Lipsa de calciu reprezintă scăderea concentraţiei de calciu din sânge mult sub valoarea de 9‑11 mg/100 ml, apreciată drept normală, ca urmare a hipofuncţiei glandelor paratiroide, care reglează metabolismul său în organism. Valorile sunt mai crescute la bărbaţi decât la femei şi au tendinţa de scădere uşoară odată cu vârsta sau cu unele stări patologice sau fiziologice.
Manifestările lipsei de calciu sunt foarte variate, pe măsura diversităţii rolurilor jucate în organism de acest oligoelement. Bolnavul prezintă tulburări digestive, neuro‑psihice şi sexuale, simptome care îi afectează calitatea vieţii. În formele severe, caracteristice lipsei de calciu sunt lipotimia şi tetania, simptome ce pot pune în pericol viaţa bolnavului.
Remineralizarea organismului şi reechilibrarea sa hormonală sunt principalele obiective ale fitoterapiei în strategia de combatere a lipsei de calciu. Coada calului (Equisetum arvense) conţine 5‑7 la sută acid silicic, din care 10‑20 la sută în formă solubilă, lucru care o face utilă în tratamentul dezechilibrelor fosfo‑calcice, deoarece lipsa de siliciu precede pierderile de calciu. Pulberea obţinută prin măcinarea plantei, câte un vârf de cuţit, de 3‑4 ori/zi, se ţine sub limbă apoi se înghite cu ceai.
Lipsa calciului din organism mai poate fi tratată cu tincturi preparate din grâu, orz sau ovăz. Acestea sunt deopotrivă utile şi în spasmofilie, ca parte componentă dintr‑o schemă complexă de tratament, care mai include ceaiuri şi produse cu microelemente.
Cât priveşte tinctura de tătăneasă (Simphitum officinale), fitoterapia recomandă consumarea ei cu prudenţă,datorită potenţialului risc cancerigen în caz de supradozare. Se iau câte 15‑30 de picături, de 3 ori/zi.
Foarte indicat în cazurile de hipocalcemie este un amestec din câte 7 părţi de fructe de măceş şi de cătină albă şi câte 3 părţi frunze de ciuboţica cucului şi de roiniţă. Se face o infuzie din 2 linguri de amestec la un litru de apă, cantitate care se bea într‑o zi. Această băutură poate fi îndulcită cu miere sau, eventual, se poate amesteca în suc de morcovi sau de tomate.
Maceratul din coajă de ou este un preparat clasic, uşor de administrat şi creditat cu bune rezultate.Se obţine din coji măcinate de la ouăle de ţară, suc de lămâie şi miere de albine, procedând în felul următor: într‑un borcan cu filet, peste coaja măcinată rezultată de la curăţarea a 4 ouă fierte, cărora li s‑au scos în prealabil pieliţele interioare, se adaugă sucul de la 2 lămâi de mărime mijlocie şi se lasă la macerat timp de 3 zile, apoi se filtrează cu tifon şi se adaugă aceeaşi cantitate de miere. Se beau între una şi trei linguriţe pe zi, înainte de mese şi alte 3-4 linguriţe după mese.
http://www.evenimentul.ro/articol/remedii-natu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu