SFATURI DIN BUCATARIE

ALBUS
- pentru a pastra cateva zile albusurile de ou, turnati deasupra cateva picaturi de apa;
- albusul oualor de rata nu se foloseste la prajituri, fiind prea gras nu se bate spuma;
- spuma de albus nu se lichefiaza daca punem in ea zaharul in doua reprize: una cand incepem batutul, cealalta la final;
- albusul de ou se desparte usor de galbenus, daca oul spart e pus deasupra unui vas, intr-o palnie. Albusul curge in vas, galbenusul ramane intreg.
- albusul de ou se intareste mai repede daca adaugam in el un praf de sare sau de zahar, sau cateva picaturi de lamaie sau de apa rece;
- cand bateti albusul de ou, puneti in el o lingura de apa rece, din aceeasi cantitate de oua, va iesi o masa mai mare de albus.
ALIMENTELE
- nu se mai lipesc de peretii congelatorului, daca puneti sub ele un covaras pe masura, dintr-o folie de plastic
ALUATURI
- cand aluatul cu drojdie a crescut prea mult si nu-l bagam imediat la cuptor, deasupra lui se aseaza o hartie alba, umezita cu apa;
- aluatul cu drojdie nu se mai lipeste de maini daca e framantat intr-un vas mare si curat, din material plastic;
- aluatul cu drojdie nu se mai lipeste de maini cand il framantati, daca inainte il ungeti pe deasupra cu putin untdelemn;
- aluatul de cozonac devine deosebit de fraged daca puneti in el o lingura de otet;
- aluatul cu drojdie devine deosebit de moale si afanat daca in loc sa preparati drojdia cu lapte, puneti zer;
- ca sa nu se lipeasca de aluat formele cu care sa taie (stelute, semilune, ovaluri) trebuie de fiecare data inmuiate in faina.
ANDIVELE
- isi pierd din amaraciune daca dupa ce le scoatem tulpina tare, le punem in apa amestecata cu lapte.
BANANE
- tinute la frigider, bananele se innegresc repede si se inmoaie, cea mai buna conservare a lor: intr-un cos de nuiele, intr-un loc bine aerisit.
BEREA
- inceputa isi pastreaza spuma, daca e bine astupata si tinuta in frigider cu gura in jos.
BRANZA
- se rade fara sa se sfarame daca inainte de folosinta o puneti pe o hartie, la congelator, vreme de 30 minute;
- soiurile de branza sfaramicioasa se taie cel mai bine cu un cutit care inainte de intrebuintare a fost trecut prin apa fierbinte;
- branza se desareaza usor daca se pune in apa, impachetata in hartie alba;
- branza intarita se inmoaie daca se inveleste intr-un servetel imbibat in vin alb si se pastreza astfel la rece, timp de o ora.
BORSUL SAU ZEAMA DE VARZA
- inainte de a fi puse in ciorba, se fierb separat, cu o ceapa.
BULIONUL DE ROSII
- se adauga in mancare numai atunci cand legumele sau carnea sunt aproape fierte, astfel ele se "impietresc".
CACAO AROMATA
- bauturile cu cacao devin mai groase si mai aromate daca sunt fierte de doua ori.
CAFEAUA
- isi intesifica aroma daca dupa macinare o amestecati cu putina sare;
- capata un gust deosebit daca se pun cateva cristale de sare in apa din ibric, inainte de fierbere;
- dobandeste o aroma grozava daca puneti in ibric si o bucatica de ciocolata;
- cafeaua prajita, de calitate buna, are culoarea tutunului - galben-ruginiu. Bobul este mat, aspru la pipait, tare, daca il aruncam pe masa, sare. Cand cafeaua este prea lucioasa, e semn ca a fostunsa cu grasime, ca sa i se mareasca greutatea.
- capata un gust mai bun daca dupa ce a fiert ii adaugam un praf de sare;
- cafeaua (pachete) inceputa isi pastreaza mai bine aroma daca este pastrata intr-o cutie de plastic, la frigider.
CARNEA DE PASARE
- puii se rumenesc bine daca inainte de a-i scoate de la cuptor ii stopim cu putina bere;
- inainte de a baga pasarile la fript, ungeti-le cu un strat subtire de zahar praf, friptura se va rumeni frumos si va deveni crocanta, gustul de zahar dispare la fript;
- daca vreti ca gaina pe care o puneti in supa sa fiarba mai repede, frecati-o bine pe piele cu zahar, se inmoaie imediat;
- friptura de pasare (gaina, rata, curcan) facuta la cuptor devine foarte crocanta daca in timpul friptului se unge mereu cu bere.
CARTOFII
- cartofi pusi la fiert nu mai dau afara din oala daca in apa se adauga o lingura de lapte'
- cartofi fierti se curata mult mai repede daca imediat dupa ce sunt scosi din apa fierbinte, se clatesc repede in apa rece;
- cartofi noi se curata foarte usor daca-i tinem inainte in apa rece, amestecata cu o mana de sare gronjoasa, dupa cca 1/2 ora, ii frecam cu un servetel aspru;
- daca v-au ramas cartofi prajiti de la masa, nu-i aruncati, pusi a doua zi intr-o ciorba, ii vor da un gust deosebit;
- cartofi din camara nu incoltesc daca se pun langa ei si cateva mere;
- dupa ce curatam cartofii de coaja, e bine sa-i trecem printr-un jet de apa rece, vor fierbe mai usor si nu se vor farama;
- ati curatat cartofii si pana sa-i fierbeti s-au inegrit Puneti cateva picaturi de otet in apa in care fierb, cartofi devin albi, iar gustul otetului nu se simnte.
CASTRAVETII
- raman mai multa vreme proaspeti daca ii varati cu codita in apa, cam un sfert din castravete trebuie sa fie acoperit, apa trebuie schimbata zilnic;
- castravetii pentru salata sunt mai buni si gustosi daca dupa curatirea de coaja sunt inmuiati repede in apa care clocoteste;
- amareala castravetilor poate fi inlaturata daca dupa ce sunt taiati felii, se introduc 10 minute in lapte putin sarat.
CASCAVALUL
- nu se usuca daca-l inveliti intr-o panza umeda, inmuiata in apa si otet;
- puneti-l astfel intr-o cutie inchisa, la frigider.
CAPSUNILE
- nu se spala niciodata dupa ce li se rupe codita;
- astfel, sucul si vitaminele se pierd in apa din vas sau din ghiuveta.
CARNATII
-carnatii proaspeti nu crapa la prajit daca ii cufundati mai inainte in apa clocotita si ii tavaliti prin faina.
CEAIUL
- va avea o aroma mai puternica daca punem o bucatica de zahar in ceainic, inainte de a turna apa clocotita;
- nu aruncati niciodata ceaiul sau cafeaua din ceasca, ci varati-le in forma pentru cuburi de gheata din congelator;
- cand veti dori sa beti ceai sau cafea de la gheata, puneti un cub in bautura proaspat preparata;
- pentru ca ceaiul sa aiba un gust cat mai bun, respectati urmatoarele principii practicate de japonezi:
- alegeti un vas de lut sau ceramica smaltuit, care sa fie folosit exclusiv pentru ceai;
- turnati in el apa clocotita, agitati ca sa se incalzeasca bine interiorul, asteptati un minut si varati continutul;
- puneti doza de ceai dupa numarul cestilor: o lingurita de ceai la o ceasca, plus una pentru "tea-pot" (cum spun englezii);
- turnati putina apa clocotita deasupra, acoperiti vasul, lasati sa se infuzeze trei minute, adaugati restul de apa fierbinte si serviti-l imediat, daca ceaiul este prea tare, adaugati apa calda.
CEAPA
- cand faceti ceapa prajita, inainte inainte de a pune rotocoalele in ulei incins, tavaliti-le prin faina, devin extrem de fragede si gustoase si nu se ard;
- ceapa pentru iarna se pastreaza in doua feluri, daca e mai putina, e suficient sa o atarnati in camara, la aer uscat si caldura, sub forma de funie, intr-un cui, daca e mai multa, folositi lazi de scanduri sau cutii de carton, pe fundul carora asterneti un strat de paie, apoi puneti ceapa, apoi iar paie, si tot asa;
- ceapa nu mai provoaca lacrimi la curatat, daca in apropiere aprindeti o lumanare;
- neplacuta senzatie de usturime si lacrimare a ochilor produsa de mirosul iute al cepei dispare daca vom curata legum sub un jet de apa rece.
CHIFTELELE
- se prajesc intodeauna in ulei bine incins, dar la foc mic;
- altfel se formeaza o crusta care impiedica patrunderea caldurii in interior si carnea ramane cruda.
CIORBELE
- sunt mult mai gustoase daca in loc sa punem legumele sa fiarba impreuna cu carnea, le radem si le calim inainte in putin ulei;
- ciorba sau mancarea in care ati scapat prea multa sare, se repara usor daca puneti repede inauntru cateva felii de cartof crud, dati-o inca o data in clocot si apoi scoateti afara feliile de cartof.
CIUPERCILE
- raman albe daca se picura pe ele, imediat ce au fot curatate, suc de lamaie;
- in ultima apa in care spalati ciupercile puneti 2 linguri de zeama de lamaie, ele vor ramane albe, frumoase, iar mancarea va dobandi un gust deosebit;
- verificarea ciupercilor se poate face fie cu un obiect de argint ce se pune in apa in care fieb ciupercile si care, in cazul ciupercilor otravitoare, se inegreste, fie cu patrunjel verde, care se ingalbeneste in prezenta otravii, sau cu jumatate de ceapa care se albastreste, se invineteste sau se innegreste in caz ca ciupercile sunt otravitoare.
CLATITE
- aluatul de clatite se leaga mai bine daca e preparat cu o ora inainte de a fi intrebuintat, clatitele ies pufoase, dar si crocante, daca in loc sa puneti lapte sau sifon, adaugati un varf de bicarbonat si un capacel de coniac;
- pentru a evita lipirea clatitelor de tigaie, se presara putin zahar tos peste uleiul incins;
- faceti clatite si grasimea din tigaie se aprinde In nici un caz nu trebuie sa suflati in flacara sau sa turnati apa, cel mai bine este sa acoperiti tigaia cu capac, taind astfel sursa de oxigen. Cunoasterea acestei reguli poate preveni un incendiu;
- clatitele devin mai pufoase daca in loc de apa, in aluat se pune apa minerala.
COMPOT
- daca in compotul pe care il pregatim punem imediat dupa ce il luam de la fiert o bucatica de unt, gustul lui devine de 100 de ori mai bun.
CONOPIDA
- nu prajiti si nu caliti niciodata conopida in ulei incins, ea se intareste;
- leguma trebuie fiarta putin in apa si abia apoi tavalita in ulei sau unt incins;
- conopida ramane frumoasa, alba, daca in apa in care o firbeti adaugati un paharel de lapte.

CONSERVELE
- conservele de carne bagate in cutii de metal se scot intregi, daca inainte de a le deschide sunt puse sub un jet de apa fierbinte;
- observati la cumparare data inscrisa pe hartia care inveleste cutia;
- nu cumparati conserve care au partea superioara umflata, este o dovada ca sunt vechi;
- acasa, puteti conserva in locuri uscate si racoroase, iar conservele de sticla, neaparat intr-un loc intunecos;
- asezati noile conserve pe care le cumparati, in spatele celor care se afla deja pe raft, in felul acesta o sa le respectati "vechimea";
- o provizie mai mare de conserve trebuie controlata de doua ori pe an;
- din motive igienice, spalati fiecare conserva, indiferent daca e din sticla, inainte de folosire, cu apa calda, pentru a indeparta eventualele murdarii;
- daca nu consumati intreaga conserva, puneti restul intr-un vas de sticla acoperit, lasat in metal, continutul se cocleste si devine otravitor.
COZONACI
- cozonacul se face pufos daca forma in care e bagat la cuptor se acopera cu o hartie de pegament unsa cu grasime, scoateti-o abia in ultimile 15 minute de copt;
- cozonacii copti se scot mai usor din forme daca, dupa ce sunt scoase de la cuptor, le puneti cateva clipe pe un stegar inmuiat in apa rece;
- daca nucile sau stafidele pe care vreti sa le puneti in cozonac sunt varate mai intai la cuptor, ele nu se mai duc la fund in timpul coptului;
- vreti sa va garnisiti cozonacii cu migdale sau nuci Ca sa nu se desprinda, ungeti usor suprafata cozonacului copt cu putina apa, garnitura nu va mai aluneca;
- cozonacii care s-au intarit devin iarasi proaspeti daca se invelesc intr-o folie de aluminiu si se baga 20 de minute la cuptor.
CREME
- cremele de ciocolata vor fi mai fine, daca veti topi ciocolata intr-o jumatate de ceasca de cafea si nu in apa calda, asa cum se procedeaza in general;
- multe creme de prajituri cuprind in compozitia lor si faina, la preparare, chiar daca faina e turnata in ploaie, tot se formeaza coclosi, pentru a evita formarea lor, inversam operatia, se pune putin lichid peste faina si se amesteca, apoi alte linguri, pana ce faina curge si poate fi turnata in vasul cu lichid, astfel nu se va mai forma nici un cocolos.
DROJDIA
- drojdia proaspata se pastreaza bine daca o presam intr-un vas si o acoperim cu un strat subtire de ulei;
- tinuta la aer, drojdia de bere se innegreste si se usuca, pentru a ramane la fel de proaspata ca la cumparare, ea trebuie pusa intr-un vas cu faina sau cu sare de bucatarie;
- drojdia de bere ramane proaspata cateva saptamani daca o presam bine pe fundul unui pahar, pe care-l asezam rasturnat, cu gura in jos, pe o farfurie adanca, ce se tine la frigider;
- inainte de a pregati aluatul cu drojdie, puneti o bucatica intr-un phar cu apa fierbinte, daca drojdia pluteste, aluatul va dospi, daca se duce la fund, nu mai are putere;
- iarna drojdia se pune in cantitate dubla la preparatele care o necesita, pentru ca ea sa creasca mai bine, se amesteca cu o lingurita de zahar si se freaca pana ce dobandeste consistenta smantanii.
DULCEATA
- jeleurile si dulceturile facute in casa sunt mai bine legate daca jumatate din cantitatea de zahar se incorporeaza la urma, aproape de sfarsitul fiertului;
- daca puneti dulceata in borcane cu capacfiletat, asezati-le pe rafturile camarii cu gura in jos, veti preveni astfel formarea "florii" de mucegai;
- dulceata de fructe rosii - fragi, mure, capsuni, zmeura, e mult mai gustoasa daca dupa ce o fierbeti, mai puneti in ea cateva fructe proaspete;
- gemurile si dulceturile nu se mai inchid la culoare daca in timpul fierberii adaugati pastile cu vitamina C (500 mg/ 0,5l compozitie);
- daca vreti ca dulceata pe care o pregatiti sa nu mai faca nesuferita pojghita de mucegai, legati borcanele, imediat dupa umplere, cu capul in jos.
FASOLEA
- amatorii de fasole verde trebuie sa o cumpere proaspata si sa o gateasca imediat, tinta la frigider mai mult de doua zile, ea devine toxica si provoaca indigestii carora, adesea, nu li se banuieste cauza;
- fasolea uscata trebuie pusa intodeauna la inmuiat de seara in apa rece, a doua zi, inainte de a fi pusa la fiert, apa se arunca si se pune alta curata.
FRUCTELE
- curatate de coaja si taiate bucati isi schimba foarte repede culoarea, puneti-le intr-un vas cu apa cu 2-3 linguri de suc de lamaie, asa vor ramane proaspete la culoare, pana ce la veti pune in salate, compoturi sau pprajituri;
- fructele sau ouale inghetate isi recapata valuarea alimentara daca se pun intr-un vas cu apa rece in care s-au adaugat 1-2 lingurite de sare, se lasa pana se dezgheata;
- fructele uscate (prune, caise, piersici, mere si pere) se umfla mai repede dupa ce le-am pus in apa, la inmuiat,daca adaugam in ea o lingurita de drojdie de bere;
- pentru a feri fructele de putrezire in vasul in care stau, puneti printre ele doi-trei catei de usturoi.
GALBENUSUL
- galbenusul de ou poate fi tinut doua zile daca e pus intr-o cana si este acoperit cu apa rece;
- galbenusul de ou cu care se drege ciorba, trebuie frecat separat, intr-un castron, cu putina ciorba fierbinte, daca il amestecam cu ciorba rece, el ramane crud, fara gust si urat la vedere, dand o ciorba indigesta;
- daca aveti nevoie doar de albus si vreti ca galbenusul neconsumat sa ramana proaspat si neantarit, procedati in felul urmator: intepati oul la ambele capate cu ajutorul unui ac, suflati printr-o gaurica, pana cand tot albusul iese afara prin celalalt orificiu, galbenusul ramas in coaja se pastreaza la frigider zile intregi, proaspat, fara a se intari.
GALUSTILE
- galustile de gris din supa devin mai pufoase si mai gustoase daca se pune in compozitie putin praf de copt.
LAPTELE
- nu se prinde pe fundul oalei daca inainte de fierbere clatiti vasul cu apa rece sau il ungeti cu unt;
- nu fierbeti niciodata laptele mai mult de trei minute, substantele hranitoare din el se distrug;
- laptele acru se poate prepara si in casa, adaugand in lapte nefiert putin suc de lamaie;
- amestecati laptele acru cu apa minerala, devine si mai gustos;
- cand afar e cald, laptele nu se strica asa de repede, daca la fiert se adauga o lingurita de zahar la 1 litru de lapte;
- cand laptele se branzeste la fiert, nu-l strecurati, lasati-l catva timp pe aragaz, pana se desprinde branza de zer, strecurati continutul printr-un tifon, pe care apoi legati-l de o lingura de lemn, deasupra unui vas, se lasa la scurs, se obtine o branza gustoasa, asemanatoare cu urda.
LAMAI
- pentru a conserva lamaile timp de mai multe saptamani, puneti-le intr-un vas de pamant umplut cu apa rece, pe care o veti schimba zilnic;
- lamaile trebuiesc oparite inainte de intrebuintare, dau mai mult suc;
- o jumatate de lamaie asezata cu partea taiata pe o farfuriuta cu sare rezista zile intregi fara a-si pierde sucul si prospetime, la folosire se spala;
- ati folosit coaja lamailor la prajitura si vreti ca sucul lor sa dureze mai mult Puneti-le, asa decojite cum sunt, in apa putin sarata.
LEGUMELE
- cand sunt gatite, legumele inghetate in congelator trebuie puse direct in apa clocotita pentru a-si pastra valorile nutritive, nu le dezghetati, deci, inainte de a le prepara;
- curatati si spalati legumele numai inainte de preparare, astfel isi pierd toate vitaminele;
- trebuie fierte in apa sarata, dar numai atat cat lichidul sa le acopere, belsugul de apa spala substantele hranitoare;
- legumele care cresc la suprafata pamantului se pun la fiert in apa clocotita, iar cele care cresc in pamant se pun in apa rece;
- legumele verzi se fierb intodeauna in apa sarata care a dat 2-3 clocote, in timpul fierberii, vasul trebuie sa ramana acoperit, e o conditie obligatorie pentru ca legumele sa ramana verzi la culoare si sa-si pastreze gustul nealterat;
- legumele uscate trebuiesc tinute inainte de a fi gatite in apa rece sau mai bine in apa de ploaie, se pun la foc cu apa rece, sarea se pune la urma, cand bobul se desface din coaja;
- pastrati legumele numai in cutii de lemn sau carton, in plastic nu pot sa respire si-si pierd aroma;
- cand preparati o salata de legume, nu puneti uleiul in emulsie decat dupa ce ati amestecat bine otetul, sarea si piperul, sarea nu se dizolva in ulei;
- spalati legumele si zarzavaturile in apa sarata, in modul acesta, indepartati sigur insectele, ouale si viermii ascunsi in ele si care sunt greu de vazut.
MAIONEZA
- daca vreti sa folositi moioneza ramasa la frigider, inainte de a o pune in salate, adaugati in ea o lingura de apa fierbinte, va fi ca proaspata;
- maioneza va reusi fara nici un cusur daca toate ingredientele vor avea aceeasi temperatura;
- vreti sa va reuseasca intodeauna maioneza procedati in felul urmator: un galbenus foarte proaspatsi bine despartit de albus se pune intr-o farfurie adanca, acoperindu-l cu putina sare si cateva picaturi de otet, se lasa astfel cateva minute, otetul incheaga usor galbenusul pe care il desfaceti cu lingura de lemn, amestecati un minut, pana vedeti ca galbenusul prinde a se intari, atunci adaugati treptat ulei, frecand in aceasi directie cu o lingura de lemn, in cateva minute, maioneza se ingroasa, acum puteti turna ulei fara teama ca maioneza se taie;
- cum se repara maioneza taiata Scoateti o lingura de maioneza taiata intr-un castron separat, picurati incet in ea, frecand tot timpul, o lingura de apa calda, pana cand incepe sa se lege, se adauga apoi, putin cate putin, restul de maioneza taiata;
- o lingura de apa fierbinte pusa in maioneza la sfarsit, cand e gata, o face sa fie mai uleioasa si sa se incorporeze mai bine in salate, in plus, ea tine mai multe zile, fara sa-si schimbe compozitia.
MASLINE
- dupa ce scoateti maslinele din ulei, tineti-le un sfert de ora in apa clocotita, se vor fragezi si gustul lor se va accentua;
- maslinele din borcan rezista mai mult daca in lichidul care le acopera se pune o felie subtire de lamaie.
MIEREA DE ALBINE
- nu se mai lipeste de lingura daca inainte de folosire o inmuiati repede in ulei;
- daca vreti sa faceti prajituri cu miere de albine si ea s-a cristalizat in borcan, puneti-l intr-un vas cu apa, pe soba, la circa 40 de grade, mierea se inmoaie in borcan, la fel se procedeaza si cu dulceata zaharisita;
- calitatea mierii de albine se verifica cu ajutorul unui varf de creion chimic, daca acesta se dizolva si coloreaza mierea, inseamna ca ea este falsificata.
MIRODENII
- Anasonul vine din Egipt, Mexic sau Spania si este extras din fructele de anason stelat, anasonul da un gust mai fin mancarurilor pe baza de ciperci si peste;
- Coriandrul provine din India si Sri Lanka , se foloseste la fripturi si vanat;
- Cuisoarele provin din estul Indiei si Madagascar , se folosesc la sosuri si prajituri;
- Chimbirul este importat din Asia si America de Sud, fragezeste mancarurile din carne;
- Kardamomul este importat de obicei din India , face parte din aceeasi familie cu ghimbirul, se foloseste la condimentarea preparatelor pe baza de carne;
- Nucusoara este fructul nucului tamaios si provine din Indonezia si Sri Lanka , se pune in salate si mancaruri cu carne, nu folositi nucusoara mai veche de un an, pot aparea tot felul de micoze periculoase;
- Scortisoara vine mai ales din Sri Lanka , se foloseste la sosuri si prajituri, batoanele de scortisoara sunt mult mai aromate decat praful;
- Sofranul se cultiva in zona Marii Mediterane si in special in Spania, se pune in orez si in cozonac pentru a le da o culoare galbena-aurie.
MORCOVII
- se curata mai usor daca inainte de operatie sunt bagati vreme de 5 minute in apa clocotita, iar apoi sunt clatiti cu apa rece;
- cumparati morcovii fara frunzele verzi, ele absorb umezeala din radacina carotelor, iar acestia devin seci.
NUCILE
- nucile uscate pot fi transformate in nuci proaspete daca le introduceti intr-un borcan cu apa, in care ati dizolvat o lingura de sare, dupa 5-6 zile se pot consuma, sunt ca atunci cand le culegeti din pom;
- daca nucile nu sunt bine pastrate, mucegaiesc, cel mai bine e sa le pastram intr-un ciur de faina sau intr-o plasa cu ochiuri stamte, asezate cat mai aproape de geam;
- nucile vor fi decorticate foarte usor, fara sa fi zdrobite, daca le lasam la inmuiat peste noapte in apa indulcita; 
- nucile pentru creme, glazuri sau umpluturi nu se piseaza in piulite, pentru ca devin uleioase, ele trebuie date prin masina de tocat nuci sau prin masina de tocat carne.
OREZUL
- are un gust deosebit daca inainte de a-l fierbe il clatiti in putina grasime (unt);
- orezul nu mai este atacat d gargarite, daca in cutia in care este tinut se pun cativa catei de usturoi necuratati;
- cu cateva picaturi de lamaie adaugate in apa in care fierbe orezul, acesta devine alb ca zapada;
- orezul este delicios daca il amestecati, dupa ce a fiert, cu o jumatate de pahar de iaurt si mai picurati deasupra si putin suc de lamaie;
- o lingurita de suc de lamaie adaugat in apa in care se spala orezul, il face mai alb si impiedica boabele sa se lipeasca intre ele la fiert;
- budinca de orez va fi mai pufoasa daca in lapte veti adauga si doua linguri de gris.
OUALE
- ouale cu coaja crapata se pot fierbe, daca le inveliti in folie de aluminiu;
- ouale proaspete se aleg in urmatorul fel: oul proaspat e mai transparent la mijloc decat la capete, daca punem un ou intr-un vas cu apa si el cade la fund, e proaspat, daca pluteste e vechi;
- ouale fierbinti, fierte tari, nu se mai lipesc la taiat de lama cutitului, daca inainte de folosire, acesta se inmoaie in apa fierbinte;
- coaja oualor nu mai crapa la fiert daca in apa din vas puneti o lingura de otet, iar inainte de a baga ouale, le intepati la varf cu un ac;
- ouale se pot pastra timp indelungat in bune conditii daca li se unge coaja cu albus de ou;
- spalarea oualor murdare indeparteaza stratul protector care se depune pe ele inca de la formare, ouale curate se strica mai repede si iau usor mirosurile din frigider;
- ouale de rata nu se intrebuinteaza la prajituri, albusul lor e gras si nu se bate spuma.
PASTELE FAINOASE
- nu se pun in supe de la inceput, lasate in ele o vreme indelungata, le schimba gustul, se umfla prea tare si devin neplacute la gust, pastele se fierb separat, in apa sarata, se strecoara, se limpezesc cu apa rece, apoi se adauga la supa si se lasa sa mai dea intr-un clocot;
- puneti o lingurita de unt si sare in apa in care fierbeti pastele fainoase, nu se va mai forma spuma, iar pastele nu se vor lipi de vas;
- pastele fainoase primesc un gust foarte bun, daca prajiti in tigaie bucatele mici de paine, pe care apoi le amestecati cu macaroanele sau taieteii bine scursi de apa, dar cat sunt inca fierbinti.
PATRUNJELUL
- ca sa ramana proaspat si aromat, patrunjelul verde nu trebuie tinut intr-un borcan cu apa, ci intre doua farfurii adanci;
- inainte de a toca patrunjelul, inmuiati-l scurt in apa fierbinte, se toaca mai usor si gustul i se accentueaza;
- patrunjelul verde, tocat marunt, amestecat cu ulei, sare si cateva picaturi de lamaie, se pune intr-un borcan mic, legat la gura pentru ca aromele sa nu se evapore, un sandvici cu unt, garnisit cu o lingurita din acest amestec, are gust placut si va asigura toate vitaminele de care aveti nevoie peste zi.
PAINEA
- se pastreaza foarte bine daca imediat dupa ce o cumparam, o taiem felii, o punem intr-o punga de plastic si o bagam in frigider, scoateti-o cu cateva minute inainte de a o pune pe masa si veti manca paine proaspata;
- un mar pus in cutia de paine impiedica uscarea acesteia;
- painea proaspata trebuie taiata cu un cutit incalzit in foc, atunci nu se mai sfarama atat de rau;
- painea veche devine iar proaspata daca o ungem cu putina apa si o bagam cateva minute la cuptor.
PIUREUL DE CARTOFI
- dobandeste un gust excelent daca atunci cand e gata, adaugati in el 2-3 linguri de frisca;
- daca alaturi de cartofii pe care ii puneti la fier adaugati si bucatele de ceapa, nu doar capiureul va deveni mai gustos, dar va deveni mai pufos, iar daca vreti sa dati lovitura, adaugati la urma o lingura de branza rasa;
- pentru ca piureul de cartofi sa fie alb si pufos, ii adaugam la sfarsit un albus de ou batut spuma;
- cartofii vechi dobandesc un gust deosebit cand ii faceti piure, daca ii fierbeti cu 1-2 foi de dafin sau telina.
PRAJITURILE
- sunt mult mai gustoase daca tava in care le coacem se unge cu unt;
- pentru a-si pastra aroma si fragezimea, prajiturile uscate de casa se pastreaza cel mai bine in cutii din carton, asternute pe fund cu hartie curata;
- puneti prajiturile intarite intr-o cutie de plastic, impreuna cu un mar, peste cateva zile vor fi ca proaspete;
- nu se ard deasupra atunci cand sunt in cuptor daca, pe la jumatatea coptului, se aseaza peste ele o hartie alba, groasa, unsa cu unt sau ulei;
- cand puneti rahat sau stafide in prajituri, dati-le mai intai prin faina, se vor incorpora uniform in aluat.
ROSIILE
- se intaresc daca se tin 2-3 ore in apa sarata (un pumn de sare la un litru de apa);
- rosiile moi devin iarasi tari daca sunt lasate vreme de 15 minute in apa rece, de la frigider;
- rosiile se curata mai usor de coaja daca sunt scufundate in apa care clocoteste.
SALAMUL
- se pastreaza proaspat daca se unge cu unt pe partea taiata;
- soiurile de salam cu pielita uscata, care se desprinde greu trebuie inmuiate o jumatate de minut in apa rece, se vor curata extrem de usor;
- vreti ca salamul sa reziste mai multa vreme la frigider Inveliti-l complect intr-o foita de aluminiu pentru menaj.
SARMALELE
- adaugati la prepararea sarmalelor de post 200- 300 g nuci pisate si asteptati, felicitarile nu vor intarzia sa apara.
SOSURILE
- sosurile in care adaugati patrunjel vor fi mai parfumate daca inainte de a-l toca, tineti patrunjelul 10 minute in putina apa calda, pe care o adaugati in sos odata cu patrunjelul tocat;
- sosul de la fripturi devine cu mult mai gustos daca puneti in el o felie de mar si mult mai parfumat daca la urma adaugati un fir de praf de cafea;
- daca puneti iaurt in sosurile fierbinti, lucrul acesta trebuie facut la sfarsit, sosul nu mai are voie sa clocoteasca astfel se taie;
- vinul alb din sosuri poate fi inlocuit cu 2 lingurite de zahar dizolvat in otet;
- in sosurile pe baza de faina, folositi in locul apei, laptele, le da un gust de o mie de ori mai bun.
SNITELELE
- devin extrem de gustoase si crocante, daca in loc sa folositi pesmet, le tavaliti prin fulgi de porumb;
- crusta snitelelor si a carnii de pasare gatita pane` devine extrem de delicata si de crocanta daca in compozitia prin care se tavalesc adaugati un varf de cutit de praf de copt;
- cand bateti carnea pentru snitele sau fripturi, fundul de lemn sa nu fie uscat, pentru ca absoarbe tot sucul, umeziti-l putin, inainte de a-l intrebuinta;
- pentru ca invelisul de ou si faina al snitelelor sa nu lipseasca din tigaie, puneti in oul pe care il bateti cateva picaturi de ulei.
ULEIUL
- uleiul in care se prajesc cartofii nu-si modifica culoarea si se va putea folosi de mai multe ori, daca in vasul unde se pastreaza se pune o coaja de ou;
- uleiul pastrat mai multa vreme nu va rancezi niciodata daca in sticla se baga o bucatica de zahar;
- pentru ca uleiul sa nu rancezeasca, puneti un praf de sare in sticla inceputa;
- cand vrem sa prajim ceva, punem in tigaie mai intai o jumatate de varf de cutit de sare, uleiul nu va mai sari in stropi pe plita.
UNTUL
- pus la prajit nu se arde usor daca i se adauga o lingurita de ulei;
- untul pentru prajituri, care urmeaza sa fie frecat spuma, trebuie mai intai taiat bucatele si pus intr-un castron introdus pentru cateva minute in apa calda;
- untul ranced devine comestibil daca il punem intr-o oala si turnam peste el lapte dulce, il frecam catva timp cu o lingura de lemn, apoi stoarcem laptele si clatim in doua ape untul, devine ca proaspat;
- multe carti de bucate contin expresia "unt clarificat", el se foloseste atat la mancaruri, cat si la prajituri si este untul topit pe foc mic, apoi strecurat, este cea mai rafinata si gustoasa garsime de menaj.

USTUROI
- cateii de usturoi curatati nu se usuca daca sunt pastrati in ulei, in plus, uleiul dobandeste o aroma placuta de usturoi si poate fi folosit mai apoi la prepararea fripturilor;
- ca sa fie digerat mai usor, inainte de a fi consumat, usturoiul trebuie lasat doua ore in apa rece;
- cateii de usturoi trebuie tinuti 15 minute in apa rece inainte de a-i curata, cojile se curata mult mai usor;
- daca va place aroma de usturoi, dar nu puteti sa-l mancati din cauza ca aveti arsuri la stomac, procedati in felul urmator: ungeti cu usturoi vasul in care urmeaza sa puneti salata, apoi puneti in el legumele respective, vor avea aroma fara sa va doara stomacul.
VARZA
- gatiti intodeauna varza cu untura, caliti-o putin in unsoarea incinsa, puneti putina apa, lasati-o sa se inmoaie pe foc mic, e mult mai gustoasa decat atunci cand este gatita cu ulei.
VARZA ACRA
- varza nu se acreste prea tare, daca in vasul unde e conservata se introduce o bucata de lemn de mestecam bine spalata;
- nu spalati niciodata varza acra inainte de a o gati, isi pierde toate substantele nutritive, adevarate medicamente;
- varza foarte acra se imblanzeste, la gust, daca adaugati la fiert, in mancare, cateva bucatele de cartofi cruzi.
VERDETURI
- patrunjelul, mararul, tarhonul si leusteanul uscte isi pastreaza mai bine culoarea si aroma daca sunt tinute in borcane de culoare inchisa, verdeturile se usuca foarte bine si repede in cuptor;
- nu taiati niciodata verdeturile pe un fund de lemn, sucul aromat este imediat absorbit de scandura uscata, e preferabil sa taiati mararul si patrunjelul pe o farfurie intinsa de portelan.

LPXC-1 ESTE MEDICAMENTUL CARE AR PUTEA SALVA MILIOANE DE OAMENI DE LA MOARTEA PRIN SEPTICEMIE

Producerea (deocamdată doar pentru teste) acestui medicament a fost posibilă doar atunci când s-a ajuns la o concluzie revoluţionară în ştiinţa farmacologiei : există un scop mult mai înalt care trebuie atins, în sensul că nu distrugerea bacteriei trebuie să fie obiectivul principal, ci BLOCAREA MECANISMULUI MICROBIOLOGIC PRIN CARE BACTERIA PRODUCE ENDOTOXINA CARE DĂ VIRULENŢA TULPINEI RESPECTIVE !!! Plecând de la acest principiu fundamental, cercetătorii de la Centrul Medical al Universităţii din California (UCLA – University of California at Los Angeles), au realizat un medicament numit LPXC-1 care va fi foarte eficient în tratarea infecţiilor rezistente la antibiotice.

După cum se ştie, nu numai în România ci în general, în lumea modernă, oamenii se autotratează şi iau aiurea antibiotice fără să realizeze că există un pericol enorm ca atunci când vor avea cu adevărat nevoie de ele, acestea să nu mai aibă niciun efect iar moartea prin septicemie (şoc septic) să fie doar o chestiune de timp. A lua antibiotice când ai doar o simplă viroză (chiar însoţită de temperatură mare de 39-40 grade) este un non-sens pentru că niciodată un antibiotic nu va putea distruge un virus decât în imaginaţia celor certaţi cu ştiinţa medicală ! Da ! Aţi auzit bine… există viruşi care pot produce o suferinţă enormă bolnavului, caracteristica neplăcută fiind febra foarte mare de 39 sau chiar 40 grade, valoare care sperie şi care te duce cu gândul că trebuie să iei imediat antibiotice. Uităm faptul că febra NU e un lucru rău (o boală) ci este un semn clinic care demonstrează că sistemul nostru imunitar îşi face datoria (reacţia antigen-anticorp). Există şi bolnavi (nou-născuţii şi persoanele foarte înaintate în vîrstă) care pot avea o infecţie severă (chiar septicemie) FĂRĂ SĂ AIBĂ NICIUN PIC DE FEBRĂ !!! Explicaţia e simplă : un sistem imunitar imatur sau prăbuşit. Aceşti bolnavi sunt într-un pericol foarte mare de a-şi pierde viaţa, deoarece neavând febră, nu se internează de urgenţă în spital şi întârzie prea mult tratamentul, consecinţa putând fiind fatală.

În cazul celor care au un bun sistem imunitar, din cauza spaimei produse de febra mare, mulţi ignoră că poate fi vorba doar de o simplă infecţie virală (necomplicată cu o suprainfecţie bacteriană). Şi atunci, “soluţia” cea mai simplă este să iei antibiotice… Cât poţi de repede şi cât poţi de multe… Nu mai contează hepato-toxicitatea şi nefro-toxicitatea… De ce să mai faci un exsudat faringian ? De ce să faci o antibiogramă ? Ce sens are să mergi la doctor din moment ce te poţi trata singur, nu-i aşa ?!? Problema e că aceste greşeli te pot costa mult, uneori prea mult.

Brad Spellberg, asistent universitar la Centrul Medical UCLA, a declarat următoarele :

“Am observat că tulpinile care provocau infecţii grave, produceau endotoxină în timp ce se dezvoltau. Cu cât produceau mai multă endotoxină, cu atât mai virulentă era tulpina”, a mai spus omul de ştiinţă.

Molecula LPXC-1 a fost deja testată cu succes pe şoarecii de laborator şi microbiologii americani au reuşit să blocheze biosinteza endotoxinei, riscul de îmbolnăvire a cobailor infectaţi, fiind diminuat în mod semnificativ.

Spre deosebire de antibioticele tradiţionale, LPXC-1 nu distruge bacteriile, ci opreşte producerea endotoxinei şi suprimă răspunsul inflamator al sistemului imunitar al organismului.



SURSA DE UNDE M-AM INFORMAT :
http://www.antena3.ro/stiinta/medicamentul-care-ar-putea-salva-vietile-a-milioane-de-oameni-noul-antibiotic-distruge-cele-mai-puternice-bacterii-186208.html

BENEFICIILE PRUNELOR ASUPRA SANATATII

PREVIN ATEROSCLEROZA SI SCAD COLESTEROLUL

Avand un continut ridicat in antioxidanti, prunele lupta impotriva stresului oxidativ, inhiband evolutia aterosclerozei (boala manifestata prin depunerea grasimilor in peretii vaselor mari).

De asemenea, consumul saptamanal de prune in sezonul lor ajuta la scaderea „colesterolului rau” si la mentinerea sanatatii inimii.

PRUNELE COMBAT ANEMIA

Mecanismul prin care prunele combat anemia si previn reaparitia acesteia nu sunt legate de un continut ridicat in fier al acestor fructe.



Prunele au un continut bogat in vitamina C, o vitamina cu roluri complexe si vitale. Vitamina C nu joaca doar rol antioxidant, ci intervine si in procesele de refacere a structurilor conjunctive (fibre de colagen) mentinand sanatatea tesuturilor si fermitatea pielii.

Vitamina C intervine si in absorbtia fierului la nivelul organelor digestive, jucand astfel un rol indirect in preventia si tratarea anemiei feriprive. In lipsa vitaminei C fierul se absoarbe mai greu pentru ca aceasta vitamina stimuleaza schimbarea valentei fierului in mediul acid al sucului gastric.

CITITI CONTINUAREA..AICI
http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~medicina-alternativa/23743/prune-beneficii/pagina-2.html

DESPRE FICAT

Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă- şi total necunoacută de fiinţa umană obişnuită - a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră.

Cele 9 proprietăţi ale ficatului:

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.

Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi "umanizează" toate substanţele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.

Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară "înghiţirii" temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6.Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.

Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinile de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintimrotrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.

Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.

Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anamie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau roşii;
-dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară;
-platfus;
-varice, hemoroizi;
-sterilitate şi impotenţă;
-celulită, depresii;
-tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei;
-tuberculoză;
-cancer.
Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:

- limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;

- ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;

- balonări şi gaze de fermentaţie în exces;

- migrene şi dureri de cap;

- insomnii, somn agitat;

- urină încărcată sau prea limpede;

- culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;

- nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm ca yoghini din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem "prietenii" şi "duşmanii", în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă, ca yoghini care deja considerăm că avem o mai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre:

NU: zahărului alb rafinat, produs chimic "pur", care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);

NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.

DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, "de mâna a doua", cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi peirzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.

NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.

DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup (aşa cum, din neînţelegere şi lipsă de maturitate au tendinţa să facă şi unii yoghini începători), pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin "MENS SANA IN CORPORE SANO" (Minte sănătoasă în corp sănătos, bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.

Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de"gară de triaj" cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:

1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
8) Nu ne vom usca ficatul pritr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.

Scapa rapid de respiratia urat mirositoare

Fie ca este vorba de respiratia de dimineata, care nu te lasa sa iti saruti partenerul pasional, sau de o halena persistenta, fiecare s-a confruntat cu mirosul neplacut al cavitatii bucale, fara sa stie cum sa-l previna sau estompeze.

Pentru unii este de ajuns un periaj si folosirea atei dentare, pe cand altii vor avea nevoie de detartraj si o curatare profesionista facuta la cabinetul dentistului, prin care sa se indeparteze placa si tartrul lipite in timp de dantura.

In mod ocazional, gura poate sa aiba un miros neplacut si din cauza problemelor gastrointestinale, ale plamanilor sau a unei infectii. Si infectiile sinusurilor sau diabetul pot sa duca la aceste simptome, conform How Stuff Works. Ce poti face pentru a scapa de problema? Iata cateva solutii:

Foloseste periuta si ata dentara

Gura ta contine milioane de bacterii, care se inmultesc cu fiecare secunda. Dintre acestea, sunt unele ce nu pot sa fie tinute la distanta. Este important sa iti mentii cavitatea bucala curata, caci resturile de mancare ramase in ea devin alimente si pentru bacterii. Spala-te de cel putin doua ori pe zi si foloseste ata dentara o data.

Curata-ti limba

Cercetatorii cred ca unele bacterii, in special cele aflate la baza limbii, aproape de gat, protejeaza de respiratia rea. Totusi, multiplicate peste masura, ele incep sa aiba un efect chiar mai rau decat suratele lor care si-au gasit alt loc in cavitatea orala.

Curata-ti si limba atunci cand te speli pe dinti, astfel incat sa indepartezi pielea moarta, resturile de mancare, bacteriile si oricare alte impuritati.

Ramai hidratat

De multe ori se intampla ca respiratia urat mirositoare de dimineata sa fie cauzata de uscarea gurii pe timpul noptii, cand este secretata o cantitate mai mica de saliva. Astfel, dimineata mergi la baie si spala-te pe dinti, foloseste ata dentara si bea apoi si un pahar de apa.

Ai grija apoi pe toata durata zilei sa ramai hidratat.

Nu te baza pe produsele mentolate

Bomboanele mentolate nu vor face decat sa acopere respiratia suparatoare, nici pe departe sa rezolve problema. Asa ca vei sta linistit o perioada, dupa care aceasta va reveni.

Este esential sa gasesti cauza, caci ea poate sa nu tina neaparat de dantura, ci de o problema in interiorul organismului, cum ar fi cauze gastrice.

Prea multe proteine sau o dieta nepotrivita

Mancarea pe care o consumi poate sa influenteze mirosul respiratiei. Probabil te gandesti doar la ceapa si usturoi, dar problema este mai complicata. Particulele de carne dintre dinti pot avea acelasi rezultat neplacut.

Dietele bogate in proteine si sarace in carbohidrati pot avea si ele acest efect, caci daca mananci mai putin de 100 de grame de carbohidrati pe zi declansezi o afectiune numita ketoza, cand metabolismul incepe sa arda grasimi in loc de zahar.

Si lichidele pot avea urmari neplacute

Nu doar mancarea lasa resturi, ci si lichidele precum cafeaua, sucurile sau alcolul. In plus, acestea iti pot schimba aciditatea din cavitatea bucala.

Daca nu vrei sa renunti la cafele si alte delicii, clateste-ti gura cu apa dupa aceea.

Foloseste leacurile naturii

In cazul in care chiar nu mai suporti respiratia urat mirositoare, ai grija la toate elementele care te-ar putea ajuta. Ceaiul verde, consumat dupa mese, este foarte indicat, el avand ingrediente antibacteriene.

Pune si niste scortisoara in el, aceasta continand uleiuri esentiale care lupta cu mirosurile urate.

Menta, patrunjelul, busuiocul, coriandrul sau mararul mascheaza si ele temporar mirosul. Clorofila, pigmentul verde din plante, le ajuta sa isi ia energie din lumina, dar este buna si pentru gura ta.

Alimente care iti pot rezolva problema

Asa cum unele alimente agraveaza problema, exista unele care o pot ameliora. Unele dintre acestea ar fi cele bogate in vitamina C, precum fructele de padure sau citricele, care omoara germenii.

Alte alimente bune sunt cele crocante, precum telina, morcovii si merele, toate pline de fibre care vor indeparta mizeria ramasa intre dinti.

Renunta la tigari

Persoanele fumatoare risca sa faca infectii si diverse boli ale cavitatii bucale, se aduna mai multa placa pe dintii lor si se produce mai putina saliva. Asta inseamna mai putin oxigen si o inmultire mai rapida a bacteriilor anaerobe.

88,5% dintre romani vor acces la medicamente si tratamente de ultima generatie

88,5% dintre români vor acces la medicamente și tratamente de ultimă generație iar mai bine de jumǎtate dintre aceștia ar fi de acord sǎ plǎteascǎ integral medicamentele ieftine în schimbul compensării unor medicamente scumpe, se aratǎ ȋntr-un sondaj IMAS.
Almin Adzovic, preşedintele Local American Working Group (LAWG) și beneficiarul sondajului, a reamintit faptul cǎ romȃnii sunt pe ultimul loc ȋn Europa atunci cȃnd vine vorba de accesul la medicamente de ultimǎ generație: "Sondajul scoate în evidenţă faptul că oamenii îşi doresc să poată beneficia de medicamente de ultimă generaţie şi chiar să plătească în plus la sănătate, dacă în felul acesta ar creşte accesul la aceste medicamente. Din păcate, în România, lista de medicamente compensate nu a mai fost actualizată din 2008. În Marea Britanie şi Germania, de exemplu, pacienţilor li se oferă acces imediat la tratamentele de ultimă generaţie. În alte state europene, perioada de aşteptare variază de la 88 la 392 de zile. În acest moment, românii sunt ultimii în clasamentul european al accesului la medicamente inovatoare, cu peste cinci ani de aşteptare, speranţa de viaţă a românilor fiind cea mai mică din Europa, cu peste şase ani mai mică decât media din Uniunea Europeană", a explicat acesta, potrivit i-medic.ro

Studiul a mai relevǎ faptul cǎ doar 36,6% dintre respondenți ştiau că lista de medicamente compensate este actualizată de Guvern. Dintre aceștia 34,2% considerǎ cǎ lista de medicamente compensate ar trebui sǎ fie actualizată o dată la un an, 23,7% din români considerǎ cǎ lista ar trebui actualizatǎ o datǎ la șase luni iar 23,6% spun cǎ actualizarea ar trebui sǎ aibǎ loc de fiecare datǎ cȃnd apare un medicament nou, informeazǎ aceeași sursǎ.

Cercetarea mai relevǎ și faptul cǎ 82% dintre romȃnii chestionați consideră cǎ medicamentele noi sunt importante pentru a ȋmbunatǎți starea de sǎnǎtate a cetǎțenilor.Sondajul de opinie a fost realizat în luna august, la nivel naţional, pe un eşantion de 1.036 de respondenţi și are o marjǎ de eroare de 3%.

Autor: Lavinia Radu

Cum elimini mirosul de ţigară din maşină

Obişnuieşti să fumezi în maşină? Acest obicei pe cât de nesănătos, pe atât de deranjant este pentru cei din jurul tău. Iată câteva sfaturi pentru a elimina mirosul din autoturismul tău.

• 

• Oţetul. Așază un recipient cu oțet jos, lângă scaunele din față și dă drumul la sistemul de ventilație timp de aproximativ o oră.
• Bicarbonatul. Presară puțin în scrumieră și peste covorașe. Apoi, peste câteva ore, aspiră covorașele. Poți pune chiar săculete cu bicarbonat în diferite locuri în mașină.
• Zaţul. Poți scoate mirosurile neplăcute și cu zaţ de cafea. Pune-l într-un vas și lasă-l peste noapte. Totodată, poți combina zatul cu mere, fructe ce absorb foarte bine a€œaromele".
• Cărbunii. Lasă o pungă cu cărbuni în mașină câteva zile și vei constata că aerul din mașină s-a îmbunătățit. Cărbunele are o capacitate extraordinară de a absorbi mirosurile puternice.

Numai după ce ai curățat bine mașina poți folosi odorizante auto pentru că aceastea doar acoperă mirosurile, și nu le elimină, potrivit auto.ro.

Mai mult: cum elimini mirosul de tigara din masina - Utile şi servicii | Libertatea.ro 

Papadia: proprietati terapeutice

Taguri: buha, floarea malaiului, laptuca, lilicea, niparticli, papa gainii, papadie, plante, sirop de papadie, Taraxacum, tulpini de papadie

Pe plan mondial, papadia (denumire latina = Taraxacum) este foarte raspandita in Europa (Bulgaria, Romania, tarile din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia), in Asia (India, China, Iran) si America de Nord. Exista si culturi intinse in Germania si Franta, pentru consumul alimentar si in scopuri medicinale.
Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori-galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si toate intinderile de iarba si considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru persoanele suferinde o planta de leac deosebit de valoroasa.
Proprietatile terapeutice ale papadiei
Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept).
Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la 10 pe zi, atit timp cat papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana la gust cu andivele.

Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr.
Papadia ajuta insa si in alte afectiuni, combatand cu succes mancarimile, eczemele si eruptiile pielii, imbunatatind sucul gastric, curatand stomacul de tot felul de substante care se elimina greu.
Tulpinile de papadie proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar; ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism.
Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete.
In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes. Radacinile de papadie, mancate crud, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui ingrosat.
Vechile carti despre diverse plante medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia de papadie, preparata prin oparirea plantei si a radacinii. Femeile obisnuiau sa-si spele cu infuzia respectiva ochii si fata, sperand sa capete astfel un “chip mai luminos”.
Siropul de papadie – Preparare
Siropul de papadie este o bautura delicioasa, racoritoare, cu diverse beneficii pentru sanatate. Modul de preparare este simplu, si se prefera folosirea florilor de papadie in stare cat mai proaspata.
Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, sa lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte.
A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Atentie insa, prea multa lamaie acreste prea tare siropul. Oala se pune fara capac pe aragaz. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe.
Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate stabili adevarata consistenta. Pastrarea pe un timp indelungat il face sa fie prea gros (datorita zaharului concentrat si a procesului de fermentare). Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.

Citeste si partea a II-a a articolului, o lista de preparate din papadie, pentru uz intern si extern.

Miracolele naturii: Tuia

Indienii americani o considera "arborele vietii" si o investesc cu puteri divine.
Ati trecut, cu siguranta, pe langa o tuia. Este o planta decorativa la mare moda, prezenta mai ales in parcuri si in gradini. Un arbust din familia rasinoaselor, dar care in loc de ace are cetinile solzoase si moi si emana o mireasma mai blanda. A fost adus in urma cu 500 de ani din nordul Americii, unde indienii il numeau "arborele vietii", pentru ca din el preparau medicamente salvatoare pentru cele mai grave boli. Pieile rosii din triburile Dakota si Sioux foloseau tuia in tratarea bolilor tumorale benigne, in cancerul cu diferite localizari, in afectiunile senilitatii (altfel foarte dificil de tratat cu mijloacele moderne), precum si in multe alte boli si disfunctii organice, considerand ca planta are puteri divine. Cercetarile desfasurate de oamenii de stiinta in ultimii zece ani au confirmat medicina indiana. Europenii nu au stiut despre formidabilele virtuti terapeutice ale tuiei, asa ca au adus aceasta planta pe batranul continent doar pentru
scopuri ornamentale, cultivand-o prin parcuri, ca la Versailles, pentru aspectul sau exotic. Tarziu, pe la inceputul secolului Xx, etnologii au avut curiozitatea sa exploreze traditiile amerindienilor legate de plantele medicinale, si astfel a inceput descoperirea unui medicament senzational - frunzele de tuia.
Unde gasim si cum recoltam tuia
Nu exista firma de amenajare a spatiilor verzi sau de gradinarit, care sa nu aiba de vanzare ghivece cu tuia, una din cele mai solicitate plante ale momentului. Cea mai cunoscuta este specia Thuja occidentalis, originara de pe coastele estice ale Americii de Nord, insa mai exista o specie - Thuja orientalis, adusa din China si Japonia, cu un aspect foarte asemanator, avand practic aceleasi proprietati terapeutice. Ambele specii, cultivate sau semi-spontane, cresc prin gradini, prin parcuri, dar si pe la margini de padure ori pe langa obiective industriale, alcatuind perdele de protectie ecologica (este specia forestiera cea mai rezistenta la poluare). De la tuia se recolteaza frunzele tinere, care se tund cu un foarfece, operatie care nu afecteaza vitalitatea plantei, ci din contra, ajuta la refacerea ei. Frunzele de tuia pot fi recoltate si in perioada de iarna, cand uleiurile volatile secretate au concentratie maxima. Ele se folosesc ca atare, fara a fi uscate, pentru a-si pastra principiile active.
Preparate pe baza de tuia
Alcoolatura
Este un extract alcoolic foarte eficient, asemanator tincturii, dar spre deosebire de aceasta, nu se prepara din planta uscata, ci din cea verde. Se obtine usor, punand intr-o sticla doua sute de grame de frunze taiate marunt (se pot da prin masina de tocat), peste care se toarna un litru de alcool alimentar de 60 de grade. Recipientul se inchide ermetic cu un dop si se lasa 10 zile intr-un loc caldut, agitand periodic continutul. Maceratul se filtreaza, iar tinctura rezultata se toarna in sticlute care vor fi pastrate inchise ermetic.
Alcoolatura de tuia poate fi cumparata si de la Plafaruri ori magazinele naturiste, ca produs cosmetic. Ea are o toxicitate destul de ridicata (datorita unui compus volatil al tuiei, numit tuiona), motiv pentru care nu se administreaza intern, decat cu acordul si sub supravegherea unui specialist.
Unguentul
Ingrediente: 7 linguri de unt, 2 linguri de tuia tocata marunt, 1 lingurita rasina, 1 lingurita de miere zaharisita, 1 lingurita de ceara de albine (se gasesc la apicultori).
Mod de preparare: Se pune untul la topit intr-un vas, pe flacara mica, pana ce se lichefiaza. Se adauga cele doua linguri de tuia, apoi rasina si ceara. Ingredientele se lasa pe foc vreme de 10 minute, amestecandu- se intruna, dupa care se stinge focul si se lasa vasul sa se raceasca. Cat mai este cald, preparatul se filtreaza printr-o strecuratoare si se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra maximum trei luni.
Si in comert se gaseste o crema cosmetica pe baza de tuia, foarte eficienta, care pastreaza bine calitatile plantei (extractia este facuta la rece).
Baia terapeutica
Se recomanda baile locale (in special de sezut si de picioare), cu un extract de tuia obtinut astfel: doua maini de planta se pun la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de opt-zece ore (de dimineata pana dupa-amiaza) . Apoi lichidul se strecoara, iar planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza.
In final, se combina maceratul si infuzia racita si se pun in apa de baie (la o temperatura de 39-40 de grade Celsius). Baia de sezut dureaza 10-15 minute, dupa care locul se tamponeaza usor cu prosopul. Pacientul trebuie sa se odihneasca in pat, invelit calduros, vreme de jumatate de ora.
Tratamente de uz intern
Important: Extractele de tuia administrate pe cale interna sunt considerate la noi in tara toxice, motiv pentru care pot fi administrate doar la indicatia si sub supravegherea medicului. Astfel, aplicatiile terapeutice prezentate in continuare au doar un caracter informativ, urmand ca pentru un tratament intern, sa consultati medicul specialist.
Tumori benigne - se ia o lingurita (aproximativ 5 ml) de alcoolatura de tuia, de trei ori pe zi, in cure de 3 saptamani, cu o saptamana de pauza. Extern, se pun pe locul afectat, o data la doua zile, comprese cu aceeasi alcoolatura. Se lasa sa actioneze vreme de doua ore, dupa care pielea se usuca la aer. Suplimentar, pe locurile afectate, se aplica de doua ori pe zi unguentul de tuia. Este un tratament recomandat contra nodulilor mamari, contra fibromului uterin si a chisturilor ovariene, contra polipilor de tot felul, precum si contra formatiunilor tumorale care apar la nivelul pielii. Unul din cei mai reputati fitoterapeuti din lume, britanicul David Hoffman, spune despre acest tratament ca "Face sa dispara in timp orice formatiune anormala de la nivelul pielii si este printre cele mai bune remedii cunoscute in tratarea tumorilor benigne in general".
Thuja occidentalis - Adjuvant in afectiunile tumorale maligne - administrarea alcoolaturii de tuia este aceeasi cu cea prezentata la tumorile benigne. Acest tratament si-a dovedit eficienta mai ales in cancerul cu localizare genitala, atat la femei, cat si la barbati, precum si in cancerul de rect.
Gripa, bronsita, infectii respiratorii recidivante - o combinatie intre tuia si echinacea este foarte posibil sa revolutioneze, in viitorul apropiat, terapia acestor boli periculoase si persistente. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita de amestec de tinctura de tuia si tinctura de echinacea, in proportii egale. Studii pe pacienti umani facute in Marea Britanie si Germania au aratat ca persoanele infectate cu virus gripal A (din aceasta categorie face parte si faimosul virus H5N1, care produce gripa aviara la om) s-au vindecat mult mai repede si fara complicatii, atunci cand au luat aceasta combinatie de tincturi. Mai mult, s-a demonstrat stiintific faptul ca sub influenta acestui tratament, capacitatea naturala de aparare a organismului creste simtitor, fiind de un real ajutor in toate bolile infectioase, bacteriene sau virale, care afecteaza plamanii si arborele bronsic. Tratamentul prezentat este recomandat in mod special celor care au luat sau iau frecvent antibiotice de sinteza sau derivate cortizonice, medicamente care sunt un inamic dovedit stiintific al sistemului imunitar. In Germania, se produce in prezent medicamentul Esberitox, pe baza de extracte de tuia si echinacea, cu care au fost tratate cu succes peste 12 milioane de persoane suferind de aceste boli.
Incontinenta urinara la persoanele in varsta, prostatita - alcoolatura de tuia are o misterioasa actiune de intarire a sfincterilor urinari, mai ales la persoanele in varsta, care se confrunta cu o incapacitate organica de a controla urinarile. Mai mult, aceasta planta are efecte antiinflamatoare si antiinfectioase puternice la nivel genito-urinar, fiind recomandata in prostatita, dar si in cistitele hemoragice sau recidivante. Se ia cate o lingurita (aproximativ 5 ml) de alcoolatura de tuia, diluata in jumatate de pahar de apa, de patru ori pe zi, in cure de 2 saptamani, cu 10 zile de pauza. Suplimentar, se fac bai de sezut cu tuia.
Insuficienta ovariana, afectiuni endocrine in general - se face un tratament de 28 de zile, cu alcoolatura de tuia, din care se iau 3 lingurite pe zi (dimineata, la pranz si seara). Extractul de tuia are o exceptionala capacitate de a stimula bland productia glandelor endocrine din organism, fiind un adjuvant eficient si in cazul unor afectiuni ca hipotiroidia.
Tratamente de uz extern
Tumori , plagi cu risc ridicat de malignizare - se pun zilnic comprese cu alcoolatura de tuia pe locul afectat.
Amigdalita, amigdalita purulenta si cangrenoasa - se face gargara cu doua lingurite de alcoolatura de tuia, dizolvata in putina apa. Aceasta procedura are un efect antimicrobian si stimulent imunitar rapid, fiind recomandat si in faringita, traheita, faringo-amigdalita etc.
Negi - un tampon bine inmuiat in alcoolatura de tuia se pune pe locul afectat, apoi se acopera cu un plasture care sa il fixeze. Tamponul se tine 24 de ore, dupa care se schimba, tratamentul facandu-se 14 zile la rand. In anumite clinici specializate din Occident, se injecteaza tinctura de tuia in negii de mari dimensiuni, ceea ce produce necroza rapida si disparitia acestora.
Vegetatii veneriene sau anale - dispar daca sunt tratate cu alcoolatura de tuia. Aceasta se aplica folosind un tampon de vata, cu care se umezeste bine locul afectat, higienizat in prealabil. Daca nu suportati usturimea alcoolului, se ung locurile afectate cu crema de tuia, de doua-trei ori pe zi.
Rinita, rinosinuzita - in jumatate de litru de apa fierbinte se pun 3-4 linguri de alcoolatura de tuia, apoi se acopera capul cu un prosop, inhalandu-se vaporii degajati. Procedura dureaza 5-10 minute, dupa care capul si fata se tin invelite vreme de un sfert de ora, iar vreme de alte patru ore nu se va iesi in frig.
Reumatism - se pun comprese calde, o data la doua zile, cu alcoolatura de tuia. Zilnic, se fac doua ungeri ale locului afectat, cu crema de tuia.
Toxicitate
Exista o credinta destul de bine inradacinata la noi, cum ca tuia ar fi o planta otravitoare. Afirmatia este reala doar partial. Intr-adevar, planta contine un principiu activ, ce ii da mirosul specific
- tuiona - care, administrata in doze mari, produce tulburari digestive, de metabolism si chiar nervoase destul de grave. Tuiona este continuta si in alcoolatura prezentata mai sus, dar intr-o cantitate foarte redusa: cca 3 mg la 100 ml, asadar doza administrata zilnic fiind in jur de 0,6 mg. De altfel, pe 2 decembrie 2002, Comitetul stiintific al Comisiei Europene a dat un comunicat in care se mentioneaza ca tuiona poate fi consumata fara riscuri, in cantitati de pana la 5 mg pe zi, in anumite bauturi alcoolice (considerate alimentare). Prin urmare, riscurile administrarii alcoolaturii de tuia sunt ca si inexistente in cazul unei dozari normale.
Thuja orientalis - Cosmetica si frumusete
Tenul incarcat - se spala cu o solutie obtinuta din 100 ml de apa distilata, in care se pun doua lingurite de tinctura de tuia.
Bataturi - se tine de seara pana dimineata o compresa cu alcoolatura de tuia, invelita cu un nailon, pentru a impiedica evaporarea. Acelasi tratament se face si contra ciupercilor care afecteaza unghiile mainilor si picioarelor.
Miros neplacut al picioarelor - se fac seara bai fierbinti de picioare cu tuia. Suplimentar, se dezinfecteaza sosetele si incaltamintea cu acid boric.

9 SUCURI CU PUTERI VINDECATOARE***

Legumele consumate proaspete, sub forma de sucuri, sunt excelente pentru a-ti mentine sau reda sanatatea. Afla care sunt cele mai hranitoare sucuri de legume si ce poti trata cu ele!
1. Sucul de ridiche neagra te scapa de tuse Un remediu dulce si reconfortant, sucul de ridiche neagra este ideal in caz de bronsite, tuse, viroze sau de gripe, datorita continutului mare de vitamina C si de calciu. Cum sa-l folosesti: Dai o ridiche prin razatoare, o lasi trei ore, iar la sfarsit o storci pentru a obtine sucul. Este de ajuns sa iei sase lingurite de suc de ridiche neagra pe zi, ca sa-ti calmeze tusea si sa scapi de raceala sau de gripa. Extrasfat: Copiii ar fi bine sa ia cate trei lingurite de suc pe zi.
2. Sucul de telina, depurativ natural. Pentru a elimina toxinele din organism, sucul de telina este exact ce ai nevoie. Stimuleaza transpiratia, drenarea bilei si elimina gazele intestinale. Cum sa-l folosesti:In fiecare zi, bea cate trei pahare de suc de telina. Extrasfat: Pentru eficacitate maxima, cura cu suc de telina este bine sa fie tinuta timp de 15-20 de zile.
3. Sucul de castraveti dizolva pietrele la rinichi Racoritor, sucul de castraveti este un bun diuretic si da rezultate in bolile de rinichi, cum este litiaza renala. Cum sa-l folosesti: Amesteci 200 ml de suc de castraveti cu 200 ml de suc de morcovi si de ridiche neagra, plus putina miere. Extrasfat: La fel de bun este amestecul de suc de castraveti, morcovi si de sfecla rosie.

4.Sucul de cartofi trateaza ulcerul Baut crud, sucul de cartofi cicatrizeaza mucoasele aparatului digestiv, indeosebi mucoasa stomacala, datorita mineralelor pe care le contine (cupru, calciu, magneziu), dar si unei enzime din celulele vegetale. Cum sa-l folosesti: Pentru un gust usor de suportat, bea acest suc in amestec cu suc de morcovi. Pentru ulcer gastroduodenal, timp de o luna bea o jumatate de pahar cu suc, de patru-cinci ori pe zi. Extrasfat: Pentru diabetici, este indicata o cura de zece zile cu acest suc.
5. Sucul de ardei gras intareste firele de par Datorita continutului sau de siliciu, sucul de ardei gras intareste unghiile si radacina parului. De asemenea, il poti incerca si atunci cand te supara crampele sau cand te simti balonat. Cum sa-l folosesti: Cu o jumatate de ora inainte de mesele principale, bea cate un pahar cu suc de ardei gras, cu inghitituri mici. Extrasfat: Sucul este mai eficient daca il combini astfel: o parte suc de ardei gras, doua parti de suc de spanac si doua de suc de morcovi.
6. Sucul de ceapa combate arteroscleroza Una dintre cele mai raspandite afectiuni, arteroscleroza, manifestata prin ingrosarea peretilor arterelor, poate fi combatuta cu ajutorul sucului de ceapa. Cum sa-l folosesti: In sucul obtinut dintr-un kilogram de ceapa rosie adaugi 300 de grame de miere. Tii sucul la frigider si iei din el 50 ml pe zi, timp de trei-patru luni. Extrasfat: Un pahar de suc de ceapa pe zi, diluat cu putina apa, suc de telina sau de morcovi, alunga astenia.
7. Sucul de rosii, bun pentru inima Acest suc are proprietatea de a micsora vascozitatea sangelui, prin urmare reduce riscul afectiunilor vasculare, precum cardiopatia ischemica sau insuficienta cardiaca. Cum sa-l folosesti: Tine o cura de o luna, in care bei cate 200 ml de suc de rosii de trei ori pe zi. Extrasfat: Sucul se bea imediat dupa preparare.
8. Sucul de sfecla scade tensiunea Continutul mare de nitrati naturali pe care il are sucul de sfecla rosie dilata vasele de sange si-ti este de ajutor daca ai hipertensiune arteriala. Cum sa-l folosesti: Bea cate un pahar de suc pe zi, in trei reprize. Extrasfat: Bea suculcombinat cu alte sucuri, precum cel de morcovi.
9. Sucul de sparanghel, un bun diuretic Cura cu suc de sparanghel este eficienta in cazul tulburarilor renale. Are actiune diuretica datorita unei substante numite sparanghina. Cum sa-l folosesti: Se bea un pahar pe zi, indoit cu putin suc de morcovi. Extrasfat: In combinatie cu suc de telina, alunga oboseala.

<<<<<<<>>>>>>>

FOLIA DE ALUMINIU - pericol extrem!

Avertisment ignorat

Aluminiul este un nemetal omniprezent pe Terra, e folosit şi în industria alimentară, ca aditiv, în medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), în produsele de larg consum, există în aer şi în apă. Este inevitabil. Dar, în ultima vreme specialiştii au constatat o concentraţie crescută de aluminiu în organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putând ajunge săptămânal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, în condiţiile în care cantitatea tolerabilă este de cel mult un miligram.

în timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la demenţă. Alerta la aluminiu s-a dat încă din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Până în 1940, când o renumită doctoriţă a descris cazul căţeluşului ei care fusese pe moarte şi nici un veterinar nu reuşise să-i afle diagnosticul. Ea obişnuia să-i pregatească mâncarea în cele mai bune tigăi de aluminiu, însă câinele a început să vomite după mese şi după o lună era atât de slăbit că nu se mai putea ţine pe picioare. Stăpâna a schimbat tigaia cu una emailată, constatând imediat îmbunătăţirea sănătăţii câinelui, până când acesta s-a refăcut total. Deşi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglări şi în organismul oamenilor, cea mai cumplită fiind demenţa, afecţiune de care suferă milioane de persoane în lume.

Beţi apă de izvor !

Apa noastră cea de toate zilele e plină de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafaţă utilizează sulfat de aluminiu (la noi în România se intrebuinţează curent; mai toată producţia de sulfat este destinată acestui cunsum) pentru a elimina microorganismele nocive şi alte particule pe care le conţin şi care pot fi uşor distruse prin sedimentare şi filtrare.

Pentru că sulfatul de aluminiu este eliminat în mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentraţia de aluminiu a apei tratate este mai ridicată decât în cea netratată. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabilă poate varia mult în funcţie de regiune şi de râuri care sunt mai bogate sau mai sărace în aluminiu. Se crede în general că aluminiul de origine naturală, provenit din apa netratată, se află într-o formă care nu este uşor asimilată de organism şi nu provoacă efecte negative asupra sănătăţii. Dar apa tratată conţine aluminiu u

şor asimilabil, de aceea - atenţie! - apa poate fi o sursă mai importantă de aluminiu decât hrana.

Cantitatea de aluminiu din apa îmbuteliată şi cea de la robinet variază şi ea, după cum producătorii utilizează apa de la robinet cu sau fără tratamente suplimentare. Cel mai bine e să citim cu atenţie eticheta sticlei de apă minerala - gazoasă sau plată - şi să o alegem pe cea care conţine cel mai puţin aluminiu. Riscul de apariţie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consumă ape bogate în aluminiu monomeric.

Conţinut în medicamente

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridică la cel puţin patru micrograme pe zi. Dar unde mai există aer nepoluat? în zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creşte la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 până la 7 miligrame de aluminiu pe zi. în afară de aer şi apă, oamenii absorb aluminiu, şi încă în doza maximă, şi din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici şi care se vând la cerere în farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat şi unele vitamine pentru copii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat că aportul celor care consumă regulat acest tip de medicamente pe bază de aluminiu poate creşte până la cinci grame pe zi. Toţi aceşti factori care conţin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului în funcţie de vârstă şi grad de sănătate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu rămân ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la bază acest metal. Un studiu recent publicat de o revistă medicală din Australia a arătat că doza de aluminiu care se găseşte în cutiile metalice de băuturi şi sucuri o depăşeşte cu 5% pe cea din ambalajele din sticlă.

Aluminiul n-are ce căuta în bucătărie !

Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de păr recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetării i-au uimit: peste 30% dintre pacienţi au aluminiu în corp. Efectele imediate sunt următoarele: omul are dureri de cap, se balonează, i se usucă pielea şi îşi pierde pofta de mâncare.

Pacienţii care suferă de afecţiuni renale şi primesc tratamente de dializă regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu în lichidele pentru dializă. Studiile au arătat că aluminiul ajunge în organism şi din cereale, prăjituri, biscuiţi, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, lăptuci), dar şi din ceaiuri sau băuturi care conţin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao.

Cantitatea de aluminiu creşte peste cota admisă şi atunci când peştele şi carnea sunt gătite în oale din aluminiu sau sunt împachetate în folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari în cuptor). Toţi suntem expuşi mai mult sau mai puţin riscului de a absorbi aluminiu, dacă nu în bucătăria proprie, atunci când bem o cafea în oraş, preparată cu apă contaminată sau în ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sănătate îl reprezintă şi radiatoarele confecţionate din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: ameţeală, tulburări de vedere şi chiar începutul unor paralizii.

Efecte nefaste

Persoanele supraexpuse la aluminiu pot să prezinte encefalopatie, o formă de demenţă caracterizată de convulsii, tremurături, psihoză şi diferite schimbări la nivelul vorbirii şi al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu în exces, se întâlneşte mai ales la bolnavii care fac dializă. Absorbţia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfărâmicioase, din cauza tulburărilor profunde în metabolismul fosforului şi al calciului din masa osoasă), infarcte.

Aluminiul este asociat şi altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig şi Parkinson. Dar cele mai de temut sunt demenţa presenilă, tulburările mentale, îmbătrânirea precoce şi Alzheimer. Deşi industria farmaceutică a mediatizat exagerat progresul înregistrat în prevenirea şi tratarea acestei boli, în realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la această boala, şi care indică începutul unei deteriorări mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea şi depresia. Celulele creierului pacienţilor suferinzi de această boală pot conţine de > 10 până la 30 de ori mai mult aluminiu decât media.

Ce obiecte trebuie aruncate ?

Toxicitatea acestui metal a fost descrisă în "Sciences et Vie", unde s-a arătat că efecte secundare ale aluminiului apar chiar şi când este consumat în cantităţi mici. Un alt caz de intoxicaţie cu aluminiu este tratat într-o revistă medicală americană ca o tumoare a esofagului care s-a retras când bolnavul a încetat să mai folosească vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cât mai departe de aluminiu?

în primul rând, trebuie să scăpăm de toate ustensilele, tacâmurile şi recipientele de aluminiu din bucătărie, să consumăm apă îmbuteliată cu conţinut scăzut din acest metal, să renunţăm definitiv la ambalarea alimentelor în staniol şi folii de aluminiu, să evităm aspirina pe cât posibil, să nu mai cumpărăm conserve, bere şi răcoritoare la cutie, să refuzăm mâncarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veţi vedea că aceleaşi alimente există şi în ambalaje de sticlă sau carton. Cât despre celelalte obiecte care ne înconjoară, eliminaţi-le pe cele inutile. De termopane şi uşi de aluminiu n-aveti cum scăpa.

Aluminiul din deodorante

Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de cremă, vopsea) au aluminiu din belşug. Aluminiul conţinut în deodorante (20% clorură de aluminiu) pătrunde mai uşor prin piele decât pe cale digestivă. în plus, inhalarea de aluminiu fin divizat şi de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificată drept cauză a fibromului pulmonar şi a lezării plămânilor.

Antiperspirantele conţin şi ele săruri de aluminiu şi zirconiu, care inhibă activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea şi închiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuză antiperspirantele şi deodorantele că pot favoriza apariţia tumorilor mamare, cauzate de absorbţia prin piele a unei cantităţi de aluminiu.

Asimilarea pe termen îndelungat a unor concentraţii importante de aluminiu prin deodorante şi antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sănătate. Persoanele cu aşa-zisa "aluminofobie" pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fără aluminiu, disponibile în farmacii.

Un element vechi de 180 de ani

Aluminiul a fost descoperit de către Friedrich WAfÂśhler în anul 1827. Este cel mai răspândit nemetal din natură. Nu se află în stare liberă, deoarece este reactiv, dar se găseşte în minereurile de bauxită, nefelină, silicaţii sau oxizii săi: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit în industrie datorită rezistenţei sale la oxidare, proprietăţilor mecanice bune şi densităţii sale mici.

Aluminiul este folosit în industria aerospaţială, în construcţii, acolo unde este necesar un material uşor şi rezistent. Are bune proprietăţi electrice.

E-ul criminal

în Uniunea Europeană, aluminiul este întâlnit sub denumirea de E 173, responsabil de apariţia unor boli ca Alzheimer şi Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeană dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentaţie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant întâlnit mai ales în produse bazate pe cereale, ca pâinea, prăjiturile şi biscuiţii.

http://roaim.co.nr/?a=articles&cat=7