Faceți căutări pe acest blog

vineri, 5 aprilie 2013

Salvia, planta Maicii Domnului


"Îţi dau putere să vindeci oamenii de orice boală..."

Dintr‑o frumoasă carte veche despre plante medicinale reiese cît de mult era stimată pe vremuri salvia: "Cînd Maica Domnului a trebuit să fugă cu copilul Iisus din faţa lui Irod, a rugat toate florile de cîmp s‑o ajute; dar nici una nu i‑a oferit adăpost. Atunci s‑a înclinat către salvie si iată, aici a găsit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s‑a ascuns pe sine însăşi şi a adăpostit pruncul în faţa aprozilor lui Irod. Aceştia au trecut pe lîngă ei fără a‑i vedea. După ce pericolul a trecut, Maica Domnului a vorbit afectuos salviei: *De azi înainte şi pînă în vecii vecilor vei fi o floare preferată a oamenilor. Îţi dau putere să vindeci oamenii de orice boală; salvează‑i de la moarte, cum ai făcut şi cu mine+". De‑atunci, salvia înfloreşte orişicînd întru salvarea şi ajutorarea oamenilor.
Utilizări terapeutice interne
Încă din antichitate, salvia are faima unui panaceu (leac universal), fiind considerată ca fiind unul dintre cele mai renumite tonice digestive şi nervoase. Ceaiul de salvie, băut mai des, fortifică întregul organism, ne fereşte de atacuri de apoplexie şi are un efect foarte favorabil asupra paraliziilor. Este recomandat celor cu astenie nervoasă şi convalescenţilor, deoarece combate stările de slăbiciune, lipsa poftei de mîncare, surmenajul, depresia, tremurăturile membrelor şi paralizia.
Mulţi doctori au recunoscut proprietăţile remarcabile ale salviei: ei o administrează în spasme, afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare şi tremurul membrelor cu cele mai bune rezultate. În cazul acestor afecţiuni, se beau 2 ceşti pe parcursul zilei, înghiţitură cu înghiţitură.
Salvia este cel mai bun remediu antisudorific. În combaterea transpiraţiei nocturne este singura plantă, în afară de levănţică, de mare ajutor oamenilor: ea vindecă maladia care provoacă această transpiraţie în timpul nopţii şi îndepărtează, prin puterile ei înviorătoare, slăbiciunea care însoţeşte boala.
Ceaiul de salvie are un efect benefic şi asupra ficatului bolnav, înlăturînd toate indispoziţiile legate de dereglările funcţionării ficatului. Stimulează funcţiile stomacului şi calmează spasmele, înlătură greţurile, durerile intestinale şi stopează diareea (mai ales la sugari). Are acţiune depurativă şi elimină mucozităţile abundente din aparatul respirator şi stomac.
Salvia regularizează şi face să apară menstrele după naşteri, restabilizînd tonusul uterului. Uşurează naşterile. Favorizează fecundaţia, combate sterilitatea şi impotenţa. Ajută la scăderea zahărului din sînge la diabetici, opreşte lactaţia la femei.
Infuzia de salvie este diuretică, antifebrilă, tonică şi stimulentă. Activează funcţiile circulatorii (previne infarctul), vindecă reumatismul, astmul, nevralgiile, edemele, combate guta.
http://talusa1946.forumculture.net/t9195-salvia

Plante care stimulează activitatea cerebrală şi ajută memoria

Fitoterapeuţii consideră că plantele ne pot ajuta în activitatea cerebrală, pentru a elimina cât mai mult stânjenitoarele pierderi de memorie. Plantele nu ne menţin doar un trup sănătos, ci şi o minte sănătoasă, având o acţiune binefăcătoare asupra memoriei.
Pentru stimularea activităţii creierului, în farmacii există o gamă de medicamente fabricate prin sinteză chimică. Totuşi, s-a constatat că principiile active cele mai sănătoase sunt oferite direct de plante, care elaborează, în mod natural, substanţe ale căror acţiuni se exercită la nivelul circulaţiei cerebrale.
Remediu pentru întărirea memoriei şi limpezirea ideilor
Salvia (Salvia officinalis) este o plantă aromatică folosită, în mod curent, la prepararea diverselor mâncăruri. Prea puţin însă se ştie faptul că ea a avut întotdeauna un rol important în medicină. În China, salvia era considerată o plantă sacră, având efecte benefice asupra creierului, a nervilor, a ochilor şi a glandelor. În Evul Mediu, salvia era numită "ochi limpezi", datorită efectului său binefăcător asupra ochilor.
După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală şi specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma Iaşi, în textele de farmaceutică, salvia este clasificată ca antiseptic natural: "Această plantă conţine un ulei volatil, răşină, tanin şi un principiu amar. Frunzele proaspete furnizează cantităţi apreciabile de vitamina A şi C. Amintim că vitamina A este, în general, considerată "vitamina ochilor". S-a mai observat că salvia acţionează asupra cortexului cerebral, mărind capacitatea de concentrare, ceea ce este binefăcător în cazul oboselii mentale. Salvia a fost descoperită ca fiind foarte bună pentru întărirea memoriei şi limpezirea ideilor, în cazurile de oboseală. S‑a constatat, de asemenea, că salvia facilitează relaxarea în cazurile de hipersensibilitate generalizată şi de iritaţie cerebro‑spinală".
Ceaiul de salvie, spune dl Milică, dacă este consumat în mod regulat, fortifică organismul, previne atacurile de apoplexie şi are un efect favorabil asupra înlăturării paraliziilor. "Pe lângă avantajele oferite în dezvoltarea mentală, ceaiul de salvie are efect curativ în caz de spasme, afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare şi tremurul membrelor. Înlătură balonările şi indispoziţiile legate de dereglările funcţionării ficatului. Mai are acţiune depurativă, elimină mucozităţile prea abundente din aparatul respirator şi stomac, stimulează pofta de mâncare şi combate tulburările intestinale".
Ceaiul de salvie se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată la 250 ml de apă clocotită, în care se lasă să stea câteva minute. Pentru oţetul de salvie, se umple o sticlă până la gât (fără a o îndesa) cu flori de salvie de câmp, peste care se toarnă deasupra oţet natural, în aşa fel încât să acopere florile şi se lasă sticla să stea 14 zile la soare sau la căldură.
Pelinul, un foarte bun tonic cerebral
Pelinul comun sau pelinariţa (Artemisia vulgaris) se deosebeşte de ruda sa mai cunoscută, pelinul amar (Artemisia absinthium), prin culoarea şi forma frunzelor, care sunt verzi pe deasupra, albicioase în partea inferioară şi foarte incizate. În scop terapeutic se folosesc doar părţile aeriene ale plantei: "Fitoterapeuţii moderni clasifică pelinul comun ca tonic, nervin, stimulent, diaforetic şi emenagog. Există numeroşi specialişti în medicină care afirmă că legătura dintre creier şi măduva spinării este atât de strânsă, încât plantele care influenţează coloana vertebrală au mari şanse să acţioneze asupra unei regiuni de pe creier. Pelinul, de exemplu, stimulează măduva spinării şi acţionează în congestia cerebrală. Deseori, somnambulismul este combătut cu pelin. Acesta este un excelent tonic cerebral".
Pe lângă avantajele sale, de tonic cerebral, ceaiul de pelin este recomandat şi la nivel digestiv, având proprietatea de a reda pofta de mâncare: "Datorită uleiurilor volatile pe care le conţine, pelinul măreşte secreţiile gastrice şi favorizează producerea sucului gastric, redând pofta de mâncare şi normalizând scaunul. Fitoterapia recomandă utilizarea plantei sub formă de infuzie, câte o ceaşcă înaintea meselor principale sau sub formă de pulbere, câte 2-5 g/zi, ca stomahic amar în anorexiile convalescenţilor şi în dispepsii cu constipaţii". Pelinul nu este recomandat gravidelor şi bolnavilor cu afecţiuni nervoase sau cu afecţiuni acute intestinale.
Contra îmbătrînirii cerebrale
Ginkgo biloba este un arbore originar din China şi prezintă frunze în formă de evantai, conţinând diferite substanţe de mare activitate în sfera circulatorie. Diverse cercetări efectuate cu extracte din frunzele sale au arătat că specia merită să fie recomandată pentru efectul protector la nivelul celulelor neuro-senzoriale ale creierului şi în cazul îmbătrânirii cerebrale cu dificultăţi relaţionale. În geriatrie, mai multe medicamente sunt făcute pe baza extractelor de Ginkgo biloba, foarte bogate în flavonoide. Într-un litru de apă rece se adaugă 40 g de frunze uscate. Se pune la fiert cel puţin patru ore, fierbându-se la foc mic, într-un recipient închis. Se beau 2-3 căni pe zi.
Pentru a reda mai multă energie funcţiilor memoriei se poate prepara o infuzie după modelul anterior, din 20 g de frunze uscate de brebenel şi 20 g frunze uscate de Ginkgo.
Stimularea capacităţii de concentrare
Micul brebenel (Vinca minor) a devenit o plantă foarte importantă pentru farmacologie. Recoltarea acestei plante se poate face pe durata tuturor anotimpurilor, căci frunzele sale, singurele care se folosesc, sunt persistente. Dintre proprietăţile sale cele mai importante: creşterea facultăţilor memoriei, de concentrare şi a capacităţilor auditive. Alcaloidul prezent în "micul brebenel" măreşte debitul sanguin al capilarelor cerebrale şi stimulează oxigenarea ţesuturilor irigate. La 1/2 l de apă se pun 5 g de frunze uscate. Se infuzează 10 minute şi se beau 2-3 ceşti pe zi.
Consumul de urzici alungă oboseala intelectuală
Există, de asemenea, o plantă mai puţin specifică activităţii cerebrale decât cele două amintite mai sus dar care este eficace în favorizarea facultăţilor intelectuale - urzica sălbatică (Urtica major). Aceasta este o plantă de la care se folosesc numai părţile aeriene tăiate în timpul înfloririi, adică de la sfârşitul lunii aprilie şi până în septembrie. Ea constituie o sursă remarcabilă de multiple vitamine, minerale şi oligoelemente. Administrarea unui tratament pe bază de urzică sălbatică proaspătă, urmat timp de 3 săptămâni, permite creşterea facultăţilor atenţiei, ideaţiei şi scăderea netă a componentei psihice a oboselii. Pentru un litru de apă se folosesc 50-60 g de frunze şi tulpini de urzică. Se infuzează timp de 10 minute şi se beau 3-4 căni pe zi, după masă.
http://www.evenimentul.ro/articol/plante-care-stimuleaza-activitatea-cerebrala-si-ajuta-memoria-0.html

joi, 4 aprilie 2013

De ce este bine să mănânci gălbenuş de ou: şapte beneficii extraordinare pentru sănătate





Gălbenuşurile au un conţinut ridicat de colesterol, însă un studiu realizat recent arată că un consum regulat de ouă nu influenţează deloc nivelul de colesterol general din sânge, în timp ce un altul a stabilit că acest aliment creşte nivelul de colesterol bun, care are ca efect protejarea inimii.

Aceste lucruri pot provoca confuzii, însă comunitatea medicală arată că nu trebuie confundat colesterolul din dietă cu cel din sânge, care este asociat cu un risc crescut de infarct şi accident cerebral.

"Există probleme mai mari, în ceea ce priveşte dieta alimentară a americanilor, decât colesterolul", spune Drew Ramsey, profesor psihiatru la Columbia University, care studiază asocierile dintre stilul de viaţă şi sănătatea psihică. "Nu există date care să sugereze că pe primul loc în topul îngrijorărilor legate de alegerile alimentare trebuie să se afle colesterolul. Toată lumea este de acord cu următorul lucru: diabetul şi obezitatea sunt provocate de consumul exagerat de alimente procesate", mai spune Ramsey, potrivit Huffington Post.

Iată şapte din cele mai importante beneficii ale consumului de gălbenuşuri (sau ouă întregi):

Ochi - gălbenuşul conţine luteină şi zeaxantină, două carotenoide asociate cu o reducere a riscului de apariţie a cataractei şi a degenerescenţei maculare.

Inimă - consumul regulat de ouă (unul pe zi) contribuie la reducerea riscurilor de formare a cheagurilor de sânge şi de producere infarctului şi accidentului cerebral.

Creier - gălbenuşul, deşi bogat în colesterol, aduce mari beneficii asupra sănătăţii generale, printre acestea numărându-se şi faptul că el conţine un nivel ridicat de colină (vitamina B7), care contribuie la îmbunătăţirea funcţiilor neurologice, la reducerea inflamaţiilor din organism, la dezvoltarea creierului în stadiul intrauterin (consumat de femeile însărcinate) şi la producerea serotoninei şi dopaminei, cunoscute drept hormoni ai fericirii.

Sâni - colina din gălbenuş ajută şi la prevenirea cancerului mamar, potrivit anumitor studii, mai ales dacă acest consum regulat de ouă a început încă din adolescenţă. Alte studii au stabilit o asociere între consumul de ouă şi o rată mai scăzută de cazuri de cancer mamar, însă cu o menţiune: consumul a maximum două ouă pe săptămână este asociat cu un risc mai scăzut de cancer mamar, în timp ce consumul a şapte ouă pe săptămână contribuie la creşterea acestui risc.

Păr, unghii, piele - ouăle sunt bogate în sulf, un ingredient esenţial pentru absorbţia vitaminelor B, utile unei bune funcţionări a ficatului, dar şi pentru producerea colagenului şi cheratinei, care ajută la menţinerea sănătăţii pielii, unghiilor şi părului, oferind în plus strălucire.

Dezvoltarea muşchilor - cu şase grame de proteine pe ou, alături de aminoacizii conţinuţi, ouăle sunt o alegere perfectă pentru încurajarea dezvoltării musculare.

Menţinerea unei greutăţi optime - mai multe studii au demonstrat că un consum regulat de ouă la micul dejun ajută la combaterea surplusului ponderal. Persoanele care au consumat ouă la micul dejun, timp de 8 săptămâni, au înregistrat o reducere cu 61% a indicelui de masă corporală (IMC), comparativ cu persoanele care au consumat la această masă un colac cu acelaşi conţinut caloric. IMC este obţinut prin împărţirea greutăţii (în kilograme) la pătratul înălţimii (în metri).

Sursa: Mediafax

joi, 21 martie 2013

Verdeturile de primavara: aliatul sanatatii


Ai nevoie de o cura de detoxifiere, iar solutia cea mai la indemana in aceasta perioada sunt verdeturile de primavara. Despre proprietatile lor si modul cel mai bun pentru a fi preparate ne vorbeste Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare. Ti-am pregatit de asemenea, 5 retete usoare si delicioase, ideale pentru aceasta perioada.

"O cura cu verdeturi de sezon este ideala in aceasta perioada. Verdeturile stimuleaza detoxifierea naturala a organismului si ar fi bine sa le avem zilnic pe masa", recomanda specialistul.

Salata verde, loboda, stevie sau leurda sunt doar cateva dintre verdeturile care se gasesc in perioada aceasta la piata. Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi iti spune de ce sunt bune pentru sanatate si cum le poti gati pentru a te bucura de proprietatile lor:

Salata verde

Contine saruri minerale (de iod, magneziu, fosfor, cupru, arsenic si zinc), dar si multe vitamine (A, B, C, D si E). Toate acestea dau organismului rezistenta la infectii si virusuri.
Datorita continutului ridicat de clorofila, salata verde are rol antianemic.
Contine aminoacizi si mucilagii care au un rol important in normalizarea digestiei si a tranzitului intestinal, fiind un real ajutor, pentru persoanele care sufera de constipatie.
In salata verde se mai gasesc substante chimice cu rol de hormon, de aceea salata este un sedativ excelent.
Consumata seara, ajuta la destresarea organismului si imbunatateste somnul.
In trecut era folosita impreuna cu semintele necoapte de dovleac pentru tratarea diferitelor boli, ca de exemplu sifilisul sau cancerul.Mod de folosire: in salate, combinata cu alte legume de sezon - ceapa verde, leurda, ridichi, mancaruri, ciorba.
Daca vrei sa slabesti, poti incepe masa cu o salata verde, are putine calorii si face mancarea mai satioasa.
Sfatul specialistului: rupe salata cu mana, nu o taia. In felul acesta se i pastreaza mai bine proprietatile.

Urzicile
Sunt bogate in substante de natura glucidica: amine, steroli, ulei volatil, substante grase, acizi: formic, acetic, pantotenic, folic, sitosteroli, vitamine (A, C, B2 si K), clorofila, saruri de Ca, Mg, Fe. Iata cateva proprietati ale acestei plante:

regleaza fluiditatea sangelui, intrucat contine atat substante cu efect anticoagulant, cat si cu efect coagulant;
combate diareea;
se recomanda in stomatite - stari inflamatorii ale mucoasei cavitatii bucale, manifestate sub forma unor leziuni ale mucoasei, dureroase, ce impiedica masticatia si deglutitia;
este un bun diuretic;
poate usura procesul de urinare la barbati, mai ales daca prostata este inflamata;
are actiune favorabila in guta;
este recomandata celor ce sufera de orice fel de alergie, sub forma de ceai care trebuie baut pe o perioada mai indelungata;
ceaiul de urzici combate matreata.
Fitoterapia recomanda intrebuintarea ei intr-o gama larga de afectiuni, de la cele ale rinichilor pana la bolile reumatice. Se poate folosi sub forma de ceai, tinctura, sau in mancaruri. Zeama in care se fierb, inainte de a fi gatite, se poate bea in loc de ceai, fiind bogata in vitamina C.
Sfatul specialistului: adauga urzici crude in salate.

Stevia

Este un aliment vegetal cu o impresionanata reputatie de vindecator pentru organism.
Are capacitatea de a regla nivelul zaharului in sange (glicemia), de a infrana pofta de dulciuri si a tempera senzatia acuta de foame, fiind eficienta pentru cei care sufera de diabet sau hipoglicemie.
Stevia este excelenta pentru stimularea energiei mentale si fizice si poate chiar opri bacteriile care determina cariile dentare.
Mai presus de toate, stevia nu contine calorii.
Stevia poate micsora dorinta de a consuma alimente grase si poate controla apetitul. Unii oameni au descoperit ca pofta lor de mancare scade daca iau drajeuri din stevie cu 15-20 de minute inainte de masa.
Actioneaza ca un diuretic natural, ajutand organismul sa scape de fluidele in exces, scade oboseala mentala si fizica, armonizeaza digestia, regleaza presiunea sangelui si ajuta la pierderea in greutate.

Leurda

Se spune ca leurda este prima planta pe care o consuma ursul cand iese din hibernare. Usturoiul salbatic sau usturoiul ursului, cum mai este cunoscuta, are aceleasi proprietati ca si usturoiul: stimuleaza detoxifierea, are efect hipocolesteroleminat, antiviral si antibacterian.
Curele cu leurda previn bolile cardiovasculare prin scaderea colesterolului.
Contine minerale: potasiu, magneziu, calciu, dar si fibre alimentare care intervin in asimilarea grasimilor. Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi recomanda folosirea frunzelor de leurda atat in salate, cat si in mancaruri, la fel ca si usturoiul obisnuit. In combinatie cu untisorul si urzicile, este o mancare ce nu trebuie sa lipseasca de pe masa celor care postesc.
Datorita alicinei (substanta cu proprietati antivirale), leurda este expectoranta, tonica, antispastica si poate fi folosita pentru prevenirea virozelor respiratorii.
Sucul de leurda ajuta la stimularea sistemului imunitar si combate astenia de primavara.

Untisorul

Contine potasiu si fibre alimentare care ajuta la reducerea nivelului colesterolului si regleaza tensiunea arteriala. In untisor se mai gasesc: betacaroten, vitaminele C, E si calciu.
Scade riscul de cataracta si ajuta la mentinerea sanatatii creierului. Frunzele de untisor imbunatatesc circulatia sanguina.
Frunzele sau radacinile de untisor sunt folosite pentru proprietatile lor de a imbunatati circulatia sangvina. Vitaminele si mineralele scad riscul de cataracta, iar acidul folic este important in mentinerea sanatatii creierului.
In bucatarie se intrebuinteaza sub forma de salata.

Papadia

Contine substante care ii dau un gust usor amarui si stimuleaza detoxifierea ficatului.
Este foarte bogata in fibre vegetale si impiedica activ asimilarea nedorita a zaharului.
Sub forma de macerat, pentru care se folosesc atat frunzele, cat si radacinile, previne anorexia si constipatia, iar sub forma de decoct se foloseste pentru tratarea cataractei.
Remediu pentru parul gras: se toaca marunt frunzele verzi de papadie si se aplica pe parul uscat. Se pastreaza cu ajutorul unei bonete si se lasa toata noaptea. Dimineata, se spala parul cu sampon.
In gastronomie, se foloseste, de regula, in salate.

Spanacul
Contine potasiu, acid folic, calciu, fier, vitamina C, vitamina E, vitamina K si fibre alimentare. Regleaza digestia si previne constipatia. Alte proprietati:

stimuleaza activitatea inimii;
previne infectia gingiilor;
stimuleaza cresterea, fiind recomandat in special copiilor si tinerilor aflati la pubertate;
datorita continutului de acid folic, se recomanda femeilor insarcinate;
cura cu suc de spanac reechilibreaza si fortifica organismul;
este eficient impotriva anemiei, depresiei nervoase si oboselii.
Prin fierbere, spanacul pierde majoritatea principiilor sale active. Daca doresti sa-i pastrezi toate proprietatile, trebuie sa-l consumi crud si proaspat. Sucul de spanac se poate combina in parti egale cu cel de morcov, de creson sau de telina. Ca si celelalte legume cu frunze verzi, spanacul este sarac in calorii.


Ceapa verde

Contine vitamina C, potasiu, alicina, cuercitina – antioxidanti puternici cu rol in combaterea stresului oxidativ.
Poate preveni bolile cardiovasculare si poate reduce riscul de cancer ovarian si de san.
Cura cu ceapa verde, sub forma de salata, are efect diuretic si depurativ si este considerata un antialergic natural foarte valoros.
Ceapa este unul dintre cele mai puternice si mai la indemana hipoglicemiante, fiind recomandata persoanelor care sufera de diabet.
In bolile renale cronice, se recomanda consumul de ceapa verde, zilnic, dimineata si seara.
Cura indelungata cu ceapa verde are rezultate favorabile in sterilitate si impotenta hormonala.

Usturoiul

Contine, in cantitati insemnate, vitamine: A, B1, B2, C si substante minerale printre care: fosfor, sulf, potasiu, iod, calciu, siliciu. Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanta cu un puternic efect antibiotic.
Este unul dintre cele mai eficiente alimente anticancerigene. S-a constatat reducerea incidentei cancerului pulmonar la cei care mananca usturoi verde, acesta inlaturand o parte din efectele negative ale fumatului.
Cercetarile au demonstrat ca utilizarea regulata a usturoiului in alimentatie constituie una din cele mai eficiente metode de profilaxie si tratament a arterosclerozei.
De asemenea, usturoiul previne formarea cheagurilor si a trombozei arteriale.
Usturoiul verde creste pofta de mancare, reduce tensiunea arteriala, previne virozele respiratorii si gripa.
Esti in pana de idei sau nu stii cum sa gatesti legumele de primavara? Incearca sugestiile noastre!


Sare amara! Cura detoxifiere ficat!


Sarea amara

Cura detoxifiere ficat!

Va recomand azi o cura de detoxifiere, dar pe care o am de la prietena mea Luminita. Ea a ținut-o, ea granteaza pentru ea, ea sa zicem, a fost cobaiul.
Eu una nu pot, in aceasta perioada, sa o tin cu strictete, dar va marturisesc sincer ca tin o varianta mai ușoară a acestei cure, atunci când sar calul si mananc mai mult, sau cand am secvente in care apar mai dezbracata, de filmat.

Nu trebuie sa va lipseasca sarea amara din casa, este buna si pentru interiorul, dar si pentru exteriorul corpului nostru. Este ușor de găsit, se găsește la orice plafar sau farmacie.
Deci ceea ce fac eu atunci cand vreau cu orice pret un abdomen plat, este sa beau un pahar de apa cu o lingura de sare amara ( sulfat de magneziu), după o masa copioasa. In acest mod, in 2-3 ore imi curat colonul si mâncarea nu are timp sa se depună.
Mentionez ca nu se poate abuza de acest lucru. Este o cura agresiva si destul de dura pentru corpul nostru, asa ca aveți grija.

Pentru cura de detoxifiere a ficatului si a colecistului,
-Aveti nevoie de 60 g de sare amarã (se gãseste la farmacie) pe care o dizolvati în 750 ml apã. Se obtine o solutie laxativã, care se împarte în 3 cãni de cîte 250 ml fiecare.
- Separat, se amestecã 200 ml ulei de mãsline presat la rece si zeama de la 3 lãmîi. În ziua respectivã, masa de dimineatã se ia la ora 10.00, iar pînã la ora 14.00 nu se mãnîncã nimic.
- La ora 14.00 se ia prima canã (250 ml) de laxativ
- la ora 16.00 se ia a doua canã (250 ml) de laxativ
- iar la ora 18.00 se înghite uleiul de mãsline (200 ml) amestecat cu zeama de lãmîie, apoi se stã pe partea dreaptã timp de jumãtate de orã.
- La ora 22.00 se ia ultima canã de laxativ,
- iar la ora 23.00 se mãnîncã o canã de gris fiert în lapte.
- În timpul zilei se poate bea apã, dar nu cu o orã înainte si nici cu o orã dupã ce se bea uleiul.

ATENTIE: Aceastã curã nu este recomandatã celor cu gastritã hiperacidã si ulcer gastro-duodenal.

Sarea amara pentru piele:

Pentru ca sarea amara contine sulfatul de magneziu, acest tip de sare functioneaza ca un sedativ pentru sistemul nervos. Cand sulfatul de magneziu este aborbit prin piele, ca atunci cand faci o baie in care ai pus cateva canute de sare amara, toxinele din corp sunt eliminate, orice umflatura se micsoreaza, muschii se relaxeaza, iar pielea se exfoliaza.


Inmuierea picioarelor: domoleste durerile, indeparteaza mirosurile urate si inmoaie pielea aspra sau dura. Pune jumatate de ceasca intr-un bol mare cu apa calduta si tine-ti picioarele in aceasta solutie.


Inmoaie ranile: sarea amara reduce gleznele umflate in urma luxatiilor si grabeste insanatosirea ranilor. Adauda doua cesti de sare amara in apa din cada si relaxeaza-te.

Pentru curatarea tenului amesteca o jumatate lingurita de sara amara cu gelul obisnuit de curatare a fetei. Maseaza-ti chipul si clateste-te cu apa rece.

Masca de fata pentru ten normal si gras. Amesteca o lingurita de coniac, un ou, un sfert ceasca de lapte praf, sucul unei lamai si jumatate lingurita sare amara. Aplica masca pe pielea umeda.

Masca pentru ten normal si uscat. Amesteca un sfert cana de morcov ras, jumatate lingurita de maioneza si o jumatate lingurita de sare amara. Aplica masca pe pielea umeda.

Maioneza este o masca foarte buna pentru tenul uscat!!!

Exfolierea pielii. Maseaza-ti pielea umeda cu sare amara. Fa un dus pentru a te clati.

Indeparteaza excesul de sebum din par. Adauga 9 lingurite sare amara in jumatate ceasca de sampon pentru par gras. Adauga pe parul uscat o lingurita din acest lichid si clateste-te cu apa rece. Aplica suc de lamaie sau otet de mere pe par si lasa lichidul timp de 5-10 minute, iar apoi clateste-te.

Toate variantele de infrumusetare cu sare amara mentionate mai sus sunt încercate de mine si va garantez ca pielea voastra va arata mult mai bine, mai luminoasa, mai stralucitoare si mai hidratata dacă veți urma aceste sfaturi.
Astept impresii, astept rezultate, astept propuneri ;)

SURSA

ALIMENTAŢIE SĂNĂTOASĂ Fără dulciuri şi fără alcool în boala ficatului gras




sursa: adevarul.ro

Una din zece persoane suferă de steatoză hepatică, aşa cum mai este numită tulburarea. Cei mai expuşi bolii sunt supraponderalii. Însă şi cei stresaţi şi care mănâncă prost pot şi afectaţi.

Steatoza hepatică se produce prin formarea unor depozite de grăsimi la nivelul ficatului. Există două tipuri de steatoză: cea alcoolică, provocată de consumul excesiv de alcool, pe termen lung, şi cea non-alwcoolică, favorizată de alimentaţia bogată în grăsimi „rele”.

Mai ales în primele stadii, afecţiunea este lipsită de simptome. În schimb, în faze avansate, pot apărea stările de oboseală. Frecvent, steatoza hepatică este diagnosticată la o ecografie abdominală de rutină şi poate apărea atât la persoanele aparent sănătoase, cât mai ales la cele cu afecţiuni asociate.

„Steatoza hepatică non-alcoolică reprezintă o boală a ficatului asociată cu obezitatea, cu rezistenţa la insulină (hormon pancreatic care asigură controlul glucozei din sânge), cu hiperlipidemia (creşterea nivelului lipidelor în sânge – trigliceridele în principal, dar şi colesterolul) şi chiar cu afecţiuni cardiovasculare precum hipertensiunea arterială”, explică medicul primar gastroenterolog Paul Dragomir de la Centrul „Mediclass” din Bucureşti.

Fructe şi legume, zilnic

Cea dintâi măsură în steatoza hepatică este respectarea unui regim alimentar. Iar în cazul în care consumul de alcool este cauza bolii, renunţarea la acesta este primordială.

„Dieta şi regimul de viaţă sunt specifice fiecărui caz în parte, dar, în principiu, trebuie diminuat sau chiar eliminat aportul de alimente bogate în grăsimi şi în zaharuri concentrate”, recomandă medicul Paul Dragomir.

Din alimentaţia recomandată în steatoză hepatică nu trebuie să lipsească fructele şi legumele, cerealele integrale, brânzeturile degresate, carnea slabă de pui şi de vită. De asemenea, este recomandat şi consumul de peşte (somon, macrou), deoarece este o sursă importantă de acizi graşi Omega 3 şi Omega 6, care ajută la reglarea nivelului colesterolului şi celui al trigliceridelor.

Nu fast-food-ului, nu prăjelilor!

Alimentele care trebuie excluse sau evitate sunt cele care necesită un efort digestiv mare: produsele de tip fast-food, mezelurile, carnea grasă de porc, cea de oaie, măruntaiele (rinichi, creier), icrele, maioneza, cartofii prăjiţi şi orice alte mâncăruri preparate prin prăjire. De asemenea, trebuie evitate băuturile carbogazoase, carnea tocată (mici, sarmale), untura, slănina, afumăturile, sosurile, rântaşurile, dulciurile (mai ales cele concentrate), pizza, conservele din carne, smântâna, brânzeturile grase, îngheţata şi untul.

„Alimentele care pun probleme prin mecanismele de prelucrare metabolică şi care ar trebui limitate sunt cele cu conţinut ridicat de grăsime”, spune doctorul Adrian Copcea, medic specialist în nutriţie, boli metabolice şi diabet la Clinica Asteco din Cluj-Napoca.
De asemenea, trebuie limitat consumul de alimente care conţin conservanţi, deoarece aceştia suprasolicită ficatul.

Respectarea meselor zilnice, esenţială

În steatoza hepatică este important să se respecte cele trei mese principale zilnice. „Acestor mese li se pot adăuga gustări uşoare (fructe, iaurturi, supe slabe, salate). Este importantă evitarea meselor copioase în a doua parte a zilei, în mod particular cu două ore înainte de culcare”, recomandă medicul Adrian Copcea.

Slăbirea bruscă, nocivă pentru bolnavi

La persoanele supraponderale diagnosticate cu steatoză hepatică, scăderea în greutate are efecte benefice. Atenţie însă, este contraindicată slăbirea bruscă, prin diete restrictive hipocalorice, deoarece steatoza hepatică se poate agrava! Pentru a slăbi, medicul nutriţionist poate recomanda un regim individualizat, în funcţie de problemele de sănătate asociate.

Dieta trebuie să fie echilibrată, să includă grupele importante de nutrienţi şi să conţină cu până la 500-1.000 kcalorii mai puţin decât necesarul obişnuit. Este recomandată reducerea greutăţii corporale cu 10%, după care se va încerca menţinerea greutăţii în limitele normale.

„La toţi pacienţii cu ficat gras se impun: verificări cardiologice periodice, exerciţiu fizic zilnic, controale periodice ale glicemiei (asociate tratamentului corect al diabetului zaharat tip 2) şi excluderea completă a consumului de alcool. De asemenea, în caz de obezitate, scăderea în greutate se va face, de preferat, sub supravegherea unui medic nutriţionist”, recomandă medicul Paul Dragomir.

“În steatoza hepatică non-alcoolică sunt permise alimente din toate grupele: cereale, fructe, legume şi leguminoase, carne, lactate şi ouă.”
Adrian Copcea medic specialist în nutriţie, boli metabolice şi diabet

A, C şi E, vitaminele-cheie în dietă

Din dieta zilnică a bolnavilor cu steatoză hepatică nu trebuie să lipsească alimente care conţin vitaminele A, C şi E. Ele au proprietăţi antioxidante şi sunt implicate în buna funcţionare a ficatului. Betacarotenul, precursorul vitaminei A, ajută la detoxifierea hepatică. Este bine ca acest nutrient să fie procurat din surse alimentare, nu din suplimente, pentru evitarea supradozării.

Cele mai bune surse de vitamina A sunt morcovii, peştele, caisele, cartofii dulci, pepenele verde, roşiile, spanacul, pătrunjelul şi dovleceii. Vitamina C are proprietăţi regenerative la nivelul ficatului şi, în plus, scade nivelul colesterolului „rău” şi pe cel al trigliceridelor. Cele mai bune surse de vitamina C sunt pătrunjelul, citricele, măceşele, coacăzele şi ardeii graşi. Un alt protector eficient al ficatului este vitamina E, implicată în procesele metabolice hepatice. Uleiurile vegetale nerafinate şi neprocesate, avocado, germenii de grâu, nucile şi seminţele crude de floarea-soarelui sunt surse naturale de vitamina E.

Autor: Claudia Georgevici

http://www.adevarul.ro/life/sanatate/alimentatie/Fara_dulciuri_si_fara_alcool_in_boala_f_icatului_gras_0_765523661.html

E mai aproape decat crezi!


Nu lasa hepatita sa-ti distruga viata!



Click aici pentru a descarca voucherul cu care va veti prezenta la laborator.


Un atelier in sprijinul celor diagnosticati cat si a celor care doresc sa se informeze si sa se implice in lupta impotriva Hepatitei.

Hepato.ro pe Facebook

Retetele Djunei cu miere si scortisoara vindeca aproape orice


Retetele Djunei cu miere si scortisoara vindeca aproape orice....Retetele Djunei pe baza de miere si scortisoara sunt considerate si azi un panaceu aproape universala, vindecand de la boli de inima, de colesterol si glicemie, pana la artrite si ale dureri locale, ca si boli de piele.In principiu, ingredientele de baza sunt mierea, scortisoara sub forma de praf si apa plata. Functie de boala variaza cantiatea de miere, ori cea de scortisoara, ca si modul de utilizare intern, sau extern. In principiu, pentru preventie, se amesteca in parti egale 3 lingurite cu praf de scortisoara cu 3 de miere, iar pasta obtinuta se dizolva in 750 ml de apa plata incalzita (fara a o fierbe sau clocoti - la aproximativ 45-50 de grade Celsius). Solutia se bea de trei ori pe zi (cate 250 ml) cu jumatate de ora inainte de masa. Pentru leacuri locale, pasta nu se mai dizolva in apa ci se aplica local. Pasta este foarte buna pentru acnee sau pentru arsuri, ori pentru dureri reumatice sau de artrita.O foarte buna aplicare a amestecului de miere si scortisoara este in curele de slabire. Este un tratament foarte eficient pentru obezitate, dar si pentru scaderea in greutate rapida. Pentru o cura de slabire eficienta incercati diferite retete pe baza de miere, scortisoara si lamaie. Cea mai celebra cura de slabire cu miere este urmatoarea: se amesteca o lingurita de miere cu putina scortisoara macinata,se adauga un pashar cu apa fierbinte si se acopera timp de 30 de minute. Bautura rezultata se filtreaza si se bea dimineata, pe stomacul gol inainte de a lua micul dejun.
Mai multe amanunte pentru fiecare boala in parte: 1. Boli de inima. Intinde pe paine miere si presara putina pudra de scortisoara, in locul gemului. Este recomandat consumul zilnic, la micul dejun. Datorita faptului ca aceasta combinatie imbunatateste circulatia sanguina si intareste ritmul cardiac, persoanele cu probleme cardiovasculare au posibilitatea sa previna eventualele probleme apeland cu incredere la aceasta combinatie.2. Artrita. Aplica o pasta din cele doua ingrediente (o parte de miere in doua parti de apa calduta plus 1 lingurita cu pudra de scortisoara) pe locul afectat si maseaza incet. Expertii de la Universitatea din Copenhaga au efectuat un experiment in care 200 de persoane afectate de artrita au fost tratate timp de o saptamana cu o cana cu apa fierbinte amestecata cu o lingura de miere si 1/2 lingurita de scortisoara pudra.Rezultatele au aratat ca 73 dintre persoanele tratate au scapat complet de dureri in interval de o luna. Asadar, nu strica sa consumi in fiecare dimineata pe stomacul gol o cana din acest amestec.3. Pierderea parului. Amesteca ulei de masline cald cu 1 lingura de miere si 1 lingurita de scortisoara pudra si intinde-o pe par inainte de baie. Se lasa sa actioneze timp de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza.

4. Infectii urinare. Pentru a-ti proteja vezica urinara, amesteca intr-un pahar cu apa calduta 1 lingurita cu miere si 2 linguri cu pudra de scortisoara. Apoi se bea.5. Dureri de dinti. Aplica de cate ori este nevoie o pasta formata din miere (5 lingurite) si pudra de scortisoara (1 lingurita) pe dintele afectat.6. Colesterol. Adauga scortisoara (3 lingurite) si miere (2 linguri) in apa fiarta sau ceai verde si apoi bea. Specialistii sustin ca nivelul colesterolului "rau" este redus cu pana la 10% intr-un interval scurt de numai 2 ore de la administrarea bauturii. Mai mult, studiile de specialitate arata ca mierea de albine naturala daca este consumata cu regularitate si in cantitati mici ne scapa de problemele cu colesterolul. Dar, asta nu inseamna ca trebuie sa uitam de regimul alimentar pe care trebuie sa-l urmam cu strictete.7. Raceala. Se bea o cana cu apa calduta, miere (1 lingura) si scortisoara (1/4 lingurita). Face bine la tuse si curata sinusurile.

8. Indigestie. Se ia o lingura cu miere presarata cu scortisoara inainte de masa pentru a scapa de aciditate si a accelera procesul de digestie.9. Longevitate. Consuma regulat ceai cu miere si scortisoara. Se pune la fiert 3 cani cu apa in care se adauga 4 linguri cu miere si 1 lingura cu scortisoara.

10. Acnee. Aplica o pasta formata din miere (3 linguri) si scortisoara (1 lingurita) pe cosuri inainte de culcare. Indeparteaza cu apa calduta a doua zi.11. Obezitate. Pentru a scadea in greutate, fierbe in apa miere (1 lingura) si scortisoara (1/2 lingurita) si apoi bea acest amestec in fiecare dimineata, pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de micul dejun.

12. Respiratie urat mirositoare. Gargara cu miere si scortisoara amestecate cu apa fierbinte.13. Probleme cu stomacul. Mierea in combinatie cu scortisoara indeparteaza senzatia de balonare si reduce intensitatea durerilor de stomac.

14. Sistemul imunitar. Datorita continutului de vitamine si fier din mierea de albine combinata cu scortisoara apara sistemul imunitar de actiunea nociva a radicalilor liberi.15. Cancer. O serie de studii efectuate recent au demonstrat eficienta acestei combinatii in tratarea cancerului stomacal si osos. Pe langa tratamentul prescris de oncolog este indicat sa iei de 3 ori pe zi cate o lingura cu miere de albine presarata cu scortisoara.16. Oboseala. Ca sa eviti starile de epuizare si somnolenta pe care le resimti in cursul zilei poti sa apelezi la acest remediu excelent si sa constati pe propria piele efectele revigorante. Amesteca intr-un pahar cu apa o lingura cu miere de albine si presara putina pudra de scortisoara. Bea un pahar dimineata si unul dupa-amiaza cand te cuprinde toropeala.

sursa

10 alimente bogate in vitamina C, in afara de citrice


Cele mai populare alimente care contin vitamina C sunt citricele, insa, desi poate parea suprinzator, acestea nu au cea mai mare cantitate. Vitamina C este un nutrient esential pentru organism pentru dezvoltarea si ingrijirea tesuturilor, vaselor de sange si cartilajilor. Aceasta joaca un rol important si in sinteza colagenului in piele, oase, dinti, ligamente, tendoane. Prin puternicul efect antioxidant, vitamina C ajuta si la prevenirea cancerului.

In plus, ajuta organismul la sinteza calciului si alte minerale, este foarte buna in cazul racelilor si gripelor, stimuleaza functia creierului, vindecarea ranilor si vindecarea dupa diferite boli. Doza zilnica recomandata de vitamina C este de circa 75 mg pentru femei si 90 mg pentru barbati.

Dupa cum am vazut, aceasta vitamina este extrem de importanta in alimentatie, asa ca va prezentam top 10 alimente bogate in vitamina C, in afara de popularele citrice, si pe care nu trebuie sa le evitati consumate proaspete (netratate termic).

1) Kiwi
Acest fruct verde, mic si gustos contine mai multa vitamina decat portocala. Kiwi este bogat si in flavonoide, concentratia de potasiu este similara cu cea regasita in banane. Studiile au demonstrat ca acei copii care consuma kiwi au un tract respirator mai puternic.

2) Ardei gras
Pe langa faptul ca ardeii grasi sunt bogati in vitamina C, acestia au un continut ridicat de vitamina C. O jumatate de cana de ardei gras contine peste 140 mg de vitamina C, cei mai bogati in aceasta vitamina fiind cei galbeni, apoi cei rosii.

3) Ierburi aromatice (cimbru si patrunjel)
Ierburile proaspete si cele uscate sunt pline cu vitamine si aduc multe beneficii organismului. Cimbrul are cel mai mare aport de vitamina C dintre ierburi cu 160 mg de vitamina C per 100 g de cimbru (adica 1,6 mg intr-o lingurita de cimbru).
Patrunjelul contine 133 mg la o portie de 100 de grame - ceea ce inseamna ca o salata Tabouleh cu mult patrunjel este perfecta pentru portia zilnica de vitamina C.

4) Broccoli, conopida si varza de Bruxelles
De retinut ca toate aceste legume trebuie consumate proaspete, netratate termic, pentru maximum de vitamine. Broccoli este campionul intre acestea 3, cu un continut de 89 mg la 100 g. Varza de Bruxelles poate ca nu este preferata de mult dintre noi, insa are un continut ridicat de vitamina C, fiind o buna sursa de vitamina K, acid folic, vitamina A, magneziu, potasiu si fibre.

5) Verdeturi
Se stie ca legumele si fructele verzi au un continut mare de vitamina C, asa ca gulia verde, spanacul, macrisul si alte asemenea nu fac exceptie.

6) Rosii
Nu te-ai fi gandit ca rosiile au multa vitamina C, ei bine, iata ca da. Rosiile uscate la soare au continut concetrat de vitamina C - o portie de 100 g contine 100 mg de vitamina C, adica mult mai mult decat necesarul zilnic. Deci o salata de rosii

7) Pepene
O cana de pepene galben taiat cubulete contine circa 67 mg de vitamina C, la care se mai adauga vitamina A si potasiu. Iubitorii de pepene rosu pot fi fericiti, si acesta are multa vitamina C.

8) Coacaze negre
Culoarea este un bun indicator pentru diferite vitamine din fructe si legume, asa ca violetul inchis al coacazelor semnaleaza faptul ca sunt bogate in vitamina C. Acestea contin 180 mg vitamina C per portie plus alti nutrienti precum potasiu, fier, vitamina B5 si fitochimicale.

9) Capsunile
Unele dintre cele mai apreciate si gustoase fructe, capsunile sunt bogate in vitamina C, fibre si antioxidanti. O portie de capsuni contine circa jumatate din necesarul zilnic de vitamina C.

10) Ardei iute (verde si rosu)
Sunt excelenti pentru a face mancarea picanta si pentru a condimenta sosurile, curry-urile si supele. Ardeiul iute verde are cel mai mare continut de vitamina C. 100 de g de ardei iute verde contine 242 mg de vitamina C, desigur, daca poti sa consumi atat de mult. Insa un singur ardei iute are 109 mg, iar unul rosu are 65 mg.

http://www.gustos.ro/articole/sa-mancam-sanato...

DESPRE BRADICARDIE




Bradicardia
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Factori de risc
4. Simptome
5. Consult de specialitate
6. Medici specialisti recomandati
7. Expectativa vigilenta
8. Investigatii
9. Tratament
10. Profilaxie

1. Generalitati
Frecventa cardiaca mai mica de 60 de batai pe minut este numita bradicardie. Frecventa cardiaca medie, in repaus, are valori cuprinse intre 60 si 100 batai pe minut. Uneori bradicardia este normala. De exemplu, adultii tineri si sanatosi si atletii bine antrenati au frecventa cardiaca in repaus cu valori sub 60 de batai pe minut.

Bradicardia sinusala aritmica, numita si bradiaritmie are o alura a batailor cardiace anormal de scazuta datorata anumitor afectiuni. In formele severe de bradicardie inima bate atat de incet incat nu pompeaza sange suficient pentru a acoperi nevoile organismului, ceea ce poate fi fatal.

In bradicardie, semnalele electrice care mentin bataile cardiace la o frecventa normala, regulata, sunt intrerupte rezultand o frecventa cardiaca joasa.
2. Cauze
Bradicardia poate fi data de:

a. Boli care afecteaza sistemul electric al inimii si intrerup impulsurile electrice regulate care pastreaza frecventa cardiaca in limite normale. Acestea sunt:
- procesul de imbatranire. Ca urmare a modificarilor legate de varsta, poate apare o rata scazuta a frecventei cardiace.
- bolile arterelor coronare si infarctul miocardic
- operatiile pe cord
- miocardita
-endocardita
- sarcoidoza
- boala Lyme

b. Boli sau medicamente care incetinesc trecerea impulsurilor electrice prin inima, dar nu sunt rezultatul unor boli cardiace. Exemple:
- hipotiroidism (tiroida hipoactiva)
- dezechilibre electrolitice ca de exemplu, nivelul crescut de potasiu (hiperpotasemie)
- la unele persoane, circumstante ca ortostatismul pentru un timp prelungit, durerea, tusea si voma stimuleaza sistemul nervos si incetinesc alura cardiaca; frecventa cardiaca joasa este temporara
- medicamentele administrate in boli cardiace, ca betablocantele, blocantele de canale de calciu, antiaritmicele si digoxinul.
3. Factori de risc
Riscul de a avea bradicardie este crescut daca:
- sunt prezente boli cardiace
- daca se folosesc unele tratamente
- varsta de 65 de ani sau mai mult
- operatii recente pe cord
4. Simptome
Simptomele bradicardiei apar atunci cand inima nu pompeaza suficient sange pentru a acoperi nevoile organismului. Aceasta situatie este obisnuita atunci cand frecventa cardiaca este foarte joasa sau ramane joasa pentru o perioada mai lunga de timp. Simptomele sunt:
- vertij (ameteli)
- sincopa (lesin) sau presincopa
- oboseala
- dispnee (respiratie dificila)
- palpitatii
- angina (dureri pectorale)
- cresterea oboselii la efort
- confuzie sau dificultati de concentrare
Unii oameni cu bradicardie nu prezinta simptome.
5. Consult de specialitate

A se suna la 112 sau alte servicii de urgenta daca frecventa cardiaca este mai mica decat de obicei si persoana prezinta:
- sincopa
- dispnee severa
- angina
- semne de infarct miocadic sau accident vascular cerebral
Frecventa cardiaca poate fi determinata prin masurarea pulsului radial.
A se adresa medicului imediat daca exista o alura cardiaca mai mica decat de obicei si daca:
- este prezenta senzatia de lesin
- persoana are pacemaker
- se observa dificultate mai mare la respiratie sau umflaturi ale picioarelor si gleznelor
Acestea pot fi simptome precoce ale insuficientei cardiace.
6. Medici specialisti recomandati
Urmatorii medici pot evalua siptomele unei bradiaritmii:
- medicul de familie
- medicul internist
- cardiologul
7. Expectativa vigilenta
Daca persoana prezinta simptome care pot fi cauzate de o frecventa cardiaca joasa, atitudinea de supraveghere prin care nu se intervine ci se sta in expectativa nu este recomandata.
8. Investigatii
Uneori, bradicardia poate fi diagnosticata simplu, pe baza anamnezei, a examenului obiectiv si a electrocardiogramei (EKG).
EKG-ul ajuta la determinarea tipului de bradicardie. Acest test neinvaziv poate da informatii despre factorii care au contribuit la aparitia bradicardiei, ca de exemplu un infarct miocardic recent sau alte boli cardiace.
Daca bradicardia nu este stabila (cateodata este, cateodata nu este) si nu poate fi surprinsa pe un EKG in timpul vizitei la cabinet, este nevoie de monitorizare in ambulator (Holter), prin care pacientul are un EKG portabil care inregistreaza activitatea electrica a inimii in timpul activitatilor zilnice.
Pentru a determina daca exista alte cauze care pot determina aparitia bradicardiei pot fi facute cateva teste de laborator:
- functia tiroidiana, pentru hipotiroidism
- hidroelectrolitii, pentru a verifica posibile dezechilibre hidroelectrolitice
Se pot face si analize de sange pentru a determina daca bradicardia este data de supradozarea cu medicamente pentru inima.
Daca etiologia este inca necunoscuta se pot face si alte teste. Acestea sunt:
- testul la efort
- teste electrofiziologice
- monitorizarea ambulatorie Holter.
9. Tratament
a. Tratament - Generalitati
Tratamentul bradicardiei depinde de cauza, de prezenta simptomelor si de evolutia acesteia.
Bradicardia este tratata atunci cand prezita simptome ca sincopa sau oboseala severa. O data cunoscuta cauza bradicardiei se va alege tratamentul corect.
b. Tratament initial
In cazuri de urgenta, cand frecventa cardiaca scade rapid, de exemplu post infarct miocardic, medicamentele se administreaza mai frecvent intravenos pentru a creste rata batailor cardiace.
Daca sistemul electric al inimii este afectat de o alta boala, medicul va lua in considerare si un implant de pacemaker. De obicei, se incepe cu un pacemaker temporar pana cand poate fi inlocuit cu unul permanent.
Existenta unei alte boli in afara sistemului cardio-circulator, ca de exemplu hipotiroidismul sau nivelul anormal de potasiu, va determina luarea unei atitudini pentru corectarea acestor boli in primul rand. Daca bradicardia este data de medicamente, ca de exemplu beta blocantele, blocantele canalelor de calciu, antiaritmicele sau digoxinul, medicul va ajusta tratamentul.
c. Tratament de intretinere
Bradicardia este adesea cauzata de o boala a inimii care a afectat sistemul electric al inimii. Persoanele peste 65 de ani sunt mai predispuse la a dezvolta una din multele tipuri de bradicardii care necesita de obicei un pacemaker permanent.
Daca bradicardia este data de medicamente precum betablocantele, blocantele canalelor de calciu, antiaritmicele sau digoxinul, medicul trebuie in primul rand sa ajusteze sau sa modifice tratamentul. Oricum, de multe ori aceste medicamente nu pot fi intrerupte deoarece pot fi medicamente de baza pentru tratamentul altor boli ale inimii. In aceste cazuri, pacientul poate opta pentru un implant permanent de pacemaker pentru a continua tratamentul cu medicamentele critice.
d. Tratamentul complicatiilor
De obicei, pacemakerele imbunatatesc simptomatologia si prognosticul persoanelor cu bradicardie. In continuare, tratamentul depinde de cauzele bradicardiei. Majoritatea au boli asociate ale inimii ca de exemplu, afectiuni ale arterelor coronariene care necesita tratament suplimentar.
Daca persoana are episoade de bradicardie care alterneaza cu o frecventa cardiaca aritmica si crescuta (fibrilatie atriala), poate avea un risc crescut pentru un accident cerebral vascular. In fibrilatia atriala, impulsurile electrice neregulate duc la miscari anormale ale compartimentelor superioare ale inimii (atrii). Deoarece peretele inimii nu pompeaza sangele in mod eficient, sangele se aduna si duce la coagulare, un risc important de a face accident vascular cerebral si deces secundar. Un accident vascular cerebral apare prin migrarea trombilor din inima in circulatia cerebrala pe care o poate bloca.
Un pacemaker este insotit de un tratament anticoagulant, care reduce riscul de formare de cheaguri si accidentul vascular cerebral. Mai sunt necesare si alte tratamente pentru prevenirea unei frecvente cardiace crescute sau pentru a incetini frecventa cardiaca in timpul acestor episoade.
e. Tratament medicamentos
Medicamentele care cresc numarul de batai cardiace, cum ar fi de exemplu izoproterenol si atropina, sunt folosite pentru a trata bradicardia in situatii de urgenta cand frecventa cardiaca scade brusc (bradicardie acuta), ca de exemplu bradicardia post infarct miocardic sau cand bradicardia trebuie stabilizata pentru o perioada scurta, de exemplu in asteptarea unui pacemaker. Nu exista tratament care sa stabilizeze bradicardia pe termen lung.
Un medicament numit glucagon poate uneori contracara efectele betablocantilor, daca acestia au cauzat bradicardia.
Medicamentele folosite in tratamentul bradicardiei (izoproterenol, atropina si glucagon) trebuie administrate intravenos (IV) si numai in spital. Vor fi folosite pana cand rata batailor cardiace revine la normal sau pana cand pacientul primeste un pacemaker.
In cazul sindromului de tahi-bradiaritmie pacientul poate fi supus unui risc pentru a dezvolta un accident vascular cerebral atunci cand prezinta fibrilatie atriala (batai cardiace aritmice cu alura inalta). In fibrilatia ariala, impulsurile electrice neregulate conduc la miscari anormale ale atriilor. Deoarece peretele inimii nu pompeaza sange eficient, sangele se aduna si este predispus la coagulare, ceea ce duce la un risc important de a face accident vascular cerebral si deces secundar. Un pacemaker este insotit de un tratament anticoagulant, care reduce riscul de formare de cheaguri si cel al producerii unui accident vascular cerebral. Mai sunt necesare si alte tratamente pentru prevenirea unei frecvente cardiace crescute sau pentru a incetini frecventa cardiaca in timpul acestor episoade.
De retinut!
Medicamentele care cresc frecventa batailor cardiace, de exemplu izoproterenolul, pot creste contractia miocardului. De aceea izoproterenolul este folosit cu grija in cazul unei insuficiente cardiace (inima nu reuseste sa pompeze suficient sange pentru a face fata nevoilor metabolice ale tesuturilor) sau dupa un infarct miocardic.
f. Alte tratamente
Adesea este implantat un pacemaker pentru a trata bradicardia. Acest tip de pacemaker trimite semnale electrice la inima si primeste semnale de la camerele superioare ale inimii (atrii) si camerele inferioare (ventriculii) si controleaza toate compartimentele inimii. Un pacemaker bicameral sincronizeaza frecventa atriilor cu cea a ventriculilor pentru o cat mai buna complianta la frecventa normala a inimii.
Majoritatea pacemakerelor noi isi cresc frecventa in functie de cererea fiziologica si se numesc pacemakere fiziologice. Pot modifica rata batailor cardiace in timpul efortului pentru a satisface nevoile organismului. Alt tip de pacemaker este cel cu alura fixa care trimite impulsuri electrice cu frecventa fixa cand inima bate mai incet decat rata dorita.
Deoarece exista multe tipuri de pacemakere, medicul va colabora cu pacientul pentru a lua decizia cea mai buna.
Implantarea pacemakerului se face printr-o mica procedura chirurgicala. Se face de obicei cu anestezie locala. Consta intr-o incizie mica a tegumentului peretelui toracic, iar firele pacemakerului vor fi conduse spre inima printr-un vas de sange. Prin aceeasi incizie medicul face un buzunar pentru generatorul de puls. In final, firele sunt atasate de generatorul de puls. Intreaga procedura dureaza aproximativ o ora.
g. Monitorizare
De doua ori pe an medicul va verifica pacemakerul si il va ajusta, daca e nevoie. Intre verificari, pacientul va trebui sa trimita informatiile pacemakerului prin telefon (monitorizare prin telefon).
10. Profilaxie
Reducerea factorilor de risc pentru bolile cardiace este importanta si pentru prevenirea dezvoltarii unor boli coronariene. Mentinerea starii de sanatate va reduce riscul de aparitie a bradicardiei de cauze coronariene si a altor boli.
Urmatorii factori pot creste riscul dezvoltarii bolilor de artera coronara:
- fumatul
- tensiunea arteriala crescuta
- diabetul zaharat
- colesterolul crescut
- obezitatea
- stressul
- sedentarismul
Oamenii cu risc crescut pentru boli cardiace si cei ce prezinta boli cardiace sunt incurajati sa respecte un program special dedicat scaderii factorilor de risc. Deoarece persoanele cu factori de risc pot avea nevoi speciale in privinta exercitiilor sau a dietelor alimentare, trebuie sa se consulte cu medicii pentru reducerea riscurilor de aparitie a bolilor cardiace si a bradicardiei.
Mod de viata al pacientului cu bradicardie cronica
Deoarece bradicardia este, de obicei, rezultatul unei boli organice a inimii, modificarile in sensul imbunatatirii functiei cardiace vor avea efect asupra starii generale de sanatate. Unele din aceste modificari sunt controlul hipertensiunii si a colesterolului, alimentatia cu putine grasimi si cu putina sare, evitarea fumatului, limitarea consumului de alcool si de cafeina, exercitiul fizic (cu acordul medicului) si respectarea tratamentului.
Medicul poate solicita participarea pacientului la tratament prin monitorizarea ratei batailor cardiace si a simptomelor. Poate fi folositoare folosirea unui jurnal de simptome in care se trece frecventa cardiaca masurata atunci cand apar simptome.
Daca pacientul are pacemaker pentru bradicardie, monitorizarea la domiciliu si ingrijirea meticuloasa sunt necesare. Se recomanda:
- verificarea pulsului dupa sfatul medicului
- stabilirea si urmarirea unui tratament consecvent. Pacientul va fi monitorizat frecvent, imediat dupa ce i se implanteaza pacemaker-ul si se va urmari momentul schimbarii bateriei. Bateriile tin de la 5 pana la 15 ani si depinde de tipul de pacemaker folosit. Medicul va informa pacientul despre tipul pacemaker-ului. Dupa monitorizarea initiala intalnirea cu medicul se va reduce la aproximativ 2 vizite pe an
- transmiterea de informatii de la pacemaker pe telefon (monitorizare telefonica) dupa instructiuni. Medicul poate cere pacientului sa trimita un raport la cateva luni pentru monitorizarea de rutina.
Articol cules de dicuoctavian.

marți, 19 martie 2013

Afte bucale



Cei care au suferit de afte bucale ştiu cât de supărătoare pot fi aceste mici băşicuţe pline cu lichid. Chiar şi după spargere, locul aftelor este luat de ulceraţii, care produc mâncărimi şi o durere sâcâitoare. Chiar dacă primul impuls pe care îl avem este să ne ducem la farmacie şi să luăm un produs împotriva ulceraţiei, este bine să ştim că avem o alternativă mult mai ieftină şi care nu lasă efecte secundare. Dacă aveţi la dispoziţie frunze de alun, de mur şi de salvie, problema este aproape rezolvată. Amestecaţi frunzele în proporţii egale. La un litru de apă, adăugaţi 3 - 4 linguriţe din amestecul rezultat şi fierbeţi-le. Clătiţi-vă de mai multe ori pe zi gura, timp de câte un sfert de oră, cu soluţia rezultată. Potrivit specialiştilor, efectele ar trebuie să apară încă din prima zi de utilizare.
Eu am primit reteta de glicerina boraxata cu nistatin , tot pentru afte...

Merele pădureţe stopează tumorile digestive




de Mariana Borloveanu

- leacuri mănăstireşti

La sfârşitul toamnei avem prilejul să ne tratăm cu mere pădureţe, aşa cum străbunii noştri au făcut-o de veacuri. Pectina şi complexul de vitamine din fructele mici acrişoare contribuie la scăderea colesterolului şi în egală măsură la detoxificarea organismului, cât şi la stoparea tumorilor canceroase. Maica Teodosia de la Surpatele şi-a amintit o dietă cu carne friptă şi mere pădureţe, care vindecă ulcerul, dar şi alte boli precum diabetul sau afecţiunile digestive.

Pectina reduce colesterolul
Se ştie că merele sunt de departe cele mai consumate fructe din Europa şi cu precădere cultivate în România. Românii au fost cei care le-au răspândit în Europa, ajungându-se astăzi la peste 1.000 de soiuri de cultură. Mărul a fost cunoscut ca pom fructifer încă din Evul Mediu. Pentru oamenii din vremea aceea, acesta constituia o importantă componentă a hranei, şi asta datorită aportului caloric deosebit al fructului de măr.
Pe lângă merii din livezile românilor există şi o specie de măr pădureţ, pe care îl găsim de obicei la marginea pădurilor sau a poienilor din zonele de deal şi de munte. Efectul consumului de mere este acela de a scădea valoarea colesterolului la nivel hepatic, fiind benefic şi în afecţiunile cardiovasculare. Acest efect se datorează în primul rând fibrelor alimentare. Toate fibrele insolubile leagă LDL - colesterolul eliberat de ficat în tubul digestiv şi îl „mătură” afară din corp, fără a permite reabsorbţia lui atât de nocivă. Pectina, care este principala fibră solubilă, reduce producerea de LDL la nivelul ficatului. Principalele componente ale merelor pădureţe sunt: apă, zaharoză, celuloză, lignină, acizi liberi, pectine, materii grase, protide, săruri de potasiu, sodiu, siliciu, calciu, clor, fier, magneziu, brom, alumina, arsenic, sulf, mangan, cobalt, tanin, esteri amilici, vitaminele C, B1, B2, PP, A şi acid pantothenic. Consumul a trei mere pe zi determină scăderea colesterolului din sânge în procent de 10%-12%.

Ţin la distanţă ulcerul
Înainte, pe când oamenii nu aveau o alimentaţie diversificată, ci dimpotrivă una extrem de simplă, problemele digestive lipseau cu desăvârşire. Chiar dacă aceştia se hrăneau de obicei cu rădăcini, seminţe şi lăstari, ocazional mâncau şi carne, dar nu era preparată termic. Asociind carnea crudă cu merele foarte mici şi acre, cunoscute de noi sub denumirea de mere pădureţe, se obţinea hrana optimă pentru a avea un organism sănătos. Asta se întâmpla în perioada în care oamenii se împărţeau în două categorii, vânători şi culegători, deci hrana nu putea fi decât cea formată din carne şi vegetale. După zeci de mii de generaţii, omenirea a evoluat, fiind formată din agricultori şi păstori. Fără îndoială că şi modul de viaţă s-a transformat, astfel încât hrana s-a diversificat, fiind din ce în ce mai complexă.
Pe măsura acestor evoluţii, sănătatea oamenilor a început să se şubrezească, apărând boli dintre cele mai felurite. Cele mai chinuitoare erau afecţiunile stomacului, ajungându-se la ulcere şi chiar până la peritonite. Vracii vremii au găsit un remediu, şi anume acela de a combina carnea friptă cu salata de mere pădureţe. Cu această dietă s-a găsit cel mai eficient leac împotriva chinuitoarelor dureri provocate de ulcer, dar şi al altor tulburări de natură digestivă. Această dietă se ţine două luni întregi, cu trei astfel de mese pe parcursul fiecărei săptămâni.

Coaja împiedică dezvoltarea problemelor cardiovasculare
Consumând atât fructele în întregime, cât şi cojile sub formă de poame sau ceai, trebuie să ştim că merele pădureţe apără organismul de riscuri ale bolilor cardiovasculare, astm bronşic şi diabet zaharat mai eficient decât medicamentele. Unele studii au arătat că aceste fructe acrişoare inhibă dezvoltarea celulelor de cancer hepatic şi de colon.
Merele pădureţe au o puternică acţiune antioxidantă, deoarece conţin mulţi flavonoizi, şi prin aceasta preîntâmpină un mare număr de afecţiuni cronice şi degenerative.
Coaja merelor poate fi consumată ca atare sau sub formă de fiertură. Se fierbe un litru de apă de izvor, până când dă în clocot, apoi se adaugă coaja de la şase mere şi se mai fierb împreună timp de două minute. Se ţine ceaiul acoperit un sfert de oră, după care se bea pe parcursul unei zile. După o cură de 60 de zile, se continuă cu trei porţii de mere pădureţe pe zi (câte un măr înaintea fiecărei mese principale), timp de 30 de zile. Se reia această cură alternativă până la stoparea evoluţiei afecţiunilor canceroase.

Poamele coapte vin de hac râiei

Se spală bine un măr pădureţ, după care se şterge, astfel încât să fie bine uscat, apoi se taie în două şi i se scot mijlocul şi seminţele. În scobitura rămasă se pune floare de sulf şi se îmbină cele două jumătăţi, fiind legate cu ajutorul unei sfori. Se coace în cuptorul bine încins, timp de 20 de minute, apoi se zdrobeşte şi se amestecă bine, iar cu pasta obţinută se unge pielea afectată de scabie. În 24 de ore râia dispare definitiv.

• În cojile de măr există cantităţi mari de cvercitină, o flavonoidă cu acţiune antioxidantă puternică, ce amplifică acţiunea vitaminei C şi astfel protejează de cancer.

luni, 18 martie 2013

Leacuri pentru iarna


Costa mai nimic si va fac rezistenti, frumosi, veseli si sanatosi. Sunt retetele cele mai eficace pentru zilele reci.
Va prezentam proceduri naturale, remedii cu plante si alimente, sugestii si mici secrete, precum si un grafic pentru raceala, care sa va faca bine in sase zile.

I. Intaritoare pentru imunitate
Transpiratii la baia de aburi
Pe vremuri, mai fiecare oras romanesc avea o baie comuna de aburi, loc de intalnire saptamanala, mai cu seama pentru barbati. Fara explicatii stiintifice, ei simteau ca, mai ales iarna, caldura umeda le face bine la sanatate. Un adevar confirmat astazi de stiinta: temperaturile ridicate nu activeaza doar circulatia, ci in acelasi timp stimuleaza si formarea de celule imunitare. Excitatia produsa de
aerul fierbinte pe mucoase ajuta mai ales la respingerea virusilor racelii. Cand mucoasele sunt puternic irigate cu sange, virusii nu se pot fixa pe ele atat de usor.

Domnia papucilor
Cat stati acasa, incaltati-va neaparat cu papuci caldurosi. Picioarele reci declanseaza guturaiul, afirma cativa cercetatori britanici de la „Common Cold Center“, de pe langa Universitatea Cardiff. In cadrul studiului lor, participantii care faceau bai reci la picioare contractau de
doua-trei ori mai frecvent o viroza decat restul subiectilor. Explicatia este urmatoarea: scaderea temperaturii blocheaza activitatea leucocitelor, care combat virusii.
Traiasca iaurtul!
Produsele lactate naturale, nepasteurizate, cu bacterii probiotice,
intaresc „politia intestinala“, cu care corpul se apara singur impotriva germenilor patogeni. Iaurtul creste proprietatea anumitor celule de a digera microbi si ajuta la formarea de celule imunitare. Cu o conditie: sa fie consumat zilnic. Este important sa folositi mereu acelasi tip de
iaurt (kefir, lapte acru), intrucat producatorii intrebuinteaza culturi bacteriene diferite.

Kiwi si mango
Pentru combaterea infectiilor, corpul nostru consuma cantitati mari de zinc si vitamina C. De aceea, in cursul iernii, este necesar sa-i aprovizionam regulat depozitele.
Kiwi contine foarte multa vitamina C. Mango ne pune la
dispozitie zincul. Va propunem o masura profilactica absolut
delicioasa: taiati in bucati mici un mango si doua kiwi si zdrobiti-le pana obtineti o crema pufoasa. La sfarsit o puteti indulci cu putina miere.
Paine cu usturoi
O capatana de usturoi ne apara, cu adevarat, de infectiile gripale? Pana ce oamenii de stiinta vor ajunge la un consens, cercetatorii britanici au descoperit ca fanii usturoiului sufera mai rar de tuse si guturai. Iar daca se imbolnavesc totusi, raceala lor trece cu trei zile si
jumatate mai repede decat a celorlalti. Pentru a preveni imbolnavirea, e nevoie sa mancati usturoi zi de zi, minimum trei saptamani, cel mai bine taiat marunt si presarat pe o felie de paine unsa cu unt. Un amanunt important: numai usturoiul crud are acest efect.
II. Stimulente pentru suflet
Pete de culoare
Iarna poate fi deosebit de cenusie. Nu doar norii si ploile care tin locul zapezii incetoseaza culorile peisajului, ci si creatorii de moda, care imbraca femeile in negru si tonuri de gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfatuiesc sa ne inveselim macar casa, cu pete de culoare, alegand covoare sau pleduri in nuante vii si impodobind incaperile
cu flori. Culorile exercita o influenta puternica asupra starii noastre de spirit: cele mai multe perceptii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor.
Tonurile cromatice aducatoare de fericire sunt: rosul (ne face activi), portocaliul (ne insenineaza) si galbenul (sporeste optimismul).

Mancati iute si piperat
Nu acrul ne stimuleaza, ci iutele. Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de Cayenne si hreanul lasa in urma lor, in gura, mici impulsuri dureroase. Creierul reactioneaza la ele, comandand organismului sa-si fabrice propriile analgezice, care induc totodata sentimentul de bine interior. Specialistii numesc acest fenomen „Pepper-High-Effect“ (efectul euforizant al piperului). Sugestie: taiati cativa ardei iuti in sosul pentru spaghete sau preparati-va un sos mexican Tabasco ,
amestecand suc de rosii cu ardei iuti, sare, otet si alte condimente, dupa gust. Daca la prima incercare l-ati nimerit prea iute, potoliti-va arsura de pe limba cu iaurt, lapte, banane sau inghetata.

Placerea de a mirosi
Aromele proaspete actioneaza asupra noastra la fel ca o baie fierbinte, dupa o zi obositoare, insa mult mai rapid. Moleculele infinitezimale patrund in nari, fiind conduse prin 20-30 milioane de celule olfactive direct in centrul senzorial. Cele mai bune stimulente olfactive se gasesc in toate magazinele: scortisoara, lamaile si menta.

Atipeala care incarca bateriile
Somnul scurt de dupa-amiaza, care ar trebui sa dureze in jur de 30 de
minute, este un fel de portie de hibernare. Influenta lui pozitiva asupra corpului si a psihicului s-a demonstrat stiintific: potrivit unui studiu publicat recent in Grecia, cate o siesta de trei ori pe saptamana imbunatateste productivitatea, impulsioneaza buna dispozitie, reduce
stresul si protejeaza inima. In SUA, firmele au amenajat camere de odihna pentru atipeala angajatilor la birou. Cautati o incapere mai retrasa, unde puteti incuia usa, si atipiti cu capul pe un birou, folosindu-va bratele drept perna.
Alimentele care ne fac fericiti
In orice supermarket bine garnisit se gasesc alternative demne de luat in seama la pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanta responsabila pentru buna noastra dispozitie se cheama triptofan si este un aminoacid ce participa la producerea serotoninei, cea care declanseza in creier sentimentele pozitive.
Iata topul alimentelor detinatoare de triptofan in cantitati apreciabile:
* suc de lamaie (preparat proaspat, din zeama si coaja alba din interior) - 450 mg/100 ml
* cascaval cu gauri - 430 mg/100 g
* ton - 300 mg/100 g
III. Balsam pentru piele si par
Clatitul cu lamaie
Zeama de lamaie readuce luciul parului degradat de frig, de purtarea caciulii si de aerul uscat al iernii. Stoarceti o jumatate de lamaie in jumatate de litru de apa calda. Dupa ce v-ati spalat pe cap (folosind un sampon neagresiv), turnati pe par apa cu lamaie, fara a mai clati dupa aceea.

Prosoape ude pe calorifer
Adesea e suficient sa intindeti un prosop ud pe calorifer, pentru ca parul sa va fie mai putin zburlit. Iarna, parul se incarca electric, deoarece aerul uscat nu e un bun conducator de curent. Cand mergeti pe linoleum sau pe mochete din fibre sintetice, ia nastere o energie statica si ea se aduna in firele de par. Sugestie: presarati pe prosoape cateva picaturi de ulei aromat.

Cura cu ulei de masline
Cand va mananca pielea capului iarna si se formeaza matreata la tample, o masca de noapte cu ulei de masline va poate fi de mare ajutor. Turnati intr-o farfurioara o cantitate de ulei masurata cu un paharel de tuica. Inmuiati din cand in cand varfurile degetelor in acest ulei care calmeaza pielea si masati bland tot capul. Lasati uleiul sa
actioneze peste noapte, iar dimineata, spalati-va cu un sampon neutru. Ca sa evitati petele de grasime pe perna, inveliti-o intr-un prosop sau puneti o boneta pe cap.

Buze frumoase si sanatoase
Cu cat este mai buna circulatia sangelui la nivelul buzelor, cu atat mai curand se regenereaza pielea, iar micile crapaturi se vindeca mai repede. In loc sa folositi mereu strugurelul, faceti-va obiceiul sa strangeti puternic buzele, apasandu-le una de alta, cu dintii, sa le muscati usor sau sa le masati cu o perie moale, de mai multe ori pe zi.
Manusi cu ulei
Vi se aspresc mainile iarna? Cumparati o pereche de manusi chirurgicale de bumbac si taiati-le varfurile degetelor. Seara, inmuiati-le in ulei de masline si puneti-le pe maini, exact pe portiunile unde pielea e asprita. Cu varfurile degetelor libere, le puteti purta si in cursul zilei, telefonand, lucrand la calculator sau citind, in vreme ce substantele vegetale hranitoare si calmante patrund in pielea degradata si reduc inflamatia.

Baie cu lapte
Ca sa va hraniti pielea de pe intreg corpul, preparati-va un adaos de baie dintr-un litru de lapte gras ori un pahar de smantana, plus cel putin trei linguri de miere, dizolvate mai inainte intr-o cana de apa. Turnati ingredientele pe rand in apa de baie, incalzita la aproximativ 35 grade Celsius. Daca va place, adaugati si cateva picaturi de ulei eteric. Ramaneti in cada minimum cinci minute, dar nu mai mult de douazeci, apoi stergeti-va bine cu prosopul si bagati-va imediat in pat. Grasimea din lapte hraneste pielea, iar mierea ii asigura umiditatea necesara.

Molid si migdale contra picioarelor reci
Picioarele reci se pot incalzi cu un masaj de ulei de molid sau ienupar. Va creste rezistenta la frig, caci uleiurile eterice activeaza foarte repede si durabil circulatia locala. Supliment: adaugati ulei de migdale in proportie de 1:10 si masati-va alternativ labele picioarelor, energic, dar cu blandete, timp de cateva minute. Uleiul de migdale catifeleaza pielea si impiedica formarea bataturilor.
IV. Mijloace de lupta cu raceala

Mere coapte
Contra durerilor de gat ne ajuta merele coapte. Luati trei mere, scobiti-le in mijloc si scoateti-le samburii, ungeti-le cu miere si lasati-le sa se coaca aproximativ 30 de minute in cuptorul dinainte incalzit la 180 grade Celsius. Indata ce s-au racit, mancati-le pe toate trei, ca sa introduceti in organism suficienta pectina. Aceasta activeaza fortele de autoaparare la nivelul gatului. Suplimentar, mierea actioneaza ca dezinfectant..

Tratament cu cartofi
Terciul fierbinte stimuleaza circulatia locala si astfel reduce inflamatia la sinusuri. Curatati de coaja doi-trei cartofi, fierbeti-i pana se fac foarte moi, puneti-i intr-un castron cu putin lapte si zdrobiti-i. Intindeti pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe doua batiste puse una peste alta. Impaturiti batistele, facand din ele un pachetel alungit si asezati-l pe nas, cat mai cald. Imediat ce cataplasma s-a racit, schimbati-o.
Rondele de ceapa
Aromaterapie pentru nasul infundat: uleiurile eterice din ceapa dezinfecteaza si usureaza respiratia. Inainte sa mergeti la culcare, puneti intr-o farfurie adanca o ceapa mare, taiata in rondele, si asezati-o langa pat, la inaltimea capului. Terapia cu aroma de ceapa are insa efect doar daca nu deschideti fereastra.

Aburii si sanatatea
Aburii fierbinti cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai eficienta terapie contra inflamatiilor din gat si faringe. Metoda consacrata e simpla: o oala de apa fiarta, cateva picaturi de ulei aromat si un prosop asezat pe cap.

Cafea cu aroma de cuisoare
Un remediu cu actiune rapida contra durerilor de gat sunt cuisoarele: ele dezinfecteaza si potolesc durerea. Zdrobiti-le intr-un mojar sau dati-le prin rasnita de cafea si fierbeti-le o data cu cafeaua. Sunt de ajuns una pana la trei bucati pentru o ceasca.

Bai la picioare
Un leac indelung verificat impotriva guturaiului si a tusei: baile la picioare cu apa incalzita progresiv fac sa apara o caldura placuta in picioare, ameliorand totodata si circulatia locala in mucoasele nasului si a faringelui.. Tineti picioarele intr-un lighean cu apa calda la 35C. Din trei in trei minute, adaugati apa fierbinte, pana cand temperatura din lighean atinge 40 grade Celsius. Daca nu aveti febra mai mare de 38,5 grade Celsius, va face bine si o baie mai rece. In acest caz, apa n-ar trebui sa depaseasca 38 grade Celsius. Insa, daca organismul va e slabit din pricina virozei, riscati sa aveti probleme de circulatie.

Piper fiert contra temperaturii
Scade febra: frecati intr-un mojar doua lingurite de boabe de piper negru, apoi fierbeti-le intr-o jumatate de litru de apa, cu doua lingurite cu varf de zahar. Lasati-le sa fiarba la foc mic, pana cand cantitatea se reduce la o cana. Consumati lichidul pe toata durata zilei, luand cate o lingura.

Zahar cu lamaie Bun contra tusei iritative: daca n-aveti in casa bomboane de tuse, stoarceti zeama dintr-o lamaie pe o bucatica de zahar si sugeti-o. Vitamina C si uleiurile eterice din fruct dezinfecteaza faringele si activeaza secretia de saliva.

Supa tamaduitoare
Celebra supa de pui fluidifica secretiile si combate simptomele racelii. Cercetatorii americani au reusit sa demonstreze, insa, ca ea are un efect terapeutic si in viroze. Iata cum o putem prepara, ca sa fie deosebit de gustoasa. Se pune puiul in apa rece cu sare si se infierbanta, pana da in clocot. Se adauga o ceapa taiata in jumatati, cu doua cuisoare infipte in ea, si se lasa sa fiarba cam o ora la foc mic. Apoi se mai pun o bucata de telina, 2-3 morcovi, un pastarnac, o legatura de patrunjel, o gulie, trei boabe de piper si se fierbe in continuare. Cand legumele sunt fierte, puiul se scoate din oala, se transeaza si se baga la loc in supa.
Bautura de soc
Scurteaza viroza: potrivit unui studiu efectuat la Universitatea din Ierusalim, extractul de soc face ca raceala sa treaca mai repede cu trei-patru zile si poate combate chiar gripa. Boabele negre contin multa vitamina C si fier, componente esentiale pentru sistemul imunitar. Reteta unei bauturi fierbinti de soc: jumatate de litru de suc de soc se amesteca in jumatate de litru de apa si se infierbanta bine. Se asezoneaza cu doua cuisoare, un bastonas de scortisoara, precum si cu sucul si coaja rasa ale unei portocale proaspete. Indulciti cu miere.

Nu uitati ghimbirul
Ajutor pentru respiratie: medicina traditionala chineza ne invata ca ceapa verde de arpagic si ghimbirul actioneaza asupra plamanilor, normalizand respiratia. Dati in clocot cate 15 g de ghimbir proaspat, impreuna cu 120 g pere. Bateti doua oua si le amestecati in pasta fierbinte. Se mananca seara, inainte de culcare.
Cataplasme cu diverse adaosuri
Caldura, ea singura, va face bine, cand aveti dureri de gat. Dar exista si un ajutor suplimentar: cataplasmele cu continut tamaduitor. Luati un servet de bumbac sau de in, impaturiti-l in lungime si intindeti pe el unul din urmatoarele remedii: solzi de ceapa, cartofi fierbinti, zdrobiti, felii de lamaie, 250 g branza de vaci incalzita. Sau inmuiati panza in untura topita intr-o tigaie. Infasurati cataplasma in jurul gatului si acoperiti-o cu un prosop uscat.

Hartia cu otet
Va desfunda narile: inmuiati o batista de hartie in otet, pana se imbiba toata, presarati pe ea piper negru proaspat macinat si asezati-o pe piept, fata cu piper fiind indreptata in jos. Ramaneti in repaos 20 de minute, dupa care va puteti sterge pielea cu un prosop cald.

Gargara cu suc de aloe
Daca aveti nu propriu-zis o durere, ci mai degraba o jena in gat, ea poate fi stopata cu urmatoarea procedura: din ora in ora, faceti gargara cu suc sau gel nediluat de aloe, pe care vi le puteti procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanta activa continuta in frunzele de aloe calmeaza mucoasele si reduce inflamatia. Atentie: nu inghititi lichidul cu care faceti gargara, fiindca s-ar putea sa aiba efect laxativ.

Sfecla si hreanul - la mare pret
Elibereaza sinusurile infundate: beti zilnic 1/4 l suc desfecla rosie,
mancand alaturi 20 g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanina, continut in sfecla, ajuta la desprinderea bacteriilor fixate pe mucoase.
Uleiurile volatile din hrean neutralizeaza germenii.

Infuzie de patlagina
Ceaiul de patlagina amelioreaza toate infectiile cailor respiratorii. El are o actiune antibacteriana si dilata bronhiile. Totodata, contine mucilagii care combat tusea. Mod de preparare: se toarna 1/4 l apa clocotita peste doua lingurite de patlagina, se acopera si se infuzeaza 10 minute, dupa care se bea cu inghitituri mici.
Nu chiar asa fierbinte
Cand sunteti raciti, lasati bauturile foarte fierbinti sa se racoreasca putin. De pilda, daca veti bea un ceai medicinal aproape clocotit, temperatura ridicata va face faringele deja iritat sa sufere si mai mult. Consecinta: bacteriile cu care ceaiul ar trebui sa lupte vor gasi un nou teren prielnic pentru a se inmulti.

Planul de insanatosire in 6 zile
„Daca mergi la doctor, raceala dureaza sapte zile; daca nu te duci, dureaza o saptamana“ - aceasta este regula empirica in privinta racelilor tipice. Insa cine va combate simptomele ghidandu-se dupa desfasuratorul nostru se va inzdraveni mai curand.

Ziua 1:
Cum va simtiti: Va dor capul si membrele, sunteti lipsiti de vlaga, aveti dificultati de concentrare?
Ce aveti de facut: fortificati-va sistemul imunitar cu o doza masiva de vitamine: beti de trei ori pe zi cate un pahar de zeama de lamaie fierbinte si, suplimentar, luati un preparat cu multivitamine. Pentru durerile de cap, luati acid acetilsalicilic (aspirina). Culcati-va devreme.
Ziua 2:
Cum va simtiti: Va ustura gatul si va mananca narile?
Ce aveti de facut: sugeti bomboane de tuse. Din trei in trei ore faceti gargara cu apa sarata. Seara, o baie fierbinte. Dupa aceea, beti o cana mare de ceai de tei (adultii pot pune in el un strop de rom, ori de extract alcoolic de echinacea). Infofoliti-va, ca sa va fie cald, dormiti mult si transpirati.

Ziua 3:
Cum va simtiti: Va dor muschii si oasele, sunteti ragusiti, aveti nasul infundat?
Ce aveti de facut: ramaneti in pat, nu mergeti la serviciu.
Faceti inhalatii aromate la fiecare trei ore, ca sa dati drumul secretiilor nazale. Tot din trei in trei ore, faceti gargara. Vorbiti cat mai putin, menajati-va coardele vocale.

Ziua 4:
Cum va simtiti: Acum nasul va curge din plin si incepe o tuse
uscata?
Ce aveti de facut: ramaneti in continuare la pat, mancati ceva usor (de exemplu: o supa de pui). Pentru a mentine umiditatea mucoasei nazale, folositi apa cu sare. Contra tusei, sugeti bomboane cu zahar (zaharul dezinfecteaza). Seara, ungeti-va pe piept cu o pomada impotriva racelii.

Ziua 5:
Cum va simtiti: Nu mai aveti febra, iar guturaiul aproape a disparut. Dar tusea devine mai puternica...
Ce aveti de facut: beti multe lichide, preferabil ceaiuri de plante. In cazul cand doriti sa intrebuintati ceai de tuse, urmati intocmai indicatiile de preparare, deoarece efectul obtinut depinde de durata infuzarii.

Ziua 6:
Cum va simtiti: Aproape ca ati trecut hopul, dar inca sunteti lipsiti de puteri.

Ce aveti de facut: umpleti din nou depozitele de vitamine si minerale ale organismului dvs., golite de boala. Pentru aceasta, mancati multe legume si fructe proaspete. Odihniti-va cat mai mult. Totusi, e bine sa iesiti putin si la aer curat, dar fara sa va obositi. 

duminică, 17 martie 2013

Imunitatea de primăvară



- Leacuri tradiţionale ruseşti şi orientale -

Toată lumea se bucură că vine, în sfârşit, primăvara. Dar trecerea dintre anotimpuri ne pune organismul la încercare şi ne confruntăm cu o mulţime de boli: răceală de primăvară, alergii, sensibilitate faţă de schimbările meteo, nevroze etc. Toate acestea aduc în discuţie sistemul imunitar, despre care ne-am propus să vorbim din nou, dar de data asta din perspectiva remediilor populare ruseşti şi orientale, care se bucură şi astăzi de mare atenţie.

Test pentru sistemul imunitar

Vă invităm să parcurgeţi testul următor, acordând următorul punctaj: pentru fiecare afirmaţie cu care sunteţi în totalitate de acord, câte 10 puncte o pentru afirmaţiile cu care sunteţi parţial de acord - 5 puncte o iar pentru cele cu care nu sunteţi de acord - 0 puncte.
1. Răcesc de mai mult de patru ori pe an.
2. Consum mai puţin de 300 g de legume şi fructe pe zi.
3. Întotdeauna lucrez până la epuizare, iar noaptea dorm prost.
4. Sunt irascibil şi mă enervez uşor.
5. Am pielea uscată şi descuamată, iar unghiile sunt casante.
6. Dimineaţa mă trezesc foarte obosit, deşi mă culc la timp.
7. Am o slujbă de birou, o viaţă sedentară, aproape niciodată nu merg pe jos.
8. Am probleme cu greutatea (fie lipsă, fie exces).
9. Am întotdeauna mâinile şi picioarele reci.
10. Am amigdalele scoase.
11. Îmi place foarte mult să stau la plajă: vara stau la soare, până devin ciocolatiu, iar în timpul iernii, merg în mod regulat la solar.
12. În sarcina mea cad toate treburile casnice, obosesc foarte tare.
13. Fumez.
14. În timpul zilei casc des şi aş vrea să ajung cât mai repede în pat.
15. Locuiesc într-un oraş poluat.
16. Sufăr de o boală cronică.
17. Sufăr de alergie.
18. Mi-e greu să ies din casă şi să-mi petrec seara cu prietenii în oraş.
19. Răceala se prinde uşor de mine, e suficient ca cineva să strănute lângă mine şi sunt bolnav.
20. Odată ce încep să tuşesc, mult timp nu mă mai opresc.

Ads by Browse to Save Aprecierea punctajului

* De la 0 la 60 de puncte: puteţi fi complet liniştit! Sistemul dvs. imunitar este stabil. În gene­ral, bolile vă ocolesc, iar când le contractaţi, trec fără com­pli­caţii.
* De la 61 la 125 de puncte:sistemul dvs. imu­nitar se încadrează în limitele normale. Nu aveţi încă motive de îngrijorare. Pentru ca imu­nitatea să rămână stabilă, trebuie să menţineţi un stil de viaţă sănătos: hrană bazată pe legume şi fructe, bogată în minerale şi vitamine; somnul profund la ore fixe şi exer­ciţiile fizice zilnice pot face minuni. Este indicat ca odată cu venirea primăverii să înce­peţi să luaţi şi polivita­mine.
* Peste 125 puncte: fiţi atenţi! Sistemul dumnea­voas­tră imunitar şi starea generală de sănătate lasă mult de dorit. Trebuie să consultaţi cât mai grabnic un medic generalist sau un specialist în imunologie. Nu încercaţi să vă restabiliţi singur, luând pastile "după ureche", fără să cereţi sfatul unui specialist.

Dieta rusească de primăvară

Chiar şi la oamenii sănătoşi, din cauza insufi­ci­enţei de lumină solară şi a lipsei de vitamine, sistemul imunitar se clatină primăvara. În regiunile din Siberia, după iernile lungi şi cumplit de geroase, toţi oamenii simţeau nevoia să-şi întărească organismul, pentru a putea lupta cu bolile specifice primăverii, când, odată cu încălzirea, viruşii şi bacteriile se înmulţesc.

Dieta cu sucuri roşii

Această dietă cu suc trebuie urmată timp de trei săptămâni. Se consumă suc proaspăt, obţinut din orice fruct roşu (cireşe, vişine, căpşuni, struguri, rodii, afi­ne) ori legume (sfeclă roşie, morcovi, varză roşie). Lo­cui­to­rii Siberiei susţin că cel mai eficient este sucul de rodii.

Schema de tratament: în prima săptămână se consumă o jumătate de cană de suc, de trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înaintea meselor principale. În cea de-a doua săptămână - aceeaşi jumătate de cană, dar de două ori pe zi, iar în cea de-a treia săptămână - o dată pe zi, între mese. După zece zile de pauză, dieta poate fi reluată.

Alimente energizante

1. Câte o lingură de stafide, caise deshidratate (mărunţite) şi miez de nucă (mărunţit) se ames­tecă cu o lingură de miere de albine şi sucul de la o jumătate de lămâie. Se administrează câte o lingură de preparat, de trei ori pe zi, la primele simptome ale răcelii sau de câte ori vă simţiţi slăbit.
2. Două lămâi, un kilogram de morcovi, un kilo­gram de mere, o jumătate de kilogram de caise uscate, 300 g de stafide şi cinci linguri de miere de albine se prepară în felul următor. Morcovii şi merele se dau pe răzătoarea cu găuri mici, caisele uscate şi stafi­dele se dau prin maşina de tocat carne, iar lămâile se storc. Pasta obţinută se omogenizează bine cu mierea şi se toarnă într-un recipient cu capac. Amestecul se poate păstra la frigider. Se administrează de trei ori pe zi câte o lingură sau cel mult două.
3. O jumătate de kilogram de caise ori prune uscate, date prin maşina de tocat, un pahar de miez de nucă măcinată, 2-3 mere cu tot cu coajă, tăiate în cubuleţe, se amestecă bine într-o cratiţă. Se adaugă o jumătate de pahar cu apă şi o jumătate de kilogram de zahăr. Se fierbe la foc mic, până ce fructele devin moi. După răci­re, se pune compoziţia într-un borcan. Se adminis­trează câte o lingură, înainte de mesele princi­pale.

Fiertură din tărâţe de grâu

Peste o lingură de tărâţe de grâu sau secară se toarnă două căni de apă. Se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, după care se trage de pe foc şi se adaugă o lingură de miere. Se administrează câte 50 g, de trei ori pe zi.

Ceai din angelică - planta îngerilor

Se spune că angelica este o plantă dăruită de către îngeri oamenilor, spre vindecarea bo­lilor. Ea însă nu poate fi culeasă şi administrată decât de către cei cu sufletul şi min­tea curate. Ceaiul de angelică îmbunătăţeşte compoziţia şi circulaţia sângelui, forti­fică stomacul, dezinfectează intestinele, întăreşte siste­mul imunitar.
Mod de preparare: Peste o lingură de pulbere de rădăcină de angelică se toarnă o cană de apă clocotită. Cana se pune într-un alt vas cu apă şi se fierbe la baie de abur, timp de 20 de minute, după care se strecoară. Se consumă câte un sfert de cană, de trei ori pe zi, îna­in­te de masă. Ceaiul nu trebuie utilizat timp îndelungat.

Baie rusească

Acest gen de baie este un tonic excelent, înlătură simptomele răcelii şi face să dispară ca prin minune vertijul şi durerile de cap.
Ingrediente: o parte frunze de merişor şi de zmeur şi trei părţi frunze de coacăz, trei părţi frunze şi fructe de cătină şi măceşe. Toate ingredientele se pun direct în cada de baie, în apa potrivită pentru îmbăiere. Este indicat să vă frecţionaţi uşor corpul cu frunze şi fructe după ce s-au înmuiat uşor. Relaxaţi-vă în această apă cel puţin 10 minute.

Masaj oriental pentru întărirea sistemului imunitar



Adoptat de la locuitorii Rusiei Orientale, s-a răs­pândit în toate zonele din Rusia, fiind practicat în pe­rioada Uniunii Sovietice în toate grădiniţele şi şcolile, înaintea orelor de curs, după gimnastica de în­viorare. Tehnica protejează organismul de răceli şi gripe, întă­reşte sistemul imunitar şi creşte re­zistenţa organis­mului la infecţii. Este recomandat să se efectueze de trei ori pe zi, dar cu precădere dimineaţa, imediat după trezire. Cu vârful dege­tului arătător sau mijlociu se fac nouă mişcări cir­cu­lare în sensul acelor de ceasornic, timp de 30 de secunde, şi nouă mişcări în sens invers acelor de ceasornic, timp de alte 30 de secunde.
Punctele de masaj: * la ca­petele interioare ale sprâncenelor (punctele 1 şi 2); * în părţile late­ra­le ale nărilor (punctele 3 şi 4); * în adâncitura de la baza nasului (punc­tul 5); * în adâncitura dintre buza inferioară şi bărbie (punctul 6).
Prin presare, căutaţi acel punct uşor dureros. Acela este locul co­rect ce trebuie masat.

Leacuri tibetane

Amestec din plante

Se ia următorul amestec din plante, în părţi egale: rozmarin sălbatic, melisă, rădăcină de valeriană, co­nuri de hamei, flori de tei, sovârf, talpa-gâştei şi se­minţe de coriandru.Amestecul se fierbe într-un ibric în prealabil opărit. La o lingură cu vârf de amestec, se pune o jumătate de litru de apă. După fierbere, ibricul se înveleşte într-un prosop şi se lasă la răcit peste noapte. Această porţie trebuie consumată într-o singură zi, în două-trei doze.
În afară de întărirea sistemului imunitar, acest ceai reglează aritmia şi palpitaţiile inimii şi este benefic sistemului vascular.

Băutură cu aloe vera

Ingrediente: 100 ml de suc de aloe vera, 500 g de nuci pisate, 300 grame de miere, zeama de la patru lămâi şi un pahar de votcă. Totul se amestecă foarte bine şi se lasă timp de 48 de ore într-un loc întunecos. Se administrează câte o lingură, de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă.

Decoct din măceşe

Datorită conţinutului ridicat de vitamina C, tranda­fi­rul sălbatic este recunoscut ca fiind una dintre cele mai bune modalităţi de a menţine imunitatea ridicată. Peste două linguri de măceşe uscate şi tocate mărunt se toarnă o jumătate de litru de apă. Se fierbe timp de 15 minute la foc mic şi se lasă la infuzat timp de 24 de ore. Se consumă după bunul plac, cu o linguriţă de mie­re sau o linguriţă de coniac.

Compot din plante şi fructe de pădure

Peste cinci linguri de frunze mărunţite de melisă, mentă, salvie şi flori de castan se toarnă un litru de apă clocotită, se acoperă şi se lasă la infuzat. După două ore, se strecoară. Separat, se pun într-o oală un kilo­gram de coacăze negre, căline, vişine, căpşuni, afine (iarna puteţi folosi orice fructe de pădure congelate sau uscate) cu doi litri de apă. Se fierb timp de 15 minute, la foc moderat. În acest compot se adaugă infuzia de plante şi preparatul se pune din nou la fiert până dă într-un clocot. Se păstrează în recipiente de sticlă în­chisă la culoare, în frigider. Se bea câte o ceaşcă, o dată pe zi. După preferinţă, se poate adăuga miere.

sursa

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Postări populare