Terapia cu busuioc revigoreaza functiile hepatice

de Marius Radu in Sanatate

Busuiocul si fierturile de frunze uscate au indicatii terapeutice foarte diverse Busuiocul este cunoscut ca planta de leac inca din timpurile fenicienilor, care-i atribuiau proprietati magice multiple. De asemenea, in culturile vechi precrestine din Orientul Apropiat si mai ales in Palestina busuiocul era considerat o planta sfanta, folosita in scopuri religioase si pastrata pana in vremurile crestinarii Europei. Cercetatorii biochimisti suedezi au descoperit ca in fierturile de busuioc sunt prezente peste 14 principii active, care pot folosi drept alternative terapeutice pentru cel putin 40 de tipuri de afectiuni incepand cu problemele de sensibilitate ale tenului si pana la cele complexe de disfunctii neuro-hormonale. Creste puterea de dezintoxicare Biochimistii au descoperit ca in frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa asupra celulelor hepatice. Derivate dintr-un alcool secundar, aceste substante apar numai la fierberea frunzelor uscate de busuioc, in prezenta clorurii de sodiu, si cresc potentialul metabolic al celulelor hepatice. Cuplarea acestor molecule pe suprafata membranelor celulelor ficatului determina o reactie biochimica in lant, care conduce la o rapida crestere a fabricarii de enzime necesare ficatului. Ca urmare, o serie de functii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide si foarte eficiente. Consumul zilnic de ceai de busuioc, timp de trei saptamani, creste cu 25-35% viteza de metabolizare a unor toxine provenite din alimentatie (toxicitatea provenita din grasimi, carne prajita, coloranti chimici sau alte "Ei-uri poate fi mult diminuata). Totodata, ceaiul de busuioc creste cu peste 15% sinteza enzimei care distruge alcoolul ca toxic patruns in organism. Si poate diminua pana la anulare toxicitatea a peste 90% din excipientele folosite in fabricarea pastilelor medicamentoase. Pe de alta parte, consumul zilnic de ceai de busuioc scade cu 5-7% efectul nociv al nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse in sange prin inhalare sau ingestie. Regleaza glicemia Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimtit si in planul capacitatii hepatice de a creste sau micsora proportia glucozei din sange. Astfel, celulele ficatului, activate specific de substantele prezente in ceaiul de busuioc devin mult mai reactive la variatiile de concentratie a glucozei din sange. Ca urmare, variatiile de glicemie vor fi rezolvate cu mai multa promptitudine de ficat. Cercetarile efectuate prin simulari pe calculator au dovedit ca un consum zilnic de ceai de busuioc pe o perioada lunga poate reduce cu 50% riscul crizelor de variatie de glicemie. Scade transformarea glucidelor in grasimi De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor in grasimi, desi mecanismul nu este cunoscut inca. Cert este ca efectul final consta intr-un mai eficient echilibru al sintezei grasimilor, precum si in mentinerea unui strat de lipide normal, in comparatie cu inaltimea. Efecte asupra sistemului nervos Ceaiul de busuioc contine patru tipuri de substante cu efecte indirecte asupra functiilor nervoase. Unul dintre cei mai importanti factori a fost descoperit recent de neurobiologii olandezi. Acesta are o structura asemanatoare dopaminelor, mediatori informationali din creier. Desi in cantitati infime, alcaloidul are un puternic si rapid efect asupra functiilor psihice. 

Busuiocul este o planta cu miros si gust caracteristic, placut aromat, ceea ce a deteminat popularitatea acestuia ca si condiment in preparatele culinare. Demn de remarcat este ca aceasta planta are un important rol in fitoterapie. Compozitia bogata in substante benefice, cu actiuni antimicrobiene sau antiinflamatorii, face ca busuiocul sa fie de un real ajutor in tratamentul multor afectiuni.
Un remediu de nadejde in tulburarile gastro-intestinale, busuiocul stimuleaza digestia, calmeaza colicile, ajuta la eliminarea gazelor, este antiemetic, antiseptic intestinal si diuretic.
In inflamatiile cailor respiratorii planta este utilizata ca antiseptic respirator, antispastic, antitusiv, bronhodilatator. De asemenea, printre proprietatile busuiocului se mai numara si cele de galactogog (stimuleaza secretia de lapte), reechilibrant al activitatii endocrine, stimulent al sistemului imunitar, tonic general, tonic nervos, antidepresiv.

Busuiocul (familia Labiatae) este format din tulpina si ramuri tinere acoperite cu frunze de culoare verde, terminate cu sau fara inflorescente. Florile busuiocului au corola alba sau alburie - roz cu tubul scurt. Se utilizeaza toate partile plantei.

Actiune la nivelul ficatului
S-a constatat ca busuiocul potenteaza puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului, deoarece in frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa asupra celulelor hepatice, care cresc potentialul metabolic al acestora. Cuplarea acestor molecule pe suprafata membranelor celulelor ficatului determina o reactie biochimica in lant, care conduce la o rapida crestere a fabricarii de enzime necesare ficatului. Ca urmare, o serie de functii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide si foarte eficiente. Astfel, ceaiul de busuioc creste viteza de metabolizare a unor toxine provenite din alimentatie (grasimi, carne prajita, coloranti chimici) si creste totodata sinteza enzimei care distruge alcoolul patruns in organism. De asemenea, consumul de ceai de busuioc scade efectul nociv al nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse in sange prin inhalare sau ingestie.
Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimtit si in planul capacitatii hepatice de a creste sau micsora proportia glucozei din sange. Ca urmare, variatiile de glicemie vor fi rezolvate cu mai multa promptitudine de ficat.
De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor in grasimi.

Modalitati de administrare
infuzia: o lingurita de planta la 200 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat 5-10 minute. Se beau 3 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale, de preferinta unul seara inainte de culcare. In colitele de fermentatie se bea neindulcit sau indulcit cu zaharina. Tinctura de busuioc se recomanda intern in: astenie, depresie, nevroze (se administreaza impreuna cu tinctura de sunatoare), prevenirea imbatranirii premature; impotenta, frigiditate (se combina cu tinctura de branca ursului), migrena, dureri de cap care apar pe fond nervos, oboseala, surmenaj, guturai, gripa, bronsita acuta, tuse, infectii renale si urinare in faza acuta, colita de fermentatie, gastrita hiperacida, balonare, anorexie, voma si dispensii pe fond de nervozitate. Administrare: 1 lingurita de tinctura diluata in 100 ml de apa, de 3-4 ori/zi. Se administreaza la nevoie sau in cure de 3 saptamani. Extern, tinctura de busuioc este indicata in: dureri de cap - frictionari pe ceafa si pe pielea capului; nevralgii - frictionari usoare pe zona dureroasa.
Busuiocul este un antialgic si un tonic general. Uleiul volatil continut de acesta are proprietati antimicrobiene si antifungice.

Utilizari externe
Busuiocul contine uleiuri volatile, avand proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante. In cosmetica se foloseste infuzia sub forma de comprese sau pulverizari in cazul tenului gras si acneic. De asemenea, pentru indepartarea mirosului neplacut al respiratiei si intarirea gingiilor, se fac spalaturi bucale cu ceai de busuioc.

Cosmetica
Pentru tenurile sensibile, acneice se poate utiliza un gel antiacnee cu busuioc. Acesta poate fi procurat din magazinele de specialitate si contine extract de busuioc, de galbenele si de coada-soricelului, ingrediente cu larg spectru antimicrobian si substante keratoplastice. Gelul de aplica dimineata si seara. Obligatoriu, dupa extragerea comedoanelor, se curata pielea cu ajutorul unui tampon de vata imbibat cu lotiune tonica. Se aplica apoi gelul antiacneic.


Dr. Constantina Ruxandra
Medic specialist medicina de familie
Competenta apifitoterapie
Centrul Medical Amadeu