STIMULENTE PENTRU SUFLET, IN ANOTIMPUL RECE

Ca sa iti pastrezi sanatatea, este important sa ai grija si de suflet, nu doar de ambalajul lui, corpul. Iata cateva sugestii:

Pete de culoare
Iarna poate fi deosebit de cenusie. Nu doar norii si ploile care tin locul zapezii incetoseaza culorile peisajului, ci si creatorii de moda, care imbraca femeile in negru si tonuri de gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfatuiesc sa ne inveselim macar casa, cu pete de culoare, alegand covoare sau pleduri in nuante vii si impodobind incaperile
cu flori. Culorile exercita o influenta puternica asupra starii noastre de spirit: cele mai multe perceptii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor.
Tonurile cromatice aducatoare de fericire sunt: rosul (ne face activi), portocaliul (ne insenineaza) si galbenul (sporeste optimismul).

Mancati iute si piperat
Nu acrul ne stimuleaza, ci iutele. Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de Cayenne si hreanul lasa in urma lor, in gura, mici impulsuri dureroase. Creierul reactioneaza la ele, comandand organismului sa-si fabrice propriile analgezice, care induc totodata sentimentul de bine interior. Specialistii numesc acest fenomen „Pepper-High-Effect“ (efectul euforizant al piperului). Sugestie: taiati cativa ardei iuti in sosul pentru spaghete sau preparati-va un sos mexican Tabasco ,
amestecand suc de rosii cu ardei iuti, sare, otet si alte condimente, dupa gust. Daca la prima incercare l-ati nimerit prea iute, potoliti-va arsura de pe limba cu iaurt, lapte, banane sau inghetata.

Placerea de a mirosi
Aromele proaspete actioneaza asupra noastra la fel ca o baie fierbinte, dupa o zi obositoare, insa mult mai rapid. Moleculele infinitezimale patrund in nari, fiind conduse prin 20-30 milioane de celule olfactive direct in centrul senzorial. Cele mai bune stimulente olfactive se gasesc in toate magazinele: scortisoara, lamaile si menta.

Atipeala care incarca bateriile
Somnul scurt de dupa-amiaza, care ar trebui sa dureze in jur de 30 de minute, este un fel de portie de hibernare. Influenta lui pozitiva asupra corpului si a psihicului s-a demonstrat stiintific: potrivit unui studiu publicat recent in Grecia, cate o siesta de trei ori pe saptamana imbunatateste productivitatea, impulsioneaza buna dispozitie, reduce stresul si protejeaza inima. In SUA, firmele au amenajat camere de odihna pentru atipeala angajatilor la birou. Cautati o incapere mai retrasa, unde puteti incuia usa , si atipiti cu capul pe un birou, folosindu-va bratele drept perna.

Alimentele care ne fac fericiti
In orice supermarket bine garnisit se gasesc alternative demne de luat in seama la pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanta responsabila pentru buna noastra dispozitie se cheama triptofan si este un aminoacid ce participa la producerea serotoninei, cea care declanseza in creier sentimentele pozitive.
Iata topul alimentelor detinatoare de triptofan in cantitati apreciabile:
* suc de lamaie (preparat proaspat, din zeama si coaja alba din interior) - 450 mg/100 ml
* cascaval cu gauri - 430 mg/100 g
* ton - 300 mg/100 g

<<<<<>>>>>

O TAINA MEDICALA !!

Va dezvaluim azi o taina tinuta cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii "prostimii".
Lipsa sarii din sange!! Interesant,dar LOGIC.Aceeasi problema cu tensiunea arteriala: inainte 130/80 era tensiune de aviator, acum este limita superioara a "normalului". Sa aiba aceeasi justificare? Va dezvaluim azi o taina tinuta cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii "prostimii". Excesul de sare, zahar si grasimi, dauneaza grav sanatatii !
Asta da avertisment medical! Ce înseamna exces nu ne explica însa nimeni!!!
La prima citire, exces înseamna.prea mult, dar raportat la greutatea fiecaruia !!! Între copilul de 20 de kilograme si adultul de 80 sau 120 de kilograme... e o marja de eroare foarte mare, ca sa pronunti exces, sau sa recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. Între omul de la munte... care bea apa puternic magnetizata si aproape pura si cel de la ses sau de la oras care primesc apa cea mai infecta, cel de la munte va "dizolva" si elimina mult mai repede chimicalele! Nu uitati ca nu suntem la fel, ca nu avem aceeasi grupa sanguina, ca difera si RH-ul - purtatorul de oxigen din sange!Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) altii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)! Nu uitati ceea ce multi vor sa ascunda:
- orice reactie a apei cu sarea produce... caldura!!! Iar sarea formeaza pricipalul electrolit care, scos din sânge,reduce de... 11000 de ori viteza transferului informational catre creier!!! Mai simplu spus, lipsa sarii din sânge...prosteste!!!Intuitia îmi spune ca asta este scopul lor real: sa devenim legume! La munca si înapoi acasa, la televizor.unde ni se repeta zilnic prostiile astea: excesul de sare zahar si grasimi dauneaza grav sanatatii! Dar excesul de alcool, tutun si medicamente?De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect? De ce nu se fac campanii contra etnobotanicelor ??? Nu este vorba de boala si moarte, mai ales în rândul tinerilor?Ba da! Dar este vorba si de bani, de multi bani, atât de multi încât viata copiilor si a tinerilor...nu mai conteaza!!! Este vorba de profituri imense, accize si taxe! Si în fond este bine sa ai multe "legume" în sistem ! Pentru ca legumele îsi platesc taxele, la zi! Amintiti-va! Ce face medicul prima data când ajungi în spital? Îti schimba regimul alimentar: fara sare!!!! Adica taie legaturile informationale cu creierul, ca sa poata trimite medicamentele peste tot în corp. Amorteste creierul pentru ca altfel, acesta, ar reactiona imediat la chimicalele administrate! Ar declansa alergii!
Dar zaharul? Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de "clasicul" zahar alb, tos, chimizat la maxim!!! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine, naturala! Glucoza participa direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adica a evolutiei. Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, vin din zaharurile naturale! Si evolutia dv. Genetica!
Grasimile ?! Sa vedem ce spun studiile! Colesterolul ajuta la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale si în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformarii de catre ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului, induse cu ajutorul medicamentelor, duc la aparitia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, cresterea riscului de infarct miocardic si mai ales o slaba functionare a sistemului imunitar. În trecut, cineva cu un regim alimentar ce continea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta pâna când, cei de la OMS, au hotarât sa schimbe normele! Sa le coboare la 200! Imediat, au aparut 36 de milioane de "bolnavi", si 4,3 de miliarde de dolari pe an, câstig, dintr-un foc!. Între vrajeala stiintifica a unora si intuitia lui stramoseasca, ciobanul român a ales intuitia!... tot cu slana, pita, ceapa si palinca traieste! Nu face exces si traieste mult si bine... cum ati vrea sa-si creasca altfel oile, sa lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Si toate astea pâna pe la 60-70 de ani... cu un cojoc mitos de 40 de kilograme pe umeri si bâta în mâna?
Acum, trageti dvs concluziile.
APA.
*Ce face apa daca e bauta inainte de a manca si imediat dupa masa!*
Un articol foarte bun. Nu doar despre apa calda dupa mancare, dar si despre atacul de cord.Chinezii si japonezii beau ceai fierbinte in timpul mesei, nu apa rece.Poate e timpul sa adoptam *obiceiul lor* la masa.
Pentru cei carora le place sa bea apa rece, acest articol li se adreseaza direct. Este frumos sa bei un pahar cu apa rece dupa masa, dar apa rece solidifica hrana uleioasa pe care tocmai ai inghitit-o. Va incetini digestia. Cand aceasta reactioneaza cu acidul, se va rupe si va fi absorbita de*intestine* mai repede decat mancarea solida.Trece in intestine si foarte rapid se transforma in grasime si duce la *cancer*. Este cel mai bine sa se bea supa fierbinte sau apa calda dupa mancare.
Simptome comune de atac de cord.
Un punct serios referitor la atacul de cord.
Ar trebui sa stiti ca nu fiecare simptom de atac de cord este *durerea bratului stang*.
Atentie la dureri intense *in zona falcilor*. S-ar putea sa nu aveti niciodata prima *durere in piept* in timpul atacului de cord.*Nausea* (ameteala) si *transpiratia intensa*sunt tot simptome comune. 60% din cei care au atac de cord in timpul somnului nu se trezesc. Durerea la falci te poate trezi din somnul adanc. Sa fim atenti. Cu cat stim mai mult, cu atat avem mai multe sanse de supravietuire.Un *cardiolog* spune ca fiecare care citeste acest mesaj si-l trimite la 10 oameni poate salva cel putin o viata. Citeste si trimite unui prieten. Ar putea salva o viata.

Top 10 trucuri care tin loc de medicamente

1. Scapati de durere de dinti fara sa deschideti gura!
Este de ajuns sa frecati o bucatica de gheata intre degetul mare si aratator. Terminatiile nervoase care se afla in zona in forma de V a mainii stimuleaza o regiune din creier care blocheaza receptionarea semnalelor de durere provenite de la fata si de la maini. Un studiu canadian arata ca puteti incerca aceasta metoda si fara gheata, insa ar avea o eficienta cu 50% mai scazuta.

2. Daca va racaie pe gat, scarpinati-va in ureche!
Cum nu puteti sa va scarpinati direct in gat, incercati sa rezolvati problema altfel - prin ureche. Medicii ORL-isti explica: atunci cand sunt stimulati nervii care se afla in ureche, se creeaza un act reflex in gat, care provoaca un spasm al muschiului. Acest spasm face ca gadilatura sa dispara.

3. S-a descoperit leac contra fricii de injectii.
Cercetatorii germani au descoperit ca daca tusiti in timpul unei injectii nu va mai doare atat de tare intepatura. De ce? Pentru ca acest truc produce o crestere brusca si temporara a tensiunii in piept si in canalul spinal, inhiband structurile care conduc durerea la cordul spinal.

4. Cum sa stingeti arsurile la stomac.
Dormiti pe partea stanga, va sfatuiesc medicii gastroenterologi. Explicatia este simpla: cand dormiti pe dreapta, stomacul se afla mai sus decat esofagul, permitand mancarii si acidului sa alunece spre gat. Cand stati intinsi pe stanga, stomacul este mai jos decat esofagul si gravitatia lucreaza in favoarea dumneavoastra.

5. Cum sa nu va mai curga sange din nas.
Cand eram mici si ne curgea sange din nas, eram pusi sa ne tinem cu 2 degete de nas si sa ne intindem pe spate pana se oprea sangerarea. Cum altfel se mai poate rezolva aceasta problema fara sa atrageti privirile indiscrete? Puneti o bucatica de bumbac pe gingia de sus, sub varful buzei, si apasati cu putere pe bucata de material.
"Sangele provine in special din partea anterioara a septului. Apasand aici, veti opri sangerarea", apreciaza medicii.

6. Cum sa scapati de ameteala.
Ati baut cateva pahare si v-ati ametit? Tineti-va cu mana de ceva stabil. Mecanismul responsabil cu echilibrul se afla in urechea interna si pluteste intr-un fluid care are aceeasi densitate ca si sangele. Cum alcoolul dilueaza sangele, se modifica si structura lichidului, fapt care afecteaza echilibrul.
Asadar, creierul este dezorientat si are nevoie de o confirmare, care, in cazul de fata, este data de simtul tactil. In felul acesta, punand mana pe un obiect stabil, va veti recapata echilibrul.

7. Cum sa tineti inima in frau.
Nu o lasati sa o ia la galop! Daca simtiti ca aveti palpitatii si nu va stiti suferind de inima, puteti incerca sa apasati usor carotida imediat sub mandibula. Veti stimula nervul vag si puteti scadea frecventa batailor.

8. Preveniti miopia!
Miopia are rareori o cauza genetica, sustin oftalmologii. De obicei, poate avea drept cauza prea mult timp petrecut in fata computerului. Asadar, ca sa nu aveti probleme, ar fi bine ca de cateva ori pe zi sa inchideti ochii, incordati muschii, inspirati adanc si, dupa cateva secunde, expirati si destindeti-va.
Intinzandu-va si relaxandu-va bicepsii si glutealii puteti pacali muschii involuntari, precum cei ai ochilor, sa se relaxeze.

9. Invatati sa va folositi urechile!
Daca stati de vorba cu cineva la o petrecre, unde este foarte mult zgomot, este bine sa-l ascultati cu urechea dreapta. De ce nu cu stanga? Cercetatorii americani sunt de parere ca dreapta va ajuta sa descifrati mai rapid un discurs. Daca veti incerca sa va dati seama ce melodie se aude intr-o camera indepartata, folositi-o pe stanga. Este mai buna cand vine vorba sa capteze tonurile muzicale.

10. Cum sa nu obositi repede cand alergati.
Daca sunteti asemeni majoritatii oamenilor, cand alergati, obisnuiti sa expirati atunci cand puneti in pamant piciorul drept. In felul acesta nu faceti decat sa exercitati presiune asupra ficatului (care se afla in partea dreapta), care apoi incepe sa va intepe. Cum sa scapati de aceasta neplacuta senzatie? Simplu. Expirati atunci cand puneti in pamant piciorul stang.

Lista de fructe si legume cu indice glicemic mic si mare

Indice glicemic – de ce este atat de important?

Fructele si legumele sunt, in general, alimente cu un indice glicemic mic, insa si in aceste categorii putem face o distinctie intre cele cu un indice glicemic foarte mic, mic sau maricel (in comparatie cu celelalte).

Pe scurt, indicele glicemic masoara efectul carbohidratilor din alimente acestora asupra nivelului de zahar din sange. Alimentele cu indice glicemic mare se digera si sunt absorbite usor in sange, avand un efect puternic asupra nivelului de zahar din sange, in timp ce cele cu indice glicemic mic se digera mai greu si cresc treptat nivelul de glicemie si de insulina, controland apetitul si protejand silueta.
Fructe cu indice glicemic mic

Citricele: dintre citrice, grepfrutul are cel mai mic indice glicemic – 25, in timp ce portocalele au indidele glicemic 40, iar acesta creste cu cat fructul este mai dulce.

De asemenea, trebuie sa stii ca fructele proaspete si sucul de fructe nu prezinta acelasi indice glicemic, acesta fiind mai mare in cazul sucului natural (chiar si dublu, pentru sucul de grepfrut), din cauza lipsei de fibre.

La categoria fructelor cu indice glicemic mic mai putem incadra si ciresele, cu indicele glicemic 22 si continand o cantitate semnificativa de fibre si proteine care incetineste absorbtia glucozei, merele – 39 (iar sucul de mere – 44), perele – 38, prunele – 39, piersicile – 42, strugurii – 46, capsunile – 40. Bananele au indicele glicemic 54, iar kiwi – 53.
Fructe cu indice glicemic mare

Dintre fructele cu indice glicemic mare, cele mai frecvent consumate de noi toti sunt ananasul – 66,pepenele galben – 65, pepenele rosu – 72 si stafidele – 64.
Legume cu indice glicemic mic

Legumele, se stie, ar trebui sa reprezinte 80% din alimentele consumate la o masa, insa conteaza foarte mult si ce legume alegi. Cel mai mic indice glicemic il au anghinarele – 15, sparanghelul – 14, ardeii grasi – 10, broccoli – 10, varza – 10, varza de Bruzelles – 16, conopida – 15, telina – 15, ciupercile – 10 sau ceapa – 10. Cu alte cuvine, poti consuma cate vrei fara griji!
Legume cu indice glicemic mare


Pe de alta parte, ar trebui sa acorzi o atentie mai mare legumelor cu indice glicemic crescut; acest lucru nu inseamna ca trebuie sa le elimini din dieta ta (din contra!), insa este bine sa iti controlezi portiile atunci cand mananci cartofi fierti – 82, pastarnac – indice glicemic 98, fasole verde – 51 sausfecla – 64.

Asadar, pentru a-ti pastra silueta, dar si pentru a preveni diabetul si bolile cardiovasculare, este bine sa consumi cat mai des alimente cu indice glicemic mic.

Tu tii cont de indicele glicemic al fructelor si al legumelor?

http://www.topfitness.ro/

ROSTOPASCA (Chelidonium majus) - popular se mai numeste iarbă de negi sau negelariță

Rostopasca (Chelidonium majus)
Se foloseste in special la prepararea de creme si unguente pentru ca este un bun cicatrizant si un antiinfecţios cu spectru larg: bacterii, fungi, protozoare, virusuri.
Intern ajuta in bolile hepatice grave, curata atit singele cat si ficatul, avand o influenta dintre cele mai bune asupra metabolismului.

Alte denumiri: ai-de-padure, buruiana-de-cele-sfinte, buruiana-de-pecingine, buruiene- sfinte, calce-mare, crucea-voinicului, galbinele, iarba-de-negi, iarba-rindunicii, laptiuga, negelarita, oiasca, paparuna, salatea, scinteita, tatarcele.

Descriere planta - rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 centimetri. Infloreste din luna mai, pe tot parcursul verii si pina in toamna tarziu. Fiind foarte rezistenta la frig, uneori cand iernile sunt usoare o putem gasi inca verde. Are frunze zimtate asemanatoare cu cele de stejar, iar din tulpina si rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de viscoasa, folosita cu succes pentru diferite afectiuni ale pielii.

Principii active - planta este bogata in alcaloizi ca chelidonina și homochelidonina care au acțiune sedativă și narcotică asupra centrilor nervoși superiori, relaxează musculatura netedă a vaselor mari și au acțiune ușor stimulatoare asupra respirației.

Sanguinarina are acțiune excitantă asupra centrilor medulari iar descoperiri mai recente arata ca are efecte antitumorale.

Chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale, uterine și a altor organe, avand acțiune antispastică de tipul papaverinei, avant o toxicitate mult mai redusa.

Cheleritrina din rostopasca ajuta la scaderea presiunii arteriale stimuland peristaltismul intestinal și contracțiile uterine.

Cel mai eficient este sucul de rostopasca care se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Sucul este portocaliu, extrem de activ terapeutic si are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. Se foloseste doar extern, intern avand un potential toxic mare.

Sucul de rostopască se recomanda in tratarea matretii, constipatiei, abceselor pe pleoape, iar vinul de rostopasca în vindecarea afectiunilor hepatice.

Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de piele si abia apoi se va folosi in cantitate mare.

Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din plantă au și acțiune coleretic-colagogă (înlesnește secreția bilei), fapt cunoscut în medicina populară încă din timpuri străvechi, fiind utilizate în afecțiunile hepato-biliare, colecistopatii și în ciroza hepatică inițială.

Rostopasca este considerata un remediu natural in tratarea și vindecarea urmatoarelor afectiuni: renale, reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, bătături, hepatită cronică, tuse. Rostopasca este cunoscută și pentru proprietatea ei de a echilibra metabolismul.

Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.

Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.

Tratarea cipercilor fixate la nivelul unghiilor de la maini si picioare - se aplica cataplasme cu rostopasca timp de minimum 49 de zile.

Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.

Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.

Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.

Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata.

Boli hepato-biliare - infuzie de rostopasca, 1 g (1/2 linguriță la o cană cu apă). Se bea o cană pe zi, în mai multe reprize, timp de 7 zile. Doza nu trebuia depășită. După 7 zile, se face pauză o săptămână.

Cearcane inchise la culoare, vinete - se spala ochii cu infuzie de rostopasca. Se prepara din: 1 lingurita de planta maruntita peste care se toarna 100 gr apa clocotita. Se lasa la infuzat 1 - 1,5 ore, dupa care se strecoara si se fac spalaturi locale de 2-3 ori pe zi.

Tiroidita autoimuna, gusa nodulara - Planta intreaga de rostopasca ( trebuie sa fie proaspat culeasa ), se spala bine si se toaca cat mai marunt dupa care o punem intr-o sticla inchisa la culoare. Se toarna deasupra vodca sau alcool de cereale maxim 45 grade. O lasam timp de 14 de zile agitand sticla din cand in cand, apoi o strecuram.

Tratament: pe stomacul gol, o dată pe zi (dimineaţa), se incepe cu doua picături la 50-70 ml de apa clocotita. In a doua zi se mai adauga 2 picaturi, pana cand se ajunge progresiv la 16 picaturi.
Se continua tratamentul cu cate 16 picaturi timp de o luna. Se face pauza 7-10 zile, dupa care se iau din nou cate 16 picaturi in fiecare zi, timp de o luna. Se poate continua pana la 1 an de zile.

Acest tratament ajuta si in probleme ale ficatului si vezicii biliare.



Unguent de rostopasca

Ingrediente: 50 gr ulei de masline, 100 gr ulei de cocos, 15 - 20 gr ceara de albine, 80 - 100 gr rostopasca proaspata taiata marunt

Intr-un vas emailat sau de yena se pun uleiurile, planta tocata marunt si ceara de albine. Se amesteca continuu cu o lingura de lemn, timp de 15 minute. Se ia vasul de pe foc si se lasa la racit pana a doua zi.

A doua zi incalzim usor continutul, pentru a putea strecura printr-un tifon, apoi o punem la pastrat in recipiente mate sau de culoare inchisa. Se pastreaza la rece timp de 2- 3 luni. Ceara de albine este un bun conservant.

Acest unguent poate fi folosit extern pentru a trata: furuncule, negi, taieturi, rani infectate, eczeme, tuberculoza pielii, psoriazis, pete de batranete, herpes, impetigo, verugi, piele crapata, cearcane, scabie, lupus.

Atentie ! - Rostopasca in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. Planta uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in administrarea sa. Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile deschise, sangerande, si nici nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina.

Articol preluat de aici 

http://codulrosu.blogspot.ro/2010/10/rostopasca.html

10 alimente sub 40 de calorii. Află care sunt!

Ești la dietă și vrei să dai rapid jos kilogramele în plus? Iată o listă cu alimente care conțin mai puțin de 40 de calorii.




Cafea - 0 calorii. Cafeaua neagră este una dintre cele mai sărace în calorii băuturi. Este și un aliat împotriva kilogramelor în plus. Băutorii de cafea prezintă un risc scăzut de cancer de ficat și colon, diabet, Parkinson și trăiesc mai mult.

Rucola - 4 calorii / 200 gr. Această salată cu un gust picant e extrem de săracă în calorii, grăsimi și colesterol. Conține însă fibre alimentare, vitaminele A, C și K și mulți alți nutrienți, printre care și potasiu.

Salată verde - 5 calorii. Poți consuma kilograme întregi de salată verde fără să te îngrasşi. Salata verde este o sursă importantă de vitamine din complexul B, acid folic și mangan, care reglează nivelul de zahăr din sânge și îmbunătățesc funcția sistemului imunitar.

Ciuperci - 15 calorii. Cărnoase și sărace în calorii, ciupercile sunt și foarte gustoase. Conțin antioxidanți care stimulează sistemul imunitar, potasiu, vitamina B și fibre alimentare. Sunt și o sursă importantă de vitamina D, fosfor, cupru și seleniu.

Roșii - 22 calorii. Roșiile conțin licopen, un antioxidant puternic, care protejează organismul de razele ultraviolete și de cancer. Reduc colesterolul și sunt ideale în curele de slăbire. În plus, sunt bogate în potasiu, fibre și vitamina C.

Varză - 22 calorii. Crocantă, dulce și ieftină, varza este săracă în calorii, însă bogată în vitamine, minerale, fibre și fitonutrienti care previn cancerul. În plus, varza roșie conține substanțe care stimulează dezvoltarea și refacerea celulară.

Sparanghel - 27 calorii. Este o legumă esențială în dietele de detoxifiere. Conține cantități mari de aminoacizi cu puternice proprietăți diuretice, care ajută la eliminarea toxinelor din organism. În plus, nutrienții din sparanghel stimulează metabolismul alcoolului și a altor toxine.Sparanghelul este bogat și în vitaminele A, C, E și K, acid folic, fier, cupru și chiar proteine. Este ideal în salate, atât crud, cât și fiert la aburi.

Broccoli - 31 calorii. Această legumă este foarte săracă în calorii, însă bogată în nutrienți. Pe lângă vitamine, minerale și fibre alimentare, broccoli conțin și antioxidanți puternici care reduc riscul de cancer.

Sfecla roșie - 37 calorii. Sfecla roșie este dulce, însă conține puține calorii. Este bogată în antioxidanți care protejează organismul de cancer. În plus, este bogată și în fier, fibre alimentare, acid folic și potasiu care stimulează digestia.

Varza de Bruxelles - 38 calorii. Varză de Bruxelles conține substanțe extrem de puternice, care protejează împotriva cancerului. În plus, e bogată și în fibre alimentare și fitonutrienţi.
Grapefruit - 39 calorii. Conține vitamina C, acid folic, potasiu și pectină, o fibră solubilă care luptă împotriva arterosclerozei, potrivit acasă.ro.

Mai mult: 10 alimente sub 40 de calorii. Află care sunt! - Alimentaţie sănătoasă - Dietă | Libertatea.ro

"Cum se tratează în mod naturist urciorul la ochi?”

(Răspuns pentru N. S. - Bucureşti, F. AS nr. 407)

Se culege rostopască proaspătă, care se găseşte peste tot. Se spală, se presează prin tifon, şi picăturile stoarse se trag într-o pipetă sau seringă de unică folo­sinţă. După ce se spală ochii cu ceai de muşeţel se pun pe urcior 2 picături de rostopască, cu un beţişor de vată. Această intervenţie se face dimineaţa şi seara.
AURA VASILACHE - Piatra Neamţ

"Ştie cineva un tratament naturist pentru herpes labial recidivant?”
(Răspuns pentru ANDRA, F. AS nr. 403)

Referitor la problema pe care o ai, herpes labial, te in­formez că există în farmaciile noastre un medica­ment excepţional, românesc, Rodilemid (sub formă de fiole). Citeşte cu atenţie prospectul pentru indicaţia herpes.
MIOARA - Sinaia

"Mi s-a depistat bacteria Helicobacter Pylori”

Eu am suferit de ulcer duodenal şi în anul 1996 am suportat prima operaţie, a doua operaţie de ulcer cu hemoragie internă a avut loc pe 1 iunie 1999. Aveam du­reri fantastice şi mergând la un centru medical din Timişoara, mi-am făcut analizele de sânge, unde mi s-a descoperit Helicobacter pylori. Am făcut tratamentul următor: * Omez sau Omeprazol - capsule de 10 mg, 20 mg. * Controloc, tablete acido-rezistente, în fla­coane. * Helicocin, sub formă de comprimate rotunde şi ovale. Toate sunt indicate în boala ulceroasă gastro-duo­denală şi gastrită cronică activă. Doza: zilnic 3x1 comprimat rotund, 3x1 comprimat oval. Se îngurgi­tează cu apă sau ceai, în nici un caz cu alcool, pe o du­rată de 12 zile, în timpul sau în afara meselor.
Atenţie! Pe blister este marcat cu divizarea timpu­lui, dimineaţa, prânz, seara. Eu am repetat o doză du­blă, după un interval de o lună, şi analiza de laborator mi-a confirmat "negativ”. Cu stimă,
ION STOICA - Timişoara
CITITI MAI MULTE AICI..
http://www.formula-as.ro/2012/1036/cititorii-raspund-49/cum-se-trateaza-in-mod-naturist-urciorul-la-ochi-15527

Abecedarul medicamentelor

* Este voie sa rupi in bucatele pastilele? Influenteaza cerealele consumate la micul dejun actiunea calmantelor? Raspunsul la asemenea intrebari il cautam zadarnic in prospectele produselor farmaceutice. Si-atunci, fara sa ne dam seama, folosim medicamentele in mod gresit. Dar pentru a va da o mana de ajutor, am incercat sa aflam de la medici si farmacisti, cum se poate scoate din fiecare substanta activa, tot ce este mai bun pentru sanatatea noastra *

1. Tehnici de manipulare

Folosirea corecta a picaturilor, pastilelor si alifiilor

Felul cum actioneaza un medicament depinde de modul in care il folosim si de cateva "trucuri", pe care trebuie sa le cunoasteti neaparat.

Picaturile - fara contact cu ochiul

Preparatele care actioneaza in ochi sau in canalul auditiv, exista, de obicei, sub forma de picaturi.
Administrarea picaturilor de ochi: Lasati capul pe spate si picurati cantitatea prescrisa in pleoapa inferioara, fara sa atingeti ochiul cu pipeta sau cu sticla. Altfel, agentii patogeni din ochi pot ajunge in medicament. Tineti inchis ochiul "tratat" vreme de 30 de secunde, miscand tot timpul globul ocular, pentru a imprastia in mod uniform substanta activa.
Administrarea picaturilor de urechi: Inainte de a picura substanta, incalziti sticla, cateva minute, in mana. Timpanul este foarte sensibil la rece.

Nu segmentati pastilele

Tabletele filmate se inghit intotdeauna intregi, cu un pahar de apa. Pentru ca au o pelicula care protejeaza substanta activa de sucurile gastrice sau ii incetinesc absorbtia. Rupand tabletele bucatele, pelicula aceasta s-ar rupe, iar substantele lor componente ar fi expuse direct sucurilor gastrice, efectul fiind cumulat.
Nu segmentati capsulele si drajeurile. Sfaramarea medicamentelor cu pulbere sau gel duce la risipirea continutului lor, si dozarea n-ar mai fi posibila. Cei ce trebuie sa ia de doua ori pe zi "cate-o jumatate" de medicament primesc, de obicei, de la medic sau de la farmacist, tablete cu o dunga speciala pentru rupere si le pot taia usor, inclusiv cu cutitul.

Spray nazal si faringian

Spray-urile nazale antiinflamatorii sau calmante ajung mai repede acolo unde trebuie, daca in timp ce le pulverizati va uitati in jos. Dupa care, stergeti cu un servetel curat capul tubului, ca sa nu se "aseze" pe el virusii racelii si sa faca cale-ntoarsa data viitoare.
Un sfat pentru spray-urile faringiene: pulverizati intotdeauna in directia omusorului si nu inspirati. Unele substante pot irita plamanii.

Cum se aplica alifiile

Medicii constata adeseori ca pacientii apreciaza gresit suprafetele bolnave ale pielii si supradozeaza alifiile, cremele sau gelurile. In cazul acestor remedii, unitatea este egala cu "dimensiunea unui varf de deget". In general, orificiul tuburilor are un diametru de 0,5 cm. Luati, deci, o portiune de crema care sa ajunga de la buricul degetului pana la prima indoitura. In concluzie: o unitate inseamna 0,5 g. Pentru o mana, de pilda, aveti nevoie de o singura unitate, pentru spate, de 7 unitati etc. Gelurile cu hormoni trebuie aplicate in zonele cu par si transpiratie mai reduse (de ex. pe fese, coapse si brate). Nu folositi mereu acelasi loc, daca vreti ca efectul sa fie "optim". Si nu aplicati medicamentele in acelasi timp cu produsele cosmetice! Efectul poate fi prejudiciat.

Aplicarea plasturilor

Exista numeroase simptome - dureri de spate, probleme specifice menopauzei, dureri in general - impotriva carora medicul va poate prescrie aplicarea de plasturi cu substante active, care nu trebuie schimbati decat o data sau de doua ori pe saptamana. La doar 30 de minute dupa ce i-ati lipit, puteti face dus, baie si chiar sauna. Important: lipiti fiecare plasture mereu intr-un alt loc, altfel, contactul permanent poate irita pielea. In zona unde sunt aplicati, imbracamintea ar trebui sa fie mai larga, altfel plasturele ar putea sa se dezlipeasca. Si inca ceva: nu taiati plasturii cu substante active lichide.

Nu "respingeti" supozitoarele

Este adevarat ca nu reprezinta cel mai placut dintre tratamente, dar sunt, in schimb, foarte eficiente. In ceea ce priveste introducerea lor, procedati exact pe dos: cu capatul bont inainte! Aluneca mult mai usor in intestin, unde se dizolva.

2. Cine se iubeste si cine nu

Atentie la cuplare

Laptele si antibioticele nu se suporta deloc. Si nici muesli-ul nu e un bun partener pentru unele medicamente, iar anumite preparate din plante, nici atat.

* Muesli-ul, bogat in fibre, este sanatos si reduce riscul cancerului intestinal. Dezavantajul: se umfla in intestin, leaga si blocheaza substantele active din calmante, antibiotice si antidepresive.
* Legumele verzi si salatele contin o cantitate mare de vitamina K, care, insa, poate reduce eficienta anticoagulantelor.
* Cofeina din cafea, ceai sau sucuri duce, uneori, impreuna cu antibioticele si preparatele antiastmatice, la palpitatii si la tulburari de somn, iar lemnul-dulce, in combinatie cu medicamentele drenante, provoaca, in mod frecvent, un deficit de potasiu. Urmarile: miopatie (slabire a muschilor), somnolenta, hipertensiune.
* Si apa minerala bogata in potasiu si calciu se leaga, uneori, cu anumite substante, impiedicand astfel absorbtia acestora in circulatia sanguina.

Combinatii periculoase

Aspirina pentru dureri de cap, calciu pentru oase, omeprazol pentru arsurile la stomac - persoanele in varsta - dar nu numai - sufera de mai multe afectiuni deodata. Asa se face ca in organism se afla, concomitent, multe substante active. In cazul unor astfel de combinatii, este nevoie de precautie. Aspirina poate slabi efectul unor medicamente obligatorii impotriva diabetului sau a hipertensiunii arteriale. Tabletele efervescente cu fier, zinc, magneziu sau calciu "deranjeaza" antibioticele, medicamentele pentru tiroida si pe cele impotriva osteoporozei. Cele care combat arsurile la stomac stopeaza actiunea catorva medicamente pentru inima (de exemplu digoxina). Purgativele pot dauna efectului diureticelor. Deosebit de "delicata" este cuplarea aspirinei cu ibuprofenul. Persoanele cu risc ridicat de infarct iau zilnic aspirina, pentru a stopa coagularea sangelui, dar ibuprofenul anuleaza acest efect. Concluzia: spuneti-i neaparat medicului sau farmacistului ce medicamente luati deja.

Vegetal, adica inofensiv?

Multi pacienti prefera sa apeleze la substantele active din natura si evita "maciuca chimica". Dar si in acest caz, exista combinatii problematice. Sunatoarea, de pilda, anuleaza efectul unor antibiotice, al unor anticonceptionale si al unor preparate impotriva astmului. Dar si "succesul" unor medicamente pentru inima poate sa dispara sub influenta ei. Iar preparatele cu usturoi, ginkgo sau ginseng pot, in schimb, sa intareasca efectul unor anticoagulante, facand sa sporeasca, astfel, riscul de hemoragie.

Atentie la hotii de substante vitale

Impotriva inflamatiilor din esofag sau a ulcerelor stomacale, medicii prescriu frecvent niste inhibitori protonici (PPI). Acestia reactioneaza rapid, dar pot declansa o carenta de vitamina B12, care se manifesta prin oboseala, lipsa de concentrare si predispozitie la infectii. Aceasta carenta poate fi compensata consumand - mai ales - produse animale (carne, branzeturi sau oua). Medicamentele pentru reducerea colesterolului pot produce o asimilare mai redusa a vitaminelor A, K si B12. Antibioticele, in schimb, sporesc necesarul de vitamina C, K si de calciu. Cei ce iau calmante ar trebui sa-si controleze valorile fierului, atunci cand se instaleaza o stare de oboseala inexplicabila.

3. Cand administram medicamentele

Adaptati momentul zilei la ceasul interior, pentru un efect optim al pilulelor

Este foarte important daca un medicament este luat inainte de masa, in timpul mesei sau dupa masa. Problema este: cand, mai exact?

Orar ascuns

Datele despre timpul administrarii nu sunt totdeauna explicate in prospectele produselor farmaceutice. Deci, pentru a le clarifica:

* "O data pe zi" inseamna ca un preparat trebuie luat o data intr-un interval de 24 de ore si mereu la aceeasi ora.
* "De doua ori pe zi" presupune ca intre doua administrari trebuie sa existe o distanta de 12 ore. In caz de "De trei ori pe zi", distantele trebuie sa fie de cate 8 ore.
* "Inainte de masa" inseamna ca medicamentul trebuie luat inaintea mesei urmatoare.
* "Dupa masa" inseamna: la doua ore dupa ultima imbucatura.
* "In timpul mesei" vrea sa sugereze ca preparatul trebuie inghitit in timp ce mancam.

Nu renuntati prea devreme

Lipsa de "fidelitate" fata de tratament le creeaza probleme aproape tuturor medicilor. Fiindca multi pacienti se intreaba la ce bun sa mai ia medicamentul, daca simptomele au disparut. Dar intrerupand, de pilda, prea devreme un tratament cu antibiotice, exista riscul ca in organism sa mai ramana ascunse niste bacterii - si boala recidiveaza. Sau, si mai grav, bacteriile devin imune la substanta activa, care data viitoare nu mai are nici un efect. Pacientii hipertensivi care renunta - de la ei putere - la medicamente, pot face chiar un infarct sau un atac cerebral. Deci, si in acest caz, "infidelitatea" este riscanta.

Efect pe timpul noptii

In timp ce dormim, organismul nostru ramane activ. La bolnavii de reumatism, producerea anumitor substante transmitatoare este, insa, modificata. De aceea, la ei, durerile articulare sunt mult mai puternice dimineata.
O recomandare: inghititi tabletele anti-reumatism inainte de culcare. Este valabil si pentru medicamentele pentru astm, care astfel, pe timpul noptii, pot mentine deschise bronhiile afectate. Iar pacientii cu arsuri stomacale sau cu boala de reflux pot stopa, luand medicamentul seara, productia de suc gastric, care creste pe timpul noptii.

4. Reguli de buna purtare

Si medicamentele au un termen de valabilitate

Ambalajul nu e doar un simplu "invelis". El protejeaza substantele componente de lumina si de socuri, dar nu pentru eternitate.

La nevoie, un dulapior

Nu tineti medicamentele, plasturii si pansamentele imprastiate prin toata casa. Dulapiorul de medicamente poate adaposti toate preparatele si, incuindu-l, sunteti siguri ca cei mici nu au acces la ele. Adeseori, dulapul este amplasat in baie sau in bucatarie. O mare greseala! Acolo este prea cald, ceea ce poate modifica substantele active. Iar pansamentele devin rapid inutilizabile, din cauza aerului prea umed.

Prospectele nu sunt deseuri

Cei care arunca ambalajul si prospectele nu vor mai dispune de informatii foarte utile, in cazul unor reactii negative. In plus, numeroase substante active trebuie protejate de lumina (a soarelui), pentru a nu-si modifica structura chimica si pentru a-si mentine efectul.
Important: pe ambalaj este inscrisa data expirarii. Un studiu american de durata lunga arata, ce-i drept, ca numeroase preparate - mai putin insulina, unele antibiotice si nitroglicerina - isi mentinusera intact efectul si puteau fi folosite si dupa 15 ani. Cu toate acestea, n-ar fi indicat sa luati medicamente expirate. In primul rand, pentru ca producatorii nu mai pot fi trasi la raspundere si, in al doilea rand, pentru ca actiunea lor se diminueaza sau se formeaza produse de descompunere daunatoare.

Fiti prudenti

Nu toate medicamentele se simt bine in dulapior, la temperatura camerei. De exemplu, vaccinurile, al caror loc este in frigider. Sfatul este valabil si pentru preparatele lichide incepute, deci pentru siropurile de tuse, picaturile pentru ochi, urechi si nas, creme, geluri si alifii. Notati data la care ati desfacut produsul, si daca nu exista alte indicatii in prospect, nu-l folositi mai mult de patru saptamani.

http://www.formula-as.ro/2012/1008/sanatate-35...

Cancerul este o lecţie despre viaţă şi moarte !!!

Medic oncolog cu experienţă de peste zece ani în fitoterapie, Silvia Ilie este, în egală măsură, specialistă în terapii complementare pentru creşterea toleranţei la tratamentele oncologice şi prevenirea recidivelor. A studiat gemoterapia, dietoterapia, biorezonanţa şi reflexoterapia şi este unul dintre puţinii medici care consideră credinţa în Dumnezeu esenţială în procesul vindecării.

Aţi putea explica cititorilor noştri ce este de fapt cancerul, această boală cumplită care a marcat ultimul secol ?

Celula canceroasă este o celulă anormală. Ea ia naştere atunci când asupra unei celule normale acţionează în mod excesiv anumiţi stimuli, cum ar fi diverse substanţe produse în corp ca reacţie a unui stres emoţional puternic, diverse substanţe ce provin dintr-o alimentaţie nesănătoasă, expunerea la radiaţii sau pur şi simplu existenţa unei moşteniri genetice defectuoase. Cea mai mare pondere în ultimii ani o au însă stimulii fizici, reprezentaţi de alimentaţie, care a suferit degradări enorme în ultimul secol.

Felul în care mâncăm este factorul esenţial în prevenirea cancerului ?

Este un factor foarte important, dar nu unicul. 50- 75% din cancere se datorează alimentaţiei. Omul de azi mănâncă extrem de nesănătos. Hrana zilelor noastre a devenit o sursă iritativă zilnică pentru organismul nostru. Aşa se şi explică numărul extrem de mare al cancerelor digestive, care alarmează întreaga lume. Toate cancerele au o legătură directă sau indirectă cu ceea ce mâncăm, în sensul că o alimentaţie săracă slăbeşte sistemul imunitar şi, pe fondul unei breşe în sistemul imunitar, există posibilitatea dezvoltării unor celule anormale. Este important de înţeles că celulele tumorale există adesea în corpul nostru, se produc constant, fără a fi vorba însă despre boală. La o persoană echilibrată şi bine hrănită, sistemul imunitar este suficient de puternic, încât să poată să le depisteze şi să le distrugă. În momentul în care în organism apare o celulă tumorală, ea produce nişte semnale chimice, care trezesc şi atrag sistemul imunitar, iar globulele albe o reperează şi o distrug. S-a făcut inclusiv un experiment de laborator, care a constat în injectarea în cavitatea abdominală a unor şoareci a unui grup de celule tumorale de cultură. La şoarecii care fuseseră bine hrăniţi, cu toţi parametrii fizico-chimici buni, procentul de apariţie a cancerului a fost de sub 10%. Deci la majoritatea sistemul imunitar a fost destul de puternic să distrugă singur celulele canceroase. Şoarecii subnutriţi, care fuseseră, în plus, stresaţi cu diverşi stimuli sonori, s-au îmbolnăvit în procent de 75% de cancer, pentru că sistemul lor imunitar era prea slăbit.

În concluzie, o alimentaţie corectă, raţională, ne poate feri de cancer...

Da. În primul rând pentru că asta presupune să nu consumăm anumite alimente cancerigene, deci să nu contribuim singuri, pe cale orală, la declanşarea lui. Asta înseamnă să ne ferim de mâncărurile prăjite, căci în uleiul ars există foarte mulţi produşi cancerigeni. Înseamnă, de asemenea, să nu mâncăm produse arse la grătar, căci negreala aceea e şi ea extrem de cancerigenă. Să nu consumăm produse conservate în sare sau prin afumare. Fumul este cancerigen. La japonezi se constată acum o creştere alarmantă a numărului de cancere de stomac, în ciuda faptului că hrana lor este adesea crudă şi de origine marină. Explicaţia vine din faptul că o consumă conservată în sare sau prin afumare. S-a observat că în Ardeal cancerele digestive sunt mult mai frecvente, acestea fiind asociate cu bucătăria ardelenească grea, bazată pe prăjeli cu făină, cărnăraie afumată şi diverse măncăruri cu ceapă călită. O cauză evidentă este şi consumul regulat de slănină şi untură. La ţară mai există şi riscurile ce provin din apa de băut, plină de nitriţi şi nitraţi, care declanşează cancer de esofag. Aceştia ar putea fi eliminaţi prin fierberea ei prealabil`. Produsele cu conservanţi şi E-uri trebuie evitate, sunt cancerigene la nivelul tubului digestiv. Ca şi produsele cu organisme modificate genetic, care au apărut şi pe piaţa românească, ce modifică metabolismul lipidic şi mimează acţiunea hormonilor, care reprezintă un factor de creştere pentru celulele canceroase. În al doilea rând, o alimentaţie corectă ne poate feri de cancer pentru că ea contribuie la menţinerea sistemului imunitar, a[a încât organismul să fie suficient de puternic să facă faţă oricărei boli. Mâncând sănătos, oferim organismului vitaminele, mineralele şi enzimele de care are nevoie. Alimentaţie echilibrată nu înseamnă doar crudităţi sau doar cereale. Consider că este o eroare să se îndepărteze carnea din alimentaţie. Să ne aducem aminte că, atunci când Iisus i-a chemat pe oameni să le propovăduiască cuvântul Domnului, nu le-a dat măsline sau smochine, ci le-a dat peşte şi pâine. Avem nevoie de această proteină animală. Dar nu în exces, nu carne grasă sau de porc şi nu prost preparată termic. Nu o dietă vegetariană ne va ţine departe de cancer (degeaba mâncăm cartofi, dacă îi mâncăm prăjiţi), ci alimentele cât mai aproape de natură, preparate cât mai sănătos, prin fierbere, eventual la aburi, sau la cuptor, nu prin prăjire, frigere sau afumare.

Este adevărat că radiaţiile cuptorului cu microunde sunt dăunătoare ?

Nu există nişte studii clare care să ateste acest lucru. Dar există nişte studii de principiu, care arată că, sub acţiunea radiaţiilor de tip microunde, proteinele din alimente sunt denaturate, iar glucidele îşi schimbă polaritatea. O moleculă de glucidă, ca să fie eficientă şi uşor de suportat de către pancreas şi de către organism, trebuie să aibă o anumită orientare spaţială. O anumită formă, ca să spunem pe înţelesul tuturor. Se pare că acest cuptor cu microunde modifică forma glucidelor (zaharurilor), ceea ce înseamnă automat că ele vor solicita mai mult pancreasul. Creşte automat riscul apariţiei diabetului. Dar mai riscant decât asta este că aceste zaharuri care trec de bariera pancreasului vor bombarda celulele tumorale existente în organism. Celulele tumorale sunt avide de glucoză, se hrănesc cu ea, este hrana lor cea mai de preţ, care le umflă şi le face să se multiplice foarte repede. Perioadele de hiperglicemie sunt aşadar favorabile declanşării bolii. Sigur, dacă folosim cuptorul cu microunde ocazional nu este atât de grav. Dar folosirea lui regulată, de-a lungul mai multor ani, echivalează cu o biciuire permanentă a pancreasului,cu deteriorarea funcţiei lui, cu apariţia hiperglicemiilor, care vor reprezenta click-ul ce va duce la creşterea tumorală, deci la apariţia bolii.

Care sunt ceilalţi factori care contribuie la apariţia acestei boli?

Aş mai enumera doi foarte importanţi. Unul este dezechilibrul hormonal, iar celălalt dezechilibrul emoţional. Dezechilibrul hormonal este unul din responsabilii pentru apariţia cancerului mamar şi ovarian. În Statele Unite, de exemplu, 75% din cancerele mamare sunt hormono induse. Ce se întâmplă ? În mod indirect, de vină este tot alimentaţia. În procent de 35-50% din cazuri, cancerul mamar este asociat cu obezitatea şi supragreutatea. Femeile grase au un sediu suplimentar de producere a hormonilor în ţesutul adipos, în grăsime. Aşa se explică de ce incidenţa cancerelor mamare este mai mare la menopauză, deşi în mod normal atunci cantitatea de estrogeni ar trebui să scadă. Din păcate, majoritatea femeilor ajung la vârsta respectivă supraponderale sau obeze şi deţin un rezervor hormonal mai mare decât la o femeie tânără. Or, celula canceroasă se hrăneşte şi cu hormoni. Este o celulă foarte afurisită, care, chiar şi atunci când nu-i oferim zaharuri să se hrănească, ea tot creşte, nutrindu-se cu diverse substanţe produse în organismul nostru, mai ales cu hormoni. Se vehicula la un moment dat teoria postului negru. « Bea doar apă, că, dacă nu mănânci, celula canceroasă moare ! » Nu este adevărat, cancerul este ca un parazit, se foloseşte pentru a trăi de organismul gazdă şi găseşte toate mijloacele pentru a rămâne în viaţă. De asta e atât de greu de luptat împotriva lui. Iată cum nu numai calitatea alimentaţiei, ci şi cantitatea contează. Ar trebui să devenim conştienţi că supragreutatea este un risc major.

Ca să dau un exemplu pe înţelesul tuturor cititorilor, degeaba mâncăm un kilogram de struguri dulci, spunându-ne că strugurii conţin substanţe anticancerigene, dacă acel kilogram aduce 1000 de calorii pe kg-corp, pentru că asta echivalează clar cu depunere de grăsime, care la rândul ei va genera hormoni, care vor hrăni celula tumorală. În concluzie, alimentaţia trebuie să fie hipocalorică şi hipoglucidică. Este factor decisiv. Cancerul se pune în seama eredităţii doar în procent de 10%. În cazul cancerului de sân, mai există şi alţi factori externi care îl pot declanşa. Folosirea antiperspirantelor (deodorantele cu pudră) produce blocaje la nivelul vaselor limfatice mici şi, indirect, la nivelul ganglionilor limfatici. În aceste deodorante există o cantitate mare de substanţe conservante (parabeni) care acţionează ca nişte hormoni şi provoacă dereglări. Este de preferat spray-ul pe bază de alcool. Fumatul, în mod indirect, favorizează, prin substanţele volatile ce pătrund în corp, acţiunea excesivă a hormonilor asupra ovarului. Nu în ultimul rând, sutienele prea strâmte, cu arm`tur` metalic`, generează prin presiunea lor locală acţiunea prelungită şi anormală a hormonilor exogeni asupra glandei mamare.

Se spune în popor « a murit de inimă rea ». Cât de mult concură factorul emoţional în declanşarea bolii ?

Există o legătură mai mare decât se crede între suflet şi corp şi vă pot spune asta şi din punctul de vedere al medicului oncolog alopat, dar şi din cel al terapeutului naturist. Pacienţii care au avut un stres emoţional prelungit, o stare continuă de supărare de-a lungul anilor, o nefericire pe termen lung, îşi slăbesc prin această suferinţă sistemul imunitar. Pe fondul acesta de supresie a imunităţii, al dezechilibrului emoţional prelungit, la un moment dat poate apărea o criză, o dramă, un accident, un deces al cuiva drag care declanşează boala. Suferinţa deprimă foarte tare sistemul imunitar, pentru că ea declanşează eliberarea în corp a unor substanţe asemănătoare cu morfina : endorfine şi encefaline, care au rolul de a ajuta organismul să facă faţă stresului emoţional. Când suferim, mintea noastră descarcă alandala neurotransmiţători care acţionează şi asupra respiraţiei, şi asupra inimii şi asupra digestiei. Dacă aceşti neurotransmiţători n-ar fi ţinuţi în frâu, am putea muri fizic din cauza durerii şi a suferinţei. Dar Dumnezeu a lăsat endorfinele care ne ajută să supravieţuim unui astfel de şoc, ajută organismul să se reechilibreze, să se pună pe picioare, să se obişnuiască cu ideea, să nu ne punem capăt zilelor de durere şi să nu murim de supărare. Reversul medaliei este că aceste endorfine şi encefaline blochează sistemul imunitar.

De aceea când trecem printr-o grea suferinţă ne simţim fizic rău şi slăbim foarte mult. Chiar dacă avem destule celule albe în organism, care să lupte pentru noi, în perioadele de suferinţă organismul este expus şi vulnerabil, iar celulele tumorale profită şi cresc. Repede! Uneori, în doar două, trei luni se ajunge deja la metastaze. Ca să nu mai vorbim că stresul pe termen lung, mai ales la femei, produce şi un dezechilibru la nivel hipofizar, care este regina tuturor glandelor, unde se găsesc hormoni care controlează hormonii sexoizi (estrogenul, progesteronul, prolactina) şi generează secreţia excesivă de estrogen. Care hrăneşte eventualele celule tumorale.

În ce măsură expunerea la radiaţii generează cancer ?

S-a dovedit deja şi este indiscutabilă legătura între radiaţiile solare şi apariţia cancerului de piele, atât în formele lui uşoare, cât şi în cele agresive. Lecţia de învăţat de aici este că şi statul la soare şi folosirea solarului sunt dăunătoare, dacă nu sunt în doze foarte mici. Medicii ce se ocupă cu bolile profesionale au dovedit existenţa unei legături între cancerul de piele şi radiaţiile gamma, ca şi între expunerea la anumite pulberi din mină, care conduc la cancere de esofag şi plămân. Acum se fac corelaţii şi între expunerea la Radon (un gaz rar) şi apariţia cancerului hepatic. Radonul îi afectează pe cei care lucrează în mină, dar şi pe cei care locuiesc în case foarte vechi, căci pe vremuri era folosit în anumite materiale de construcţie. Cei care se ştiu supuşi riscului ar trebui să-şi monitorizeze permanent starea de sănătate a ficatului, pentru o eventuală depistare la timp. Cancerul hepatic avea până nu demult o speranţă de supravieţuire dintre cele mai mici. De la o vreme, au apărut medicamente care promit o supravieţuire mai mare, nu extraordinară, de doar câteva luni în plus, dar în faţa sfârşitului orice zi în plus contează.

Care este astăzi opinia în lumea medicală? Cancerul este considerat o boală tratabilă?

Faţă de statisticile din anii 70, când tratamentul era mai mult paliativ, ajuta la îmbunătăţirea perioadei ce a mai rămas de trăit, reducând durerile, ajutând pacientul să nu vomite, să nu scuipe sânge, să trăiască un pic mai bine ultimele luni din viaţă, în momentul de faţă există rezultate spectaculoase chiar pe fazele metastatice. S-au mărit în mod cert şansele de supravieţuire. Ca să vă dau un exemplu, în anii 70 supravieţuirea în cazurile de cancer mamar depistate în stadiul 4 era zero, adică speranţa de viaţă era sub şase luni. Astăzi 20 % din femeile atinse de cancer mamar sunt încă în viaţă peste cinci ani. Pe 10% le vom găsi şi peste 10 ani. Ceea ce e extraordinar. Am paciente care au fost depistate cu cancer acum 20 de ani, au depăşit şi faza metastatică, sunt nişte supravieţuitoare, nişte luptătoare.

Din tot ce aţi povestit rezultă că fiecare pacient bolnav de cancer ar trebui să aibă un tratament personalizat.

Sigur, pentru că diferă cauzele de la o persoană la alta. Dacă am două paciente de 30 de ani cu cancer mamar, una normală şi alta supraponderală, cu siguranţă la cea normală voi pune accentul pe partea emoţională, încercând să o ajut să se echilibreze, să elimine sursele de stres din viaţa ei, să o fac să înţeleagă cât de important este echilibrul sufletesc. În timp ce la cea supraponderală voi pune accentul pe mişcare şşi alimentaţie. Comunicarea cu pacientul este extrem de importantă. El trebuie săă înţeleagă că tratamentele au un efect oarecare, dar că acesta este întărit sau slăbit de starea lui de spirit.

Care este portretul robot al pacientului supravieţuitor ?

Pacientul care îşi spune singur că nu mai este nimic de făcut se autocondamnă la moarte. Când ştii că eşti bolnav de cancer, mintea ta este deja supusă unui stres emoţional cronic, unor gânduri negative. Dacă te laşi purtat de acest stres, permiţi endorfinelor să amputeze sistemul imunitar. Or, tratamentele oncologice, oricât de puternice ar fi, se bazează pe sistemul imunitar. Fără protejarea sistemului imunitar, boala nu se poate vindeca. Citostaticele pot reduce, de exemplu, o tumoră de la 4 cm la 2 cm, dimensiune la care rămâne însă neoperabilă. Însă sistemul imunitar o poate reduce de la 2cm la zero. Am avut pacienţi deja cu metastaze care au scăpat de ele. S-au tratat cu citostatice, dar au făcut multe alte lucruri în plus. {i-au schimbat alimentaţia, au urmat tratamente naturiste, şi-au schimbat stilul de viaţă, au făcut regulat mişcare. S-au rugat la Dumnezeu. Rugăciunea este foarte importantă şi este esenţial ca relaţia cu Dumnezeu să fie clară, să nu fie loc de tăgadă şi de întrebări de genul « Doamne, de ce mi-ai dat nenorocirea asta ? ». Este esenţial să fii ferm convins că există vindecare, indiferent cât de avansată este boala, să fii activ la vindecarea ta. Am mulţi pacienţi care îmi transferă mie responsabilitatea. Îmi spun « mă las pe mâna dumneavoastră ». Este o atitudine care nu-mi convine şi care nu ajută. Vindecarea este în acelaşi timp un proces mental, pe care trebuie să-l desfăşoare pacientul, nu am cum să-l controlez eu. El e cel care trebuie să fie dornic de vindecare, să caute şi să găsească soluţii, să fie gata să schimbe obiceiurile proaste. De aceea nu sunt de acord ca aparţinătorii să ascundă diagnosticul personelor bolnave, motivând « oricum e în vârstă, la ce să-l mai amărăsc spunându-i că are cancer ? ». Boala nu este a lor, ci a pacientului. Trebuie să i se comunice cu diplomaţie boala, dar şi care sunt metodele de a se vindeca. Trebuie încurajat să lupte. Dacă el nu înţelege ce are, cum ar putea contribui la propria vindecare ? Iar dacă e prea târziu şi nu mai sunt şanse de vindecare, măcar să fie conştient de ea, pentru ca trecerea dincolo să se facă în acord cu Dumnezeu, împăcat sufleteşte, spre odihna sufletului lui. Cancerul este o lecţie despre viaţă şi moarte. Reprezintă un avertisment dat de Dumnezeu că timp de mulţi ani din viaţa ta ai făcut ceva ce nu a fost bine. Si se spune « uite, dacă mai continui aşa, ai sa mori, daca te schimbi, te poti vindeca »

Medicamentele ce conţin diclofenac, în vizorul UE. Vezi ce riscuri există

Agenţia Europeană a Medicamentului a demarat o analiză a produselor ce conţin diclofenac, în vederea evaluării riscului cardiovascular, precum infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral, ultimele date apărute oferind dovezi suplimentare privind riscul cunoscut al acestor medicamente.
EMA analizează medicamentele care conţin diclofenac, în vederea evaluării riscului cardiovascular
Foto: enational.ro

Diclofenacul este un antiinflamator nesteroidian neselectiv utilizat pe scară largă, utilizat pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei. Recent, în cadrul unei analize a studiilor ştiinţifice, Comitetul ştiinţific pentru Medicamente de Uz Uman (Committee for Human Medicinal Products for Human Use - CHMP) al Agenţiei Europene a Medicamentului a evaluat ultimele date asupra riscului de reacţii adverse cardiovasculare (precum infarctul miocardic si accidentul vascular cerebral) ale produselor farmaceutice care conţin diclofenac.

Comitetul a ajuns la concluzia că ultimele date apărute oferă dovezi suplimentare privind riscul cunoscut al acestor medicamente. În general, pentru diclofenac, studiile indică în mod consecvent un risc uşor crescut comparativ cu alte antiinflamatoare. Potrivit sursei citate, analiza va viza medicamentele care conţin diclofenac cu formulări pentru uz sistemic (precum cele administrate pe cale orală sau parenterală - injecţii sau perfuzii).

EMA va evalua impactul celor mai recente informaţii privind raportul risc-beneficiu în cazul diclofenacului şi va avea în vedere necesitatea de actualizare a recomandărilor curente de prescriere privitoare la riscul cardiovascular. Diclofenacul este autorizat pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei într-o gamă largă de indicaţii, inclusiv afecţiuni artritice şi tulburări musculo-scheletice acute.

În prezent, acesta este disponibil pe piaţa din UE în diverse formulări farmaceutice, cele mai multe pentru uz sistemic (administrare ca tratament pentru întregul organism, precum medicamentele orale sau injectabile) şi care sunt vizate de evaluarea în curs. Medicamentele care conţin diclofenac sunt autorizate prin procedură naţională în statele membre UE şi se află pe piaţă într-o gamă largă de denumiri comerciale.

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.rtv.net/medicamentele-ce-contin-diclofenac--in-vizorul-ue--vezi-ce-riscuri-exista_52206.html#ixzz2BSm2UcsP

GUTUIA – ALIMENT ŞI MEDICAMENT

Iubiţi prieteni, ne aflăm în plin sezon al gutuilor şi e bine să aflăm şi să utilizăm în folosul nostru proprietăţile binefăcătoare ale acestor fructe! Iată ce spun specialiştii:
In ultima vreme, accentul se pune pe rolul activ al alimentatiei in terapie, urmarindu-se si folosirea de alimente-medicament. Dupa cum se mentioneaza in recente lucrari internationale, fiecare clinica are tendinta de a folosi alimente-medicament in conformitati: cu propria conceptie terapeutica, aceasta fiind o orientare foarte moderna de tratament, care castiga tot mai multi partizani. Aceste produse au fost numite alimente de protectie, deoarece se recomanda si colectivitatilor care sunt expuse la anumiti factori de risc, ca urmare a conditiilor specifice de munca si viata. in consecinta, ele au un spectru mult mai larg, and un rol profilactic si reprezentand un instrument eficace, poate cel mai eficace, in caracterizarea spirilului nou al medicinei, acela de a preveni boala, nu numai de a o trata. Alimentatia arc un rol protector important, actionand ca antidot datorita unor componenti existenti in alimente; accelereaza sau incetineste meolismul toxinelor; franeaza substantele de absorbtie ale substantelor toxiee din tractul gastroinlestinal; accelereaza eliminarea acestora; protejeaza diferite organe; mareste rezistenta generala a organismului. Alimentele de protectie sunt bogate in substante biologice active, in special proteine, vitamine, bioioni si antioxidanti.
Fata de tratamentul clasic cu vitamine, prezinta avantajul existentei echilibrate natural, a complexelor vitaminice si a bioionilor, concomitent cu prezenta unor sisteme antioxidante ce actioneaza la diferite niveluri. Produsele intermediare dintre medicament si aliment au proprietatea sa completeze disponibilitatile terapeutice ale medicinci, putand fi utilizate timp indelungat fara fenomene secundare si, totodata, pot fi bine agreate de catre bolnavi. In alimentatia unor categorii de populatie care necesita un plus de trofine — copii, gravide, batrani, sportivi, muritori care lucreaza in mediu toxic si altii —, unele alimente de protectie (germenii de grau, drojdia de bere, produsele din catina si macese) pot reprezenta un aport important, cu atat mai mult cu cat, se stie, vitaminele naturale sunt mai eficiente decat cele de sinteza.In germeni depune si concentreaza ta substantele utile dezvoltarii viitoarei te, motiv pentru care germenii constituie o aderata rezer de trofine. Contin o cantitate importanta de proteine (20-28%), calitatea lor fiind foarte apropiata de a proteinelor etalon. Lipidele (8-l0% pentru grau si 20-29% pentru porum, fiind formate in special din acizi grasi ncsaturati, au o puternica actiune de reducere a acumularilor de colesterol. Germenii de grau au un continut ridicat de vitamine din complexul B si vitamina E, reprezentand o aderata polivitamina naturala, cea mai concentrata sursa din natura. Datorita faptului ca vitamina E este implicata in numeroase procese fiziologice, se recomanda in diferite afectiuni cardiosculare (insuficienta cardiaca, hipertensiune, atero-scleroza, debite), in psihiatrie, diabet, in diferite boli ale pielii (colagenoza sculara, sclerodermie, leziuni cutanate inflamatorii), in boli ale aparatului digestiv, in geriatrie si, in ultimul timp, in tratarea cancerului.
Un rol profilactic important in bolile tractului intestinal il pot avea, dupa cum este cunoscut, substantele pectice (pectina din legume si fructe) asociate cu magneziu, si s-a obtinut in acest sens un pectinat de magneziu. Dar trebuie luata in consideratie si posibilitatea combinarii laptelui degresat cu suc de sfecla rosie, sub forma de produs complex. Ca vector pentru alimente desintate afectiunilor renale, in special ca protector in litiaza renala, s-a propus utilizarea sucului de coacaze imbogatit cu magneziu. Acesta poate fi utilizat in pediatrie, unde se inregistreaza frecvent deficit de magneziu, in special la prematuri.
Deficienta de fier determina doua afectiuni majore - anemia feri-pri si scaderea capacitatii imunitare. Produsele vegetale, in special sucurile de coacaze, catina, macese etc. pot fi folosite ca aliment-medica-nent in tratarea anemiilor, deoarece asimilarea fierului, in acest caz, este luperioara. Oficiul farmaceutic din Tg, Mures realizeza un astfel de produs pe baza de suc de coacaze.
Multi cititori sunt interesati sa-si prepare si sa-si asigure singuri o lerie de alimente de protectie pana vor ajunge sa le gaseasca in magazine ori,cine stie,in farmacii. Le recomandam,in special, sucurile din fructe fi legume. Printre atatea substante biologice sunt, totodata, principala sursa de vitamine si saruri minerale, mai ales strugurii, coacazele, afinele, in special strugurii rosii contin deriti ai flavonelor si antocianelor, care •U o actiune asemanatoare cu vitamina P, evitand fragilizarea selor capilare, ceea ce ii face sa fie foarte recomandati in diferite boli de circulatie. Cea mai mare cantitate de constituenti cu actiune vitaminica se gaseste in pielita si seminte.
Un alt concentrat deosebit de bogat, Alium, se extrage din foliile de ceapa. Are efect de protectie a capilarelor, inclusiv a celor cerebrale, actiune cardiotonica, reduce nivelul colesterolului, previne aparitia trom-boflebitei. a hematoamelor, a edemelor. Totodata, exercita o influenta poziti asupra ficatului, accelereaza excretia bilei si exercita un efect diuretic, foarte important pentru detoxifiere. Suplimentar, quercitina pe care o contine are efecte bacteriostatice si antiinflamatoare.

Miezul de gutuie era folosit din cele mai vechi timpuri în tarile din Orientul Apropiat, în cazul afectiunilor tubului digestiv si intestinal însotite de diaree si hemoragii, iar medicina tibetana considera ca nu exista un remediu mai bun decât gutuia în cazul bolilor de urechi.
Gutuia contine 8,9 grame hidrati de carbon la suta de grame si are 355 calorii.
În gutuie se gasesc provitamina A, vitaminele B1, B2, B6, C, E, PP, calciu-55 mg, fosfor - 95mg, fier - 4.3mg, sodiu - 25mg, potasiu -125mg.

Fructul este foarte bogat în acid citric si în pectina, cu efect benefic asupra sistemului circulator, determinând diminuarea tensiunii arteriale.
În medicina alternativa, gutuia este utilizata pentru proprietatile sale antiinflamatorii, astringente, analgezice, antispasmodice, emoliente, digestive, diuretice, expectorante, tonice si stimulente.

Infuzia preparata din coaja gutuiului este utilizata în tratamentul ulcerului.
Toate soiurile de gutui au o influenta favorabila asupra psihicului: dau curaj si îmbunatatesc starea de spirit.

Stimuleaza apetitul

Consumate ca atare, gutuile stimuleaza pofta de mâncare si amelioreaza infectiile respiratorii si chiar astmul. Sub forma de decoct, se folosesc în cazurile de diaree la copii, în stari de greata sau dureri articulare: câteva bucati de gutuie se fierb timp de 5 minute în 250 ml de apa, la foc mic. Se bea caldut, eventual îndulcit.
Cu gust astringent, siropul preparat din fructul necopt este folosit în tratamentul diareei, fiind foarte sanatos pentru copii.

Taie greata

Gutuia, cu aciditatea ei, neutralizeaza grasimile. De asemenea, semintele de gutui, oparite, sunt un bun pansament gastric, iar fructul mestecat pe îndelete taie greata. Înca din Evul Mediu s-a constatat ca ajuta digestia, astfel ca în Spania, de exemplu, marmelada de gutui este servita alaturi de brânzeturi.

Gemul, dulceata si marmelada pregatite din gutui sunt recomandate în afectiunile inflamatorii ale intestinului (cuvântul "marmelada" provine din portughezul "marmelo", care înseamna gutuie). Fructul poate fi fiert, copt sau uscat, îmbunatateste sosurile pe baza de vin rosu si este minunat ca umplutura pentru pui. Daca îl prepari la cuptor, pune un pic de miere peste felii, înainte de a le servi. Vor fi mai aromate.

Sucul

Sucul din gutuie se pregateste din fructe bine coapte si are proprietati fortifiante, antiseptice, hemostatice, astringente si diuretice. Sucul de gutuie este recomandat anemicilor, cardiacilor, astmaticilor, în afectiuni ale cailor respiratorii si ale tubului digestiv. Se bea în doze de câte o jumatate de pahar, pâna la un pahar, înainte de masa. Compresele cu suc de gutuie se folosesc în cazul afectiunilor rectului si al crapaturilor anusului.
Proprietati:
- astrigent
- aperitiv
- fortifiant
- hepatic
Indicatii - uz intern:
- dizenterie
- diaree
- voma
- tuberculaza
- guturai
- insuficienta hepatica
Indicatii - uz extern:
- fisuri anale
- plasnituri ale pielii, iritatii
Mod de folosire - uz intern:
- compoturi
- suc in sirop (50-100 g intr-o infuzie de menta sau de salvie)
- enterite, digestii anevoioase, in tuberculoza:
1gutuie (felii subtiri) + 1 litru apa
se fierbe pana se reduce la jumatate
se strecoara prin presare
se adauga 50 g zahar
Mod de folosire - uz extern:
- spalaturi:
1gutuie (felii subtiri) + 1 litru apa
se fierbe pana se reduce la jumatate
se strecoara prin presare
se adauga 50 g zahar
- degeraturi, arsuri, iritatii:
o mana de samburi de gutui pisati
macerat in 1/2 pahar de apa calda
- contra ridurilor -cojile de gutui + putin rachiu (macerate 15 zile)

Gutuile contin substante care stimuleaza ficatul si pancreasul, incetinesc procesele de imbatranire si combat incredibil de eficient teribilul cancer .

Fructe de livada, gutuile nu sunt apreciate doar de gospodine, cand pregatesc dulceturile de peste iarna , ci si de specialistii in medicina naturista pentru extraordinarele valente terapeutice.

Sucul proaspat de gutui face adevarate minuni in vindecarea insuficientei pancreatice, altfel foarte dificil de tratat prin metode clasice. Se bea de trei ori pe zi cate o jumatate de pahar de suc de gutui.

Bolnavii de hepatita pot beneficia de virtutile vindecatoare ale gutuilor, daca tin o cura timp de o luna cu nectar proaspat de gutui, din care se bea cate un litru.

Substantele continute de pufoasele gutui stimuleaza activitatea hepatica si maresc gradat pofta de mancare. De asemenea, consumul ca atare de gutui are efecte exceptionale in tratarea cancerului. 

In ce alimente se găsesc cele mai periculoase E-uri?

Din gama aditivilor alimentari "interzişi" fac parte cei folosiţi pentru colorarea în galben şi roşu a sucurilor, gemurilor sau compotului şi chiar a muştarului. Ei pot complica boli deja existente sau chiar cauza cancer.

Aditivii alimentari sau E-urile sunt adăugaţi pentru a "ameliora" gustul, culoarea, stabilitatea, rezistenţa la alterare a alimentelor sau băuturilor. Deşi unii asociază sintagma "E-uri" cu substanţe periculoase, trebuie să ştiţi că există şi aditivi care nu reprezintă un risc, dar nici nu este nevoie expresă de ei.

"Aditivii nu sunt nici necesari organismului şi nici nu au o calitate nutriţională superioară produselor tradiţionale, naturale. Totuşi, majoritatea aditivilor alimentari sunt în general inofensivi însă consumul lor în cantităţi mari sau a celor cu proprietăţi toxice şi chiar cancerigene, poate determina alergii, stări de oboseală, greţuri, dureri de cap, palpitaţii, boli cardiovasculare şi alte afecţiuni grave", atenţionează Mihaela Gribovschi, medic nutriţionist la Centrul Medical Unirea din Cluj-Napoca.

De aceea, atunci când mergeţi la cumpărături citiţi cu atenţie etichetele alimentelor pentru a le evita pe cele care conţin E-uri periculoase sau cel puţin să limitaţi consumul lor.

Aditivii alimentari sunt împărţiţi în 24 de categorii, cele mai răspândite fiind: îndulcitori- care înlocuiesc zahărul, coloranţi - pentru a da o culoare mai apetisantă, acidifianţi - dau un gust uşor acid, corectori de aciditate - cresc sau diminuează aciditatea, emulsificatori - asigură un amestec omogen între apă şi grăsimile alimentare, conservanţi - întârzie sau impiedică alterarea alimentelor.

Acestora li se adaugă corectorii de gust şi de miros care îmbunătăţesc mirosul şi gustul alimentelor, propulsorii - gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje, antioxidanţii - limitează oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul.

Cei mai periculoşi aditivi

Printre cele mai periculoase E-uri se numără E102 sau tartrazina, un colorant galben, foarte nociv, care se găseşte în băuturi, muştar şi gem. Acesta poate genera tumori tiroidiene sau crize de astm bronşic.

Exoticul Sunset yellow sau colorantul galben E110 poate avea efect cancerigen. El se găseşte în dulciuri, prăjituri, budinci. Nici colorantul E120 nu este lipsit de vină, acesta fiind responsabil pentru provocarea alergiilor.

E124, un colorant roşu care se găseşte în mezeluri este un aditiv toxic, ce produce tumori pe glanda tiroidă.

"Mezelurile, în special parizerul, crenvurştii, băuturile răcoritoare şi preparatele conservate cu substanţe chimice (în special supele la plic sau alimentele afumate) conţin cele mai multe E-uri din categoria celor periculoase", explică nutriţionistul Mihaela Gribovschi.

Există şi substanţe incriminate ca având o contribuţie semnificativă la apariţia diferitelor tipuri de cancer.

"Din categoria celor "răi" fac parte E131, E123, E142 (coloraţi), E211 (conservant) interzis în SUA, dar permis la noi. Cel din urmă se găseşte în unele băuturi răcoritoare, la fel ca E213, E214, E215. Şi potenţiatorii de gust şi aromă (rinoglucidele) întră în categoria aditivilor care influenţează apariţia cancerului, în special la nivelul tractului digestiv, al ficatului, căilor biliare sau al pancreasului", avertizează nutriţionistul.

E-uri cu nivel mic de pericol

Lista aditivilor care au un grad mediu de periculozitate este mult scurtă, dar şi aici, cap de listă sunt tot coloranţii galbeni şi roşii, respectiv E110 şi E123.

"Aceşti aditivi sunt folosiţi în sucuri, dulciuri, prăjituri, jeleuri, brânzeturi prelucrate prin topire, ei fiind consideraţi mai puţin periculoşi decât tartrazina şi eritrozina", detaliază specialiştii Puia Negulescu şi Gheorghe Mencinicopschi în cartea lor "Alimente pentru o viaţă sănătoasă. Ghid de prevenţie şi terapeutică". Acestora li se adaugă tiabendazolul (E233), folosit ca şi conservant în sucurile citrice.

Există şi aditivi care nu afectează sănătatea organismului. Din această categorie face parte E306 sau vitamina E, un antioxidant natural sau de sinteză, cu rol bine determinat în protecţia antioxidativă a grăsimilor, pe care îl găsim în ficat, ouă, peşte, soia. Şi vitamina C sau lecitina sunt aditivi alimentari care nu au efecte negative asupra sănătăţii.

TOP

E-uri pe care să le evitaţi

E110
Sunset yellow - colorant galben
Cancerigen
Se găsesc în: dulciuri, prăjituri, budinci, sucuri

E123
Amarant - colorant roşu
Cancerigen, interzis în SUA şi Rusia
Dulciuri, jeleuri, branză topită

E124
Ponceau 4R - colorant roşu
Toxic, interzis în SUA
Mezeluri

E127
Eritrozina - colorant roşu
Provoacă cancer al tiroidei la animale, posibil şi la om
Alcool, îngheţată, prăjituri, bomboane, sucuri răcoritoare

E128
Roşu 2 G - colorant
Mutagen şi toxic. Interzis în SUA şi Australia
Carne de hamburgeri

E211
Acidul benzoic şi derivaţii săi
Posibil cancerigen, interzis în SUA, dar permis la noi
Unele băuturi răcoritoare

E220/E228
Sulfiţi - conservanţi
Provoacă alergii
Carne de hamburgeri, cartofi deshidrataţi, fructe confiate, prăjituri, bere, vin, oţet de vin

E231
Ortofenilfenol - conservant
Toxic, posibil cancerigen. Interzis în SUA şi Australia.
Cirtice

E233
Tiabendazol - conservanţi
Toxic. Interzis în Australia
Citrice

E249/E252
Nitraţi şi nitriţi - conservanţi
Posibil cancerigen
Mezeluri şi alimente conservate prin sărare, brânză

E320
Butil-hidroxi-anisol BHA-conservant
Posibil cancerigen
Conservant, cartofi deshidrataţi, uleiuri vegetale, supe concentrate, sosuri, gumă de mestecat

E425
Glucomanan - agent de textură
Toxic respirator
Jeleuri

E621
Glutamat monosodic MSG
Provoacă efecte neurotoxice
Condimente, supe concentrate

E95
Acetsulfam K - îndulcitor
Posibil cancerigen, interzis în SUA
Gumă de mestecat, produse zaharoase, băuturi răcoritoare

E954
Zaharină - îndulcitor
Posibil cancerigen
Gumă de mestecat, produse dulci, băuturi răcoritoare

http://www.evz.ro/detalii/stiri/e-urile-cele-m...

INSUFICIENŢA CARDIACĂ

Insuficienţa cardiacă apare când muşchii inimii nu maipompează atât de mult sânge cât are nevoie organismul.
Insuficienţa nu înseamnă că inima a încetat pomparea, ci că numai pompează la capacitatea necesară. Insuficienţa cardiacă poate fi cauzată de câteva boli care pot afecta inima şi capacitatea ei de pompare.
Când inima nu mai pompează eficient sânge prin corp, acesta începe să se întoarcă mai greu spre inimă, situaţie care duce la formarea de fluide în plămâni sau în alte părţi ale corpului, cauzând respiraţie scurtă şi alte simptome de atac de cord. Insuficienţa cardiacă este o afecţiune progresivă, care se înrăutăţeşte în timp.
De obicei începe când inima este afectată sau slăbită, ca rezultat al unui atac de cord. La început, corpul încearcă să compenseze capacitatea scăzută de pompare a inimii prin:
_ Reţinerea sării şi a apei, pentru a creşte cantitatea de sânge în
fluxul sangvin.
_ Creşterea volumului de muncă depus de inimă.
_ Creşterea dimensiunilor inimii.
În cele din urmă, aceste încercări de compensare ale corpului nu fac decât să înrăutăţească insuficienţa cardiacă deja existentă.

Care sunt diferitele tipuri de insuficienţă cardiacă?

Insuficienţa cardiacă de obicei afectează ventriculul stâng în două moduri:
_ Insuficienţa sistolică apare atunci când ventriculul nu se mai
contractă suficient de puternic pentru a pompa sângele către corp.
_ Insuficienţa diastolică apare când ventriculul nu se mai relaxează suficient şi aceasta afectează capacitatea lui de a se umple cu sânge.
Dacă partea stângă a inimii este mai afectată, s-ar putea să nu fie capabilă să pompeze suficient sânge către toate organele din corp, inclusiv către inimă. În acelaşi timp, sângele trebuie să se întoarcă în ventriculul drept, iar dacă are dificultăţi, el stagnează în circulaţie şi determină apariţia de lichide suplimentare – insuficienţă în partea dreaptă. Insuficienţa dreaptă şi cea stângă sunt adesea prezente în acelaşi timp, sub forma insuficienţiei cardiace globale.
Pe lângă clasificarea în funcţie de tip, insuficienţa cardiacă este clasificată în funcţie de severitate, folosind un sistem dezvoltat de Asociaţia Americană a Inimii. Insuficienţa este o afecţiune cronică, ce se poate înrăutăţi dintr-o dată, şi aceasta se numeşte insuficienţă acută. Forma acută cere tratament urgent.

Care sunt cauzele insuficienţei cardiace?

Insuficienţa cardiacă poate fi cauzată de câteva boli care afectează inima şi capacitatea sa de a pompa sângele:
_ Boli ale arterelor coronariene şi mai ales infarctul miocardic
_ Tensiunea arterială ridicată
_ Boli ale muşchilor inimii – cardiomiopatie
_ Afecţiuni congenitale ale inimii
_ Boli ale valvelor inimii
_ Boli ale pericardului
_ Aritmii
Un număr de factori pot cauza insuficienţa bruscă, cum ar fi luarea medicamentelor în mod incorect, un nou atac de cord, cheaguri de sânge care ajung la plămâni, infecţii, utilizarea de alcool, excesul de sare, efortul fizic.

Care sunt simptomele insuficienţei cardiace?

Simptomele tipice ale insuficienţei cardiace includ:
_ Respiraţie scurtă şi frecventă
_ Edeme în special la picioare, glezne
_ Creştere bruscă în greutate
_ Ameţeală, leşin sau slăbiciune
_ Oboseală
_ Tuse uscată, în special în poziţia culcat
_ Urinare crescută noaptea
_ Greaţă, balonări

Insuficienţă cardiacă acută

Insuficienţa acută intervine când plămânii se umplu rapid cu apă – edem pulmonar. Simptomele se dezvoltă rapid şi pot include:
_ Respiraţie scurtă şi ineficientă
_ Bătăi de inimă neregulate şi rapide
_ Tuse cu secreţii spumoase şi de culoare roz
Insuficienţa acută este o urgenţă medicală şi are nevoie de îngrijire imediată.

Cum poate fi diagnosticată insuficienţa cardiacă?

Ecocardiografia este cea mai bună şi mai simplă metodă de a determina dacă ai insuficienţă cardiacă şi ce tip. De asemenea, ajută la evaluarea severităţii insuficienţei. Ecocardiografia foloseşte ultrasunete, pentru a crea o imagine în mişcare a inimii, şi de obicei este primul test făcut după apariţia unor asemenea probleme medicale. De asemenea, radiografia pieptului poate ajuta la diagnosticarea insuficienţei. Ecocardiografia poate fi folosită pentru a monitoriza insuficienţa, măsurând cât sânge este pompat din ventriculul stâng. Medicii ştiu când insuficienţa se înrăutăţeşte,
monitorizând simptomele şi determinând dacă aşa-numita fracţie de ejecţie a scăzut.

La ce să vă aşteptaţi, dacă aveţi insuficienţă cardiacă?

Insuficienţa cardiacă este o afecţiune pe viaţă, care de obicei se înrăutăţeşte cu timpul. Câteva medicamente şi mai multe schimbări în stilul de viaţă sunt necesare când ai insuficienţă. Aceşti paşi pot îmbunătăţi insuficienţa şi pot avea un impact pozitiv asupra calităţii şi lungimii vieţii.
În faza timpurie poţi avea doar simptome minore, care să apară în timpul activităţilor obositoare. Cu timpul, simptome ca respiraţia scurtă, balonarea şi oboseala se pot înrăutăţi, până când vor fi prezente tot timpul, chiar şi atunci când te odihneşti.
Tratamentul poate reduce aceste simptome adesea, dar de obicei nu le elimină. Când insuficienţa se înrăutăţeşte poţi deveni oboist şi slăbit, chiar dacă iei multe medicamente şi urmezi un plan de tratament. Alte organe ale corpului pot ajunge să nu funcţioneze corect, deoarece nu primesc suficient sânge.
Insuficienţa acută se dezvoltă rapid şi poate cauza moartea, dacă nu primeşte tratament medical imediat.

Complicaţiile insuficienţei cardiace pe termen lung pot include:
_ Afecţiuni al anumitor organe – adesea insuficienţă renală, rezultând din descreşterea cantităţii de sânge şi de oxigen
_ Bătăi de inimă neregulate şi moarte subită
_ Atac vascular cerebral
_ Atac de inimă
_ Tromboză şi embolie pulmonară
_ Probleme ale valvelor

Ce pot face să trăiesc cu insuficienţa cardiacă?

După ce ai fost diagnosticat cu insuficienţă cardiacă, este foarte probabil să fie necesar să iei anumite medicamente pentru tot restul vieţii. Dieta şi schimbările în stilul de viaţă sunt de asemenea importante în tratarea simptomelor.
Limitarea aportului de sare, odihna şi activitatea moderată, evitarea infecţiilor şi folosirea atentă a medicamentelor sunt căi importante de a controla insuficienţa şi de a preveni complicaţiile, spitalizarea şi moartea bruscă.
Probabil ţi se va da o combinaţie de medicamente care să trateze insuficienţa, incluzând un ACE inhibitor, un diuretic şi digoxină. Aceste medicamente vor ajuta inima să pompeze mai bine şi vor controla simptomele. Medicamentele nu vindecă insuficienţa cardiacă, totuşi pot uşura simptomele, pot îmbunătăţi funcţia inimii, pot încetini evoluţia bolii şi pot reduce riscul complicaţiilor.
Medicul poate recomanda tratament chirurgical, cum ar fi un by-pass al arterelor coronariene, dacă vasele de sânge din inimă sunt blocate. Un transplant de cord se ia în considerare doar când simptomele sunt severe şi nu răspund la formele standard de tratament.

Cine îmi poate trata insuficienţa cardiacă?

Solicită ajutorul medicului cardiolog, dacă bănuieşti că ai simptome de insuficienţă sau dacă simptomele se înrăutăţesc. Solicită ajutor medical, dacă ai semne de insuficienţă acută, atac de cord sau atac vascular cerebral.

Acest material a fost reprodus din lucrarea Dr Leonard Azamfirei intitulată E BINE SĂ ŞTII Sfaturi pentru oamenii sănătoşi şi...bolnavi apărută în Editura Viaţă şi sănătate – Bucureşti 2003.

Socantul adevãr despre vitamina D !!!

Vitamina D

De ce nu vi s-a dezvăluit adevărul despre vitamina D?

Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D, această epidemie fiind de o astfel de profunzime şi gravitate încât, face ca gripa porcină H1N1 să pară doar o simplă răceală.
Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a altori boli grave precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.

Un nou studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D.
Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism.

Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că "Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar."

Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism. Acest lucru susţine teoria prezentată cu mulţi ani în urmă aici în Natura lNews, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimiii operează în corpul uman.
Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici...

Activatorul sistemului imunitar
Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin "armarea" celulelor T astfel încât acestea să combată infecţiile.

Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi virusurilor. Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca celulele să fie "armate" şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism.

Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră: Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D. Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.

De fapt, persoanele care au decedat din cauza H1N1 sufereau de deficienţa de vitamina D. Practic ele nu mai beneficiau de protecţia oferită de sistemul imunitar, fiind astfel ţinte uşoare pentru gripa porcină.

Aceste descoperiri legate de "armarea" sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în "Imunologia Naturii" (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că "Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că vitamina D este crucială pentru activarea sistemului imunitar - lucru care ne este clar acum." (Sursa: UK Telegraph).

Se pare însă că CDC şi WHO ignorează complet această cercetare, altfel ar fi recomandat vitamina D pentru combaterea epidemiei H1N1 în locul injecţiilor de vaccin. Vitamina D ar fi fost mult mai eficientă (şi mai puţin constisitoare) în lupta împotriva epidemiei decât vaccinurile, mai ales că aceste vaccinuri nu îşi exercită efectul doar în cazul unei reacţii din partea sistemului imunitar, iar pentru această reacţie prezenţa vitaminei D este indispensabilă în organism!

Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neuorologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.

Numitorul comun al afecţiunilor
Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţa renală suferă la unison de deficienţa de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă.

De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta "industria de asistenţă medicală" orientată spre profit, care domină medicina occidentală a zilelor noastre.

Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer).

Acesta ar putea fi motivul pentru care, atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer (şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină având scopul de a înspăimânta oameniii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D.

Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.

În mod similar, FDA nu are niciun interes ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D, deoarece consumatorii bine informaţi ar consuma în mod inevitabil mai multe suplimente de vitamina D, reuşind astfel să prevină tot feluri de boli şi afecţiuni, pe care industria farmaceutică se bazează în continuare pentru profiturile sale de monopol. Fiecare pacient care ia vitamina D, induce o pierdere financiară, reprezentând banii plătiţi pentru medicamente în tratarea cancerului, diabetului sau afecţiunilor inimii.

La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc, ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbol internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate "în căutarea remediului pentru cancer", o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.

Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să "gonească după un remediu" sau "să militeze pentru un tratament de vindecare" prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie "vindecarea" de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale.

Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!
Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor.

NCI nu recomandă vitamina D şi nici fundaţia Komen for the Cure. AHA, AMA, ADA şi FDA toate refuză să recomande vitamina D, în schimb promovând din toate puterile medicamentele sintetice, patentate, aducătoare de profituri uriaşe şi care nu vindecă nimic.

În principiu, în industria de asistenţă medicală există o conspiraţie a tăcerii în ceea ce priveşte vitamina D, această industrie depinzând de bolile amintite pentru a le aduce profituri. Şi bineînţeles, această tăcere va persista, deoarece companiile au scopul de a genera profit, şi dacă faci parte dintr-o afacere care scoate bani de pe urma bolilor, de obicei nu te prezinţi în faţa oamenilor spunându-le cum să se trateze gratis.

Dintr-o perspectivă orientată spre profit, educarea oamenilor despre vitamina D, nu are niciun sens din unghiul de vedere al industriei de asistenţă medicală. Ei profită (ca de obicei) de pe urma oamenilor.

Nu puteţi împiedica vitamina D
Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D: Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este inconstestabilă. Iată nouă adevăruri incontestabile despre vitamina D:

● Majoriatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D.

● Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimiii.
● Deficienţa de vitamina D poate fi remediată cu o suplimentare cu vitamina D sau prin expunere raţională la acţiunea razelor solare.
● Produsele de protecţie împotriva radiaţiior solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.
● Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.
● Suplimentele de vitamina D sunt extrem de convenabile. Prevenirea bolilor prin administrarea suplimentelor de vitamina D este o investiţie mică în sănătate care se răsplăteşte de 100 de ori (sau mai mult) prin economisirea cheltuielilor legate de asistenţă medicală.
● Vitamina D este extrem de sigură. Din reacţia oamenilor care îşi administrează suplimente cu vitamina D reiese că, practic nu produce efecte secundare negative, chiar şi la doze zilnice aparent mari precum 4000-8000 IU (de 10 ori mai mare decât RDA-ul – doza zilnică recomandată - curent în America).
● Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură - de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.
● Vitamina D reduce dramatic susceptibilitatea la boli infecţioase, precum gripa sezonieră şi H1N1. Vitamina D “declanşează" sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupa împotriva invaziei virale.

Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele...
Vitamina D depăşeşte ca eficienţă vaccinurile.
Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene.
Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei.

Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.
Mereu şi mereu: vitamina D se dovedeşte a fi mai sigură, mai eficientă şi mult mai convenabilă decât medicamentele scumpe vândute la preţuri de monopol. Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazia (este expus la acţiunea razelor solare).

În plus, spre deosebire de produsele farmaceutice, vitamina D nu dăunează mediului înconjurător. Excesul de vitamina D spălat de ploaie nu contaminează peştii precum produsele farmaceutice.

Toate aceste adevăruri evidente despre vitamina D, ne pun pe gânduri: cum se explică faptul că reforma în sănătate nici măcar nu menţionează acest nutrient? Dacă vreţi într-adevăr să reformaţi sănătatea naţiunii, trebuie să începeţi cu remedierea epidemiei de deficienţă de vitamina D în rândul populaţiei.

Când vine vorba de menţinerea sănătăţii oamenilor, toate medicamentele din lume nu pot face cât poate vitamina D... simplu, convenabil şi sigur.

Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.

Tocmai această idee - că pacienţii îşi pot vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură - este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmeceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale. Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina.

Dacă medicina modernă ar putea interzice vitamina D, ar face-o imediat.
Totuşi, prin încercările sen. McCain de a distruge suplimentele nutriţionale ar putea într-un final izbuti.