Secretele prazului

Prazul este un aliment apreciat din cele mai vechi timpuri pentru calitatile lui nutritive si terapeutice. Inrudit cu ceapa si usturoiul, este mai putin iute, are un gust delicat, racoritor, astringent: este sarac in calorii, dar foarte bogat in vitamine si minerale.

Descriere si proprietati

Denumirea stiintifica a prazului esteAllium porum. Aceasta planta erbacee, bienala are o tulpina falsa groasa, alba, inalta, cu frunze verzi alungite. Bulbul subteran este mic si alungit, cu un diametru de 4 pana la 9 cm. Inaltimea tulpinii se dubleaza in cel de-al doilea an, iar pe varful tulpinii apar florile si semintele. Prazul este bogat in vitaminele A, B1, B2, B6, C. Mai contine apa, fier, magneziu, mangan, calciu, sodiu, potasiu, sulf, siliciu, celuloza, hidrati de carbon, proteine, grasimi, alte substante minerale, ulei volatil, niacin, fitoncide. Are foarte putine calorii.


Afectiuni externe

Prazul are efect antiseptic si cicatrizant.

Actiunea terapeutica a prazului a fost dovedita in: - abcese si supuratii cronice (cataplasme cu praz fiert aplicat cu paine sau cu praz fiert in lapte dulce);
- abcese si furuncule, pentru grabirea colectarii (suc de praz amestecat cu miez de paine);
- furuncule (cataplasme cu pasta de praz obtinuta prin zdrobire);
- bataturi si piele intarita (pansamente cu frunze de praz macerate in otet);
- plagi (pansamente cu frunze de praz);
- acnee, roseata, eruptii ale pielii (suc de praz obtinut prin stoarcere, amestecat cu lapte sau zer);
- diverse afectiuni ale pielii (cataplasme de frunze fierte aplicate cu untura de porc);

Afectiuni interne

Este cunoscut efectul sau de a impiedica inmultirea si raspandirea celulelor tumorale, ca tonic si fortifiant al organismului.

Prazul este benefic in:
- afectiuni ale sistemului respirator (are efect emolient, antiseptic, expectorant, emolient): tusea, raguseala, gripa, laringita, afonie, traheita, faringita;
- afectiuni ale sistemului cardiovascular: hipertensiune arteriala, arterioscleroza, varice;
- afectiuni digestive: atonie digestiva, enterocolite, fermentatii intestinale, constipatii (efect laxativ);
- afectiuni ale aparatului excretor (are efect diuretic si antiseptic): infectii urinare, retentia de urina si cistitele, in acest caz se pot aplica si cataplasme calde cu praz fiert in ulei de masline pe partea inferioara a abdomenului;
- boli de nutritie: rahitism, obezitate, diabet;
- alte afectiuni: cancer, viermi intestinali, hemoragie nazala, reumatism, impotenta, astenii, insomnii, migrene.
Pentru afectiunile interne, prazul se poate consuma:
- crud, la orice masa si in orice cantitate;
- sub forma de salata, amestecat cu putina sare si ulei de masline (sau ca ingredient al unei salate de rosii, castraveti, etc.);
- sub forma de decoct, preparat din frunze fierte in putina apa (pana se moaie) si se strecoara: se consuma cate 100 ml de trei ori pe zi;
- sub forma de sirop concentrat, preparat din 500 ml de decoct indulcit cu 500 ml de miere: se consuma cate o lingurita, de mai multe ori pe zi


Utilizari culinare

Pentru gatit, se recomanda sa alegem prazul cu tulpina mai subtirica, fiind mai putin fibros si mai aromat. Frunzele de praz sunt foarte bune in salate, in omlete, in sosurile pe baza de maioneza si cartofi copti, unt, smantana, branza si fructe. Mancarea cu praz si carne are o savoare deosebita. Pestele la cuptor pe pat de legume cu praz sau mancarea de praz cu iepure sunt considerate delicii culinare.


Curiozitati despre praz

1) Prazul este simbolul national al Tarii Galilor, fiind considerat “leguma nationala”. Se spune ca o lupta care a avut loc in ziua Sfantului David, intr-un camp plin de praz, a fost castigata pentru ca regele le-a spus soldatilor sa poarte agatat pe coif un fir de praz pentru a se putea identifica intre ei. S-a pastrat obiceiul ca in ziua Sfantului David, toti soldatii din Wales sa poarte o insigna ce reprezinta un fir de praz.

O realizare deosebita a gastronomiei galeze este renumita “cock-a-leekie”, o supa din cocos (sau pui) si praz. Importanta prazului in istoria englezilor este dovedita de faptul ca moneda de o lira a fost insemnata cu el.

2) Se spune ca imparatul Nero consuma cantitati impresionante de praz, asezonat doar cu ulei, otet si sare. El considera ca ii calma corzile vocale. Imparatul roman era poreclit, in mod ironic, „porrofagul”, pentru ca numele latin al prazului era „porrum”.

3) Druizii vechilor celti au marit faima prazului, sustinand proprietatile sale medicinale. Era considerat leac impotriva racelii si a durerilor facerii, dar era folosit la si la ghicirea viitorului si pentru alungarea spiritelor rele.

4) Faraonul Keops le oferea soldatilor lui favoriti legaturi de praz drept recompensa. De la egipteni, prazul a ajuns la romani si la greci, care l-au raspandit in intreaga Europa si in nordul Africii.

5) Prazul nu este prea apreciat la noi, fiind renumit numai in Oltenia.

6) In regiunea Mediteraneana se folosea in alimentatie din antichitate. Prazul este consumat si in Franta, mai ales in bucataria din zona Vichy; este foarte apreciat in Bulgaria.

7) Poate fi folosit in ingrijirea parului, pentru obtinerea unor reflexe deosebite.

Acest articol este scris de Carmela Botezatu pentru concursul media-content. Si tu poti publica retete si articole pe culinar.ro si ai sansa de a castiga un Iphone sau un Ipad.