierde pretioasa ta energie in discutii fara rost.
15. Viseaza mai des cu ochii deschisi.
16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce iti trebuie.
17. Uita problemele din trecut. Nu rememora celorlalti erorile trecutului. Asta o sa ruineze fericirea din prezent.
18. Viata este prea scurta pentru a o risipi detestand.
19. Impaca-te cu trecutul tau ca sa nu-ti ruineze prezentul.
20. Nimeni nu are grija de fericirea ta, decat tu insati.
21. Fii constient ca viata este o scoala si ca tu esti aici pentru a invata. Problemele fac pur si simplu parte din curriculum-ul tau, ele apar si dispar ca ora de algebra, dar lectiile pe care le vei invata sunt pentru toata viata.
22. Surade si razi cat mai des posibil.
23. Nu trebuie sa castigi fiecare cearta. Accepta sa fii in dezacord.

* *Societate* *

24. Telefoneaza cat mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
25. In fiecare zi, da ceva bun cuiva.
26. Iarta atat cat este posibil.
27. Petrece timp cu oamenii mai in varsta si cu cei mici.
28. *Incearca sa faci cel putin trei persoane sa surada, in fiecare zi.
29. Ce gandesc ceilalti **despre tine** nu este treaba ta.
30. Serviciul tau nu va avea grija de tine cand vei fi bolnav. Prietenii tai, DA. Pastreaza legatura.

* *Viata* *

31. Comporta-te bine !
32. Arunca tot ce nu este util, pastreaza ce este frumos sau vesel.
33. Natura vindeca totul.
34. Fie vorba de o situatie buna sau rea, ea se va schimba...
35. Putin conteaza cum te simti, scoala-te, imbraca-te si prezinta-te.
36. Ce este mai bun, urmeaza sa ti se intample.
37. Cand te trezesti dimineata, multumeste ca esti in viata.
38. Forul tau interior este intotdeauna fericit. Deci, Fii fericit !

Atentie la capuse ! O metoda buna de a indeparta capusele

.

Atentie la capuse!

Înnebunită după aroma fosforului umed, căpușa este dispusă să părăsească inclusiv corpul nostru, dacă simte acest miros. Cu toții incercam sa ne ferim de înțepătura căpușelor, care după cum se cunoaște, răspândesc boala Lyme (Borrelioza).

Căpușa înfiptă în piele poate fi îndepărtată cu ușurință cu ajutorul unui singur băt de chibrit. Umeziți capul unui băț de chibrit, și descrieți cercuri cu el, în jurul locului unde este înfiptă căpușa. După câteva secunde căpușa își va extrage singur capul, și se va urca pe bățul de chibrit, pentru a savura mirosul de fosfor! Această metodă de îndepărtare a căpușelor s-a dovedit a fi cea mai sigură și cea mai eficientă. Se stie ca prin apucarea corpului căpusei riscam ca saliva acesteia să fie injectată în corp prin ruperea capului insectei înfipte în piele.

Melanina creată în laborator tratează vitiligo

Cercetătorii francezi au creat celule tegumentare capabile să producă melanină, pigmentul care dă culoarea aurie pielii atunci când este expusă la soare, relatează Le Point.

Experimentul, publicat în revista de specialitate „The Lancet“, a fost realizat de oamenii de ştiinţă de la Institutul „I-Stem1“ (I-STEM/Inserm UEVE U861/AFM). Ei au „construit“ în laborator piele cu melanocite, adică celule care produc melanină. Potrivit specialiştilor, melanina are rolul de a proteja ţesutul cutanat de efectele nocive ale radiaţiilor ultraviolete. Unele persoane prezintă tulburări ale producţiei acestui pigment. Este vorba mai ales de bolnavii de vitiligo, afecţiune autoimună rară caracterizată prin apariţia unor pete depigmentate pe piele.

Speranţă în boli rare

Principala utilitate a grefelor de piele cu melanocite create în laborator o reprezintă afecţiunile manifestate prin pete decolorate. „Vitiligo, dar şi albinismul vor putea fi tratate cu astfel de grefe“, a declarat Marc Peschanski, unul dintre realizatorii studiului francez.

Ceapa, miracolul naturii

In 1919 cand gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa. Multi dintre fermieri si familiile lor o contractasera si multi chiar murisera. Doctorul a ajus la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa necuratata intr-un vas in fiecare camera a.Doctorul nu a crezut si a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit virusul pastrand familia sanatoasa.

Mai stiu de un caz asemanator in care sa pus ceapa in fiecare incapere din casa si nimeni nu sa mai imbolnavit de gripa in acea perioada.

Chiar daca va este greu sa credeti acest lucru nu aveti nimic de pierdut!Dar veti fi surprinsi de cum functioneaza aceasta.

Ceapa provine din regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil teritoriul Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciat la ca. 5.000 de ani în urmă, cultivat ca plantă medicinală, condiment și ca legumă. În Egiptul antic ceapa era considerată un simbol al vieții eterne, datorită formei sale rotunde și a inelelor concentrice și era oferită zeilor, sau era folosită ca monedă de plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiți și lucrătorii care au clădit piramidele. S-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. O tablă cu inscripții sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.e.n. din Codul lui Hammurabi conține descrieri de ogoare cultivate cu castraveți și ceapă, precum era amintit și ajutorarea săracilor cu pâine și ceapă. La romani ceapa constituia un element important din alimentația de bază. Legionarii romani au fost acei care au contrubuit la răspândirea cepei „cepula“ în Europa centrală. În Evul mediu ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei fiind folosită și ca amulet contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii încep să cultive diferite variante de ceapă ca și culoare, formă și gust.

Compoziție medie pentru 100 g
Energie-3 kcal
Apă-89 %
Glucide-7,1 %
Lipide-0,2 %
Proteine-1,3 %
Fibre-2,1 %
Calciu-25 mg
Magneziu-10 mg
Potasiu-170 mg
Fier-0,3 mg
Vitamina C-7 mg
Vitamina-B1 0,06 mg
Vitamina-B3 0,3 mg
Vitamina-B6 0,14 mg
Vitamina-B9 0,02 mg
Vitamina-E 0,14 mg

Proprietăți

Uz intern:

Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
Diuretic puternic, dizolvant și eliminator al ureii și al clorurilor.
Antireumatismal
Antiscorbutic
Antiseptic și antiinfecțios (antistafilococic: ceapa se comportă în privința acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
Secretor, expectorant
Digestiv (ajută în digestia făinoaselor).
Echilibrant glandular
Antisclerotic și antitrombozic
Afrodisiac(lucrări vechi, Hull Walton)
Hipoglicemiant
Antiscrofulos
Vermifug
Hipnotic ușor
Curativ al pielii și al sistemului pilos.

Uz extern:

Emolient și rezolutiv (resorbant).
Antiseptic.
Antalgic(sedativ, calmant).
Îndepărtează țânțarii.

Indicații

Uz intern:

Astenii, surmenaj fizic și intelectual, creștere.
Oligurii, retchții lichidiene (edeme, ascite, pleurezii, pericardite).
Hidropizie.
Azotemie, cloruremie
Reumatism, artritism
Litiază biliară
Fermentații intestinale (diaree)
Infecții genitourinare
Afecțiuni respiratorii (guturai, bronșite, astm, laringită)
Gripă .
Atonie digestivă
Dezechilibrări glandulare
Obezitate
Ateroscleroză, prevenirea trombozelor.
Prevenirea senescenței
Prostatism
Diabet
Adenite, limfatism, rahitism.
Paraziți intestinali.

Uz extern:

Abcese, panariții, furuncule, înțepături de viespi.
Degerături, crăpături
Migrene
Congestie cerebrală.
Surditate, țiuituri.
Nevralgii dentare.
Negi.
Plăgi, ulcere, arsuri
Pistrui
Țânțari (pentru a-i îndepărta).

Afectiunile respiratorii - reteta de preparare: se fierb la foc mic doua cepe cu tot cu coaja, vreme de cinci minute, intr-o cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca vreme de 10 minute, acoperind vasul. Se strecoara si se bea pe stomacul gol cat de fierbinte posibil.
Ceaiul nu este foarte placut la gust, insa actioneaza foarte rapid si se zice ca nu exista leac mai bun contra tusei si durerilor de gat si de piept.


Gripa - se lasa la macerat patru cepe, timp de 24 de ore, într-un litru de apa calduta. Se bea o ceasca între mese si înca una înainte de culcare. Acest preparat luat dimineata pe stomacul gol, mai are proprietatea de a ameliorara diabetul.
Solutia alcoolica de ceapa ajuta la resorbtia edemelor de la nivelul membrelor inferioare: se toaca foarte fin 150 g de ceapa. Se adauga o cantitate egala de alcool de 90°. Se lasa la macerat zece zile, agitând zilnic vasul. Se strecoara, storcând foarte bine. Se iau trei - patru lingurite pe zi, eventual dizolvate în putina apa. Se face o cura de o luna, care poate fi reluata de doua sau de trei ori pe an.

- Daca simtiti ca ati luat gripa, imediat radeti putina ceapa, aranjati-o pe 2 bucatele mici de tifon si introduceti-le in nas. Pielea de langa nas o ungeti cu crema. Aplecati capul putin inainte, astfel ca sucul sa nu curga in gat si respirati prin tampoane 10 minute.

- O varianta de inhalatie, pentru gat. Ceapa rasa se pune pe o farfurioara, se acopera cu o palnie si bolnavul respira prin ea.

- Contra gripei se mai face un macerat din 2 cepe taiate in felii subtiri care se pun intr-un litru de apa plata sau de izvor. Se va lua un pahar de macerat intre mese si un alt pahar seara la culcare, vreme de vreo 15 zile.


Febra - poate scadea daca puneti in urechi, pe timpul noptii cate o bucata de ceapa, invelita in tifon.

Bronsita si tuse - se taie felii doua cepe apoi se coc usor, fara apa sau grasime. Apoi se zdrobesc putin cu podul palmei sau cu fundul unei cani, se pun într-un tifon si se aplica pe piept sau pe gât sub forma de cataplasma, se mentin toata noaptea, fixându-se cu ajutorul unui bandaj lejer.

- prajiti 2 cepe si puneti-le pe pieptul uns cu ulei de masline. Acoperiti-va cu o flanela pentru a mentine calduta. Puneti o perna electrica sau o sticla de apa fierbinte pe piept pentru descongestionare.

- se iau dimineata, la pranz si seara, cate 2-3 lingurite de sirop de ceapa, in cure de cate 2-3 saptamani. Este un remediu util, mai ales in tratamentul bronsitei infectioase, dar si al celei tabagice, precum si al celei alergice.

Tuse persistenta, convulsiva - se bea decoct de ceapa cat de fierbinte posibil, indulcit cu miere. Doua-trei cani pe zi din acest remediu prea putin placut la gust, ba chiar respingator pentru unii, are efecte aproape miraculoase de oprire a acceselor de tuse, de eliminare a secretiilor de pe arborele bronsic, de refacere a epiteliilor distruse de infectia respiratorie.

- Ceapa cu miere de albine infuzata timp de 12 ore. Se ia cate o lingurita de trei ori pe zi sau se bea sucul astfel preparat.
- Coaja de la 10 cepe cu 1 l de apa se fierbe intr-un vas inchis timp de 15 minute. Inainte de masa, se beau cate 150 g din acesta compozitie de 3 ori pe zi. Ceaiul se bea cald, indulcit doar cu miere naturala, fara alte adaosuri.
- 10 cepe mari si un catel de usturoi se fierb in lapte proaspat, nepasteurizat. Se adauga miere, se bea o lingurita de trei ori pe zi. Este un foarte bun expectorant.

- Se ia o sticla si se umple cu ceapa tocata. O acoperi cu coca si o pui in cuptor pana cand s-a copt bine. Se lasa la racorit. Copiilor pana intr-un an li se administreaza o jumatate de lingurita pe zi. Pentru copiii mai mari, fac miracole doua linguri din aceasta compozitie, de trei ori pe zi.

- Ceapa cu miere: sucul de ceapa se amesteca in parti egale cu miere, preferabil poliflora. Se va lua din aceasta de cate ori este nevoie in cazul tusei, sau pentru tratament preventiv cate o lingurita de 3 ori pe zi.

Tuse uscata - se ia o ceapa care se toaca marunt apoi se amesteca cu doua linguri de grasime de gasca. Se face masaj pe gat, iar dimineata mananci o lingurita din aceasta compozitie.

- luati 1 cartof, 1 ceapa, 1 mar crude; spalati-le bine, curatati-le si puneti-le intr-un litru de apa. Fierbeti-le pana ce apa scade la jumatate. Luati cate 1 lingurita de fiertura inainte de masa.

Laringita - se prepara o tinctura de ceapa din 500 ml alcool 40 grade si 500 grame de ceapa. Se lasă 10 zile la macerat, apoi se filtrează.Se ia câte 1 linguriţă înainte de masa de prânz şi seara. Preparatul este util si in tratarea prostatitei ( inflamarea prostatei ). Pentru prostatita tratamentul se face doar zece zile pe lună, apoi pauză douăzeci de zile.

Adjuvant in astmul bronsic - zilnic se bea un sfert de pahar de lapte fierbinte, in care se pune o lingurita de suc de ceapa si cateva picaturi de suc de usturoi. Acest preparat favorizeaza eliberarea arborelui bronsic de secretii, elimina in buna masura senzatia de sufocare, previne contractura spastica a cailor respiratorii.

Dureri de gat - intern tinctura ( o lingurita inaintea fiecarei mese ) iar extern cataplasme cu ceapa coapta aplicate calde.

Guturai - se taie ceapa rondele, se macereaza timp de 24 de ore, pe o farfurie, cu suficient zahar tos; din lichidul extras se beau 2-5 lingurite pe zi, treptat. Preparatul este util si in caz de tuse.

Raceala usoara - suc cu miere ( maxim 10 linguri suc de ceapa pe zi ), tinctura cu vin ( la 1 litru de vin alb se vor pune 50 ml suc de ceapa. Se lasa timp de 8 zile, apoi se va strecura. Se complecteaza din nou la 1 litru vinul, dupa care se poate consuma ca tratament cate o lingura de 3 ori pe zi). Este bine sa se ia inainte de mese cu 30 minute., Extern se pun cataplasme cu ceapa pe torace.

- sirop de ceapa: se scobeste o ceapa si, in locul miezului inlaturat se pune timp de 10-12 ore, miere de albine. Se ia cate o lingurita la 6 ore, timp de 7 zile.
-
Pneumonie - tinctura de ceapa cu miere cate o lingura de 3 ori pe zi inaintea meselor principale.

- comprese cu ceapa pe talpi ( sosete cu ceapa ) produc o usurare in cazul unor afectiuni precum: pneumonia ( doar cu avizul medicului ), gripa, febra, dureri de urechi, durerile de dinti.
"Sosetele cu ceapa" pot fi folosite de adulti si de copii (incepand de la 6 luni).
Este foarte important ca picioarele si corpul, sa fie bine incalzite. Picioarele trebuie sa ramana calde pe parcursul aplicarii.

Mod de preparare - se iau 4 cepe ( cate 2 cepe de picior ), se taie in felii mai grosute si se pun pe o bucata de panza din bumbac subtire. Pliati marginile peste ceapa si incalziti compresa pe dosul unui capac asezat pe o oala cu apa care fierbe. Presati apoi compresa intre palme, ca sa zdrobiti ceapa si asezati-o pe talpa tragand apoi o soseta de lana peste ea. Piciorul trebuie sa ramana cald (folositi eventual si o buiota sau o sticla cu apa fierbinte). Compresa poate fi tinuta peste noapte.

Stari febrile, migrene, diaree, viermi intestinali - o ceapa tocata, peste care se toarna 0,5 litri de apa fierbinte, se inveleste si se infuzeaza 12 ore. Se consuma ¼ de pahar de 3-4 ori pe zi cu 20 minute inainte de masa.

7 semne surprinzatoare ca ai imunitatea scazuta

Un sistem imunitar bun e capabil sa lupte cu numeroase infectii si atacuri asupra organismului, insa stilul de viata modern duce deseori la slabirea imunitatii si de cele mai multe ori nu ne dam seama de asta decat cand descoperim ca nu mai scapam de raceli sau ca facem toate gripele si bolile care circula in momentul respectiv. Iata de la specialistiide la Prevention.com cateva surprinzatoare semnale de alarma pe care le trage sistemului tau imunitar. Invata sa le recunosti si incearca sa le combati.

1. Mananci prea multe dulciuri

Un studiu a aratat ca mancand 100 g de zahar (cat se afla in doar trei cutii de suc acidulat) reduci semnificativ capacitatea celulelor albe de lupta cu bacteriile cel putin 5 ore dupa consumarea zaharului.

Solutia: Bea cel putin o cana de ceai verde pe zi, bautura plina de antioxidanti, capabili sa neutralizeze radicalii liberi, responsabili de numeroase boli. Vitamina C e si ea un “carburant” extrem de eficient pentru imunitate, asa ca incearca sa bei macar o data pe zi o limonada facuta cu sucul unei lamai.

2. Nu bei destula apa

Exista un motiv intemeiat pentru care medicii insista pe consumarea a cat mai multe lichide cand esti bolnav. Organismul tau are nevoie de multa apa pentru a elimina toxinele – si da, cafeaua si ceaiul sunt considerate surse acceptabile de apa. Cantitatea ideala de lichide care trebuie bauta zi de zi variaza de la o persoana la alta. Dca urina ta e de culoare galben deschis, atunci bei destule lichide.

3. Ai niste kilograme bune in plus

Excesul de greutate e nesanatos pentru inima, creier si alte organe, insa poate ca nu stii ca e nociv si pentru sistemul imunitar. De fapt, mare parte dintre cei care s-au imbolnavit de gripa porcina in timpul epidemiei si au facut formele cele mai grave au aceeasi caracteristica: un indice de masa corporala de peste 40, adica aveau obezitate morbida. Greutatea excsiva cauzeaza dezechilibre hormonale si inflamatie, ceea ce slabeste capacitatea sistemului imunitar de a lupta cu infectiile.

4. Bei apa de la chiuveta sau cismea

Poluarea din aer si din sol ajunge toata in panza freatica, cea din care iti iei apa de baut daca folosesti apa de la robinet sau de la o cismea. Substantele pe care le introduci astfel in organism iti afecteaza sistemul imunitar, care poate deveni incapabil sa reactioneze la atacurile virale si bacteriene asupra organismului.

Ca sa fii mai sigur ca bei apa curata, treci pe apa imbuteliata, care e filtrata si purificata.

5. Narile iti sunt mai uscate ca Sahara

Oricat de neplacute ar fi, secretiile nazale sunt de fapt o aparare eficienta impotriva racelilor si gripei. Suna dezgustator, dar mucusul actioneaza ca o capcana pentru virusuri si le elimina din corp. Cand caile nazale sunt prea uscate germenii pot sa-ti invadeze organismul fara sa mai intampine oprelisti. Daca uscaciunea e temporara, iriga-ti narile cu picaturi sau spray cu solutie salina. Mai poti folosi si un umidificator. Daca uscaciunea e cronica e mai bine sa te duci la doctor ca sa vezi care poate fi cauza acestui simptom.

6. Esti mereu cu nervii intinsi 

Nu e o coincidenta ca racesti sau faci gripa dupa ce ai incheiat un proiect extrem de solicitant sau cu deadline strans. Conform unui raport al Asociatiei Psihologice Americane, stresul de lunga durata slabeste sistemul imunitar si capacitatea sa de lupta cu bolile. Mai mult, medicii imunologi spun ca daca devii stresat in timp ce esti bolnav de gripa, simptomele se vor inrautati considerabil.

7. Esti mereu racit

Acesta e un semn clar ca sistemul tau imunitar e incapacitat. Un adult tipic raceste in mod normal de 1 – 3 ori pe sezon, iar racelile dureaza 3-4 zile. Daca racesti mai des, rezistenta organismului tau e scazuta. Ti-aiputea imbunatati situatia dormind mai mult, facans miscare in mod regulat si incluzand in dieta mai multe legume si fructe.

Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/relaxare-si-wellness/7-semne-surprinzatoare-ca-ai-imunitatea-scazuta/#ixzz2HPRYlefo

10 TRATAMENTE NATURALE IMPOTRIVA CANDIDOZEI

Daca sunteti una dintre sutele de persoane care au incercat aproape orice tratament de pe piata pentru tratarea candidozei iar acestea nu au dar rezultatele dorite, atunci acest articol este pentru dumneavoastra.

Daca sunteti dezamagita de efectul medicamentelor, este timpul sa incercati remedii naturale pentru tratarea candidozei. Aceste elemente naturale sunt foarte usor de folosit si sunt in acelasi timp usor de gasit si accesibile ca pret. Unele dintre acestea le puteti gasi chiar in casa dumneavoastra. Deoarece candidoza este o afectiune care are simptome putin spus neplacute, aceste elemente naturale actioneaza direct asupra simptomelor ca mancarimi si usturimi din zona vaginala.

Remedii naturale

1. Iaurtul este foarte eficient in tratarea candidozei deoarece contribuie la inmultirea bacteriilor bune din organism, inhiband astfel candidoza. Iaurtul poate fi folosit intravaginal dar si ca tratament extern. Pentru a folosi iaurtul ca tratament intern, luati un tampon si imbibati-l cu iaurt. Introduceti acest tampon in vagin de doua ori pe zi pana simptomele dispar. De asemenea, daca beti iaurtul lactobacilul acidophilus, ingredientul activ continut de iaurt, va actiona direct asupra Candidei din intestin ceea ce va va grabi vindecarea.

2. Un alt remediu natural foarte eficient impotriva candidozei este usturoiul. Usturoiul poate fi consumat crud, cam 2-3 catei pe zi, dar, asemenea iaurtului, poate fi folosit si intravaginal. Pentru a obtine un tampon cu usturoi, decojiti un catel de usturoi proaspat si infasurati-l in tifon, apoi legati-l la capat cu o bucata mai lunga de ata dentara. Cand il introduceti in vagin, trebuie sa va asigurati ati lasat un capat de ata afara pentru a-l putea extrage mai usor. Tamponul se introduce in vagin si se lasa circa 8 ore, dupa care se scoate.

3. Spalaturile cu solutii obtinute in mod natural sunt de asemenea un remediu pentru candidoza. O astfel de solutie pentru spalari poate fi obtinuta amestecand o lingura de otet de mere, 2 cani de apa si un catel de usturoi.

4. Pentru a reduce mancarimile cauzate de candidoza, puteti folosi din nou otetul de mere dar nu inainte de a il dilua in apa; dupa care tamponati pe zonele afectate.

5. Si acidul boric (un acid slab) poate fi un remediu eficient daca este folosit intravaginal. Introduceti seara 1 sau 2 capsule de acid boric in vagin si tineti-le toata noaptea. Repetati acest procedeu mai multe seri la rand pentru rezultate bune.

6. Sorbatul de potasiu, sau cum il puteti gasi pe etichetele multor produse alimentare, E202, este un conservant care poate fi gasit in laptele fermentat, iaurt, branzeturi topite, masline, fructe uscate. Sorbatul de potasiu poate fi folosit cu succes in tratarea candidozei. O lingura de sorbat de potasiu se dizolva in o cana de apa. Aceasta solutie se toarna apoi in vagin, unde s-a introdus in prealabil un tampon care va absorbi solutia. Tamponul trebuie tinut in vagin toata noaptea. Repetati procedeul mai multe seri la rand.

7. Daca infectia este localizata in alta parte a corpului, aplicati o pasta obtinuta din usturoi.

8. Pentru a trata, dar si pentru a preveni candidoza, trebuie sa includeti in alimentatia dumneavoastra cel putin 2 pahare de lapte batut zilnic. Bacteriile din laptele batut vor crea o bariera impotriva inmultirii Candidei.

9. Si uleiurile volatile sunt eficiente in calmarea simptomelor de mancarime si usturime. Acestea pot fi diluate in apa in care faceti baie. Sunt recomandate in special uleiurile de lavanda, mir, arbore de ceai.

10. Uleiul de arbore de ceai poate fi folosit si intravaginal. Se ia un tampon si se imbiba cu ulei esential de arbore de ceai si se introduce apoi in vagin. Uleiul din arbore de ceai are un efect calmant.