Juniperus communis este un arbust din grupa coniferelor, cu o tufă deasă, frunze veşnic verzi, înţepătoare şi lemn cu miros aromatic. Popular, ienupărul mai este numit şi brădişor. Creşte în zona montană şi premontană, între 700-1500 m altitudine. Iarna, la fel ca toate coniferele, ienupărul secretă maximum de uleiuri volatile, iar substanţele cu efecte vindecătoare din fructele de ienupăr se află în plină forţă.
Cum şi cînd se recoltează?
De la ienupăr, cele mai utilizate în terapeutică sunt fructele, mari cât un bob de mazăre, de culoare violet-negricioasă, cu gust dulceag şi un parfum aromatic răşinos agreabil. Uleiul volatil pe care-l conţin se constituie într-un veritabil antigel natural, care face în aşa fel ca aceste fructe să nu-şi piardă proprietăţile curative nici pe cel mai cumplit ger. Ajunse la maturitate în plină iarnă, acestea se recoltează de toamna târziu până primăvara. Se usucă în încăperi aerisite, cu puţină căldură.
Cura cu boabe de ienupăr
Se începe prin consumul a 4 boabe proaspete de ienupăr pe zi. Acestea se iau întotdeauna pe stomacul gol, mestecate încet. Doza se creşte, zilnic, cu câte o boabă, până se ajunge la 15 boabe, când administrarea acestora începe să scadă, tot cu câte o boabă pe zi, până se ajunge din nou la patru boabe. În timpul curei nu se consumă deloc carne şi se reduce consumul de prăjeli, alimente conservate sau cu aditivi alimentari.
Tinctura de ienupăr
Mai întâi, boabele uscate de ienupăr se mărunţesc fin, cu râşniţa de cafea sau în piuă. Se pun 15 linguri de pulbere într-un borcan şi se adaugă un pahar de alcool alimentar şi unul de apă. Se amestecă bine, se închide borcanul şi se lasă la macerat timp de 10 zile, apoi tinctura se filtrează prin tifon şi se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare.
Proprietăţi şi utilizări terapeutice
Datorită conţinutului bogat în ulei eteric, tanin, glucide, albuminice, substanţe amare şi săruri minerale, fructele de ienupăr sunt diuretice, antiseptice şi dezinfectante. Consumate proaspete, sub formă de ceai sau tincturi, fructele de ienupăr au efecte puternice şi uluitor de rapide în tratarea bolilor reno-urinare, mai ales în tratarea infecţiilor renale şi urinare. Un leac extraordinar pentru suferinzii de uretrită, cistită, nefrită şi pielonefrită este tinctura de ienupăr. Se ia o linguriţă de tinctură în puţină apă, pe stomacul gol, de 3 ori/zi. Când afecţiunea este acută, doza se poate dubla. Acest remediu face să dispară şi cea mai rezistentă formă de cistită, care nu răspunde la antibiotice. Acelaşi efect se înregistrează şi în cazul orhitelor şi epididimitelor. Aşa-numitele "pietre" la rinichi şi la vezica urinară (mai ales în depunerile de uraţi), tratamentul cu tinctură de ienupăr este foarte eficient. În asociere cu frunzele de mesteacăn preparate şi consumate sub formă de ceai, tinctura de ienupăr măreşte acţiunea diuretică în bolile renale.
Având un efect antiinfecţios energic, fructele de ienupăr sunt recomandate, ca adjuvant, alături de medicaţia recomandată de medic şi în infecţiile intestinale (enterite, colite). Totuşi, efectul antiinfecţios al ienupărului nu ţine loc de sistem imunitar, acesta fiind factorul esenţial pentru ca cistitele, nefritele, uretritele şi alte infecţii să nu recidiveze.
În hepatită, ciroză şi calculoză biliară, preparatele din fructe de ienupăr au efecte remarcabile. Ceaiul din aceste fructe intensifică transpiraţia, eliminând toxinele din corp, restabilind activitatea digestivă normală şi mărind, în acelaşi timp, pofta de mâncare. În aceste afecţiuni, ienupărul are efect purificator şi drenant la nivelul ficatului, ajutând efectele terapeutice ale remediilor specifice acestor afecţiuni. Pentru a amplifica efectul detoxifiant al ceaiului de ienupăr, este bine ca acesta să fie combinat şi cu o cură cu ceai laxativ.
Dacă printr-un consum ponderat de ceai din boabe de ienupăr efectul este de creştere a poftei de mâncare creşte, în cazul consumului de boabe proaspete în cantităţi ceva mai mari, efectul este invers, de suprimare a poftei de mâncare. Acest efect, combinat cu proprietăţile ienupărului de a elimina retenţia de apă în ţesuturi, este foarte util persoanelor supraponderale, care suferă de obezitate. În aceste cazuri, este indicată cura cu boabe de ienupăr, repetată de 3-4 ori, sau cura cu tinctură.
Uleiul de ienupăr (se găseşte la Plafar) poate fi utilizat ca inhalant pentru fluidificarea secreţiilor bronşice şi în băi sau frecţii pentru tratarea afecţiunilor reumatismale.
http://www.evenimentul.ro
Cum şi cînd se recoltează?
De la ienupăr, cele mai utilizate în terapeutică sunt fructele, mari cât un bob de mazăre, de culoare violet-negricioasă, cu gust dulceag şi un parfum aromatic răşinos agreabil. Uleiul volatil pe care-l conţin se constituie într-un veritabil antigel natural, care face în aşa fel ca aceste fructe să nu-şi piardă proprietăţile curative nici pe cel mai cumplit ger. Ajunse la maturitate în plină iarnă, acestea se recoltează de toamna târziu până primăvara. Se usucă în încăperi aerisite, cu puţină căldură.
Cura cu boabe de ienupăr
Se începe prin consumul a 4 boabe proaspete de ienupăr pe zi. Acestea se iau întotdeauna pe stomacul gol, mestecate încet. Doza se creşte, zilnic, cu câte o boabă, până se ajunge la 15 boabe, când administrarea acestora începe să scadă, tot cu câte o boabă pe zi, până se ajunge din nou la patru boabe. În timpul curei nu se consumă deloc carne şi se reduce consumul de prăjeli, alimente conservate sau cu aditivi alimentari.
Tinctura de ienupăr
Mai întâi, boabele uscate de ienupăr se mărunţesc fin, cu râşniţa de cafea sau în piuă. Se pun 15 linguri de pulbere într-un borcan şi se adaugă un pahar de alcool alimentar şi unul de apă. Se amestecă bine, se închide borcanul şi se lasă la macerat timp de 10 zile, apoi tinctura se filtrează prin tifon şi se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare.
Proprietăţi şi utilizări terapeutice
Datorită conţinutului bogat în ulei eteric, tanin, glucide, albuminice, substanţe amare şi săruri minerale, fructele de ienupăr sunt diuretice, antiseptice şi dezinfectante. Consumate proaspete, sub formă de ceai sau tincturi, fructele de ienupăr au efecte puternice şi uluitor de rapide în tratarea bolilor reno-urinare, mai ales în tratarea infecţiilor renale şi urinare. Un leac extraordinar pentru suferinzii de uretrită, cistită, nefrită şi pielonefrită este tinctura de ienupăr. Se ia o linguriţă de tinctură în puţină apă, pe stomacul gol, de 3 ori/zi. Când afecţiunea este acută, doza se poate dubla. Acest remediu face să dispară şi cea mai rezistentă formă de cistită, care nu răspunde la antibiotice. Acelaşi efect se înregistrează şi în cazul orhitelor şi epididimitelor. Aşa-numitele "pietre" la rinichi şi la vezica urinară (mai ales în depunerile de uraţi), tratamentul cu tinctură de ienupăr este foarte eficient. În asociere cu frunzele de mesteacăn preparate şi consumate sub formă de ceai, tinctura de ienupăr măreşte acţiunea diuretică în bolile renale.
Având un efect antiinfecţios energic, fructele de ienupăr sunt recomandate, ca adjuvant, alături de medicaţia recomandată de medic şi în infecţiile intestinale (enterite, colite). Totuşi, efectul antiinfecţios al ienupărului nu ţine loc de sistem imunitar, acesta fiind factorul esenţial pentru ca cistitele, nefritele, uretritele şi alte infecţii să nu recidiveze.
În hepatită, ciroză şi calculoză biliară, preparatele din fructe de ienupăr au efecte remarcabile. Ceaiul din aceste fructe intensifică transpiraţia, eliminând toxinele din corp, restabilind activitatea digestivă normală şi mărind, în acelaşi timp, pofta de mâncare. În aceste afecţiuni, ienupărul are efect purificator şi drenant la nivelul ficatului, ajutând efectele terapeutice ale remediilor specifice acestor afecţiuni. Pentru a amplifica efectul detoxifiant al ceaiului de ienupăr, este bine ca acesta să fie combinat şi cu o cură cu ceai laxativ.
Dacă printr-un consum ponderat de ceai din boabe de ienupăr efectul este de creştere a poftei de mâncare creşte, în cazul consumului de boabe proaspete în cantităţi ceva mai mari, efectul este invers, de suprimare a poftei de mâncare. Acest efect, combinat cu proprietăţile ienupărului de a elimina retenţia de apă în ţesuturi, este foarte util persoanelor supraponderale, care suferă de obezitate. În aceste cazuri, este indicată cura cu boabe de ienupăr, repetată de 3-4 ori, sau cura cu tinctură.
Uleiul de ienupăr (se găseşte la Plafar) poate fi utilizat ca inhalant pentru fluidificarea secreţiilor bronşice şi în băi sau frecţii pentru tratarea afecţiunilor reumatismale.
http://www.evenimentul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu