Frunze verzi de leuştean şi de ţelină

Medicamente de primăvară:


Aflate la îndemână, în grădină şi în pieţe, leuşteanul şi ţelina verde şi-au pierdut aura de plante medicinale, fiind puse în ciorbe doar pentru aroma lor. Dar, pe lângă arome, cele două legume sunt extrem de bogate în clorofilă şi alte principii active, care au o imensă capacitate de a absorbi toxinele din corp. Acum, la început de mai, leuşteanul şi ţelina verde au maximumul de potenţial curativ. Să le cunoaştem mai bine şi să le facem o plecăciune înainte de a le pune pe tocător

Leuşteanul verde

În bucătăria tradiţională românească, leuşteanul este indispensabil în timpul primăverii. Fie că este vorba de delicioasele ciorbe de post, al căror gust sporeşte prin frunzele aromate ale leuşteanului, sau de bucatele de Paşte, unde leuşteanul e salvator, deoarece contraca­rea­ză toxicitatea ridicată a cărnii de miel, acest zarzavat este nelipsit. Apoi, este imposibil să nu îl remarci în gră­dină, datorită staturii sale impozante, dar şi a ver­de­lui uşor albăstrui al frunzelor sale lucioase, ca să nu mai vorbim de aroma lui inconfundabilă. În popor, era cu­noscut deopotrivă ca aliment, dar şi ca plantă magică, fiind creditat cu puteri extraordinare, de alungare a spi­ritelor rele. Nu exista talisman mai puternic împotriva zburătorilor, ielelor şi a altor ameninţări de din­colo, de­cât combinaţia dintre leuş­­tean şi iarba creaţă (un soi de mentă de grădină). Din punct de vedere ştiinţific, prin­ci­piile active pe care le conţine au o pu­ternică acţiune tera­peutică asupra apa­ratului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin şi a celui imu­nitar. Este un excelent remediu pentru pre­ve­nirea boli­lor, atunci când este consumat sistematic, putând de­veni, la nevoie, când este dozat corespun­zător, şi un remediu eficient într-o multitudine de boli.

Leuşteanul şi digestia

Frunzele sale sunt un excelent tonic digestiv, care creşte secreţia de sucuri, alungă inapetenţa şi pune în mişcare tubul digestiv. Se recomandă contra dispepsiei, gastritei hipo- şi hiper-acide, dischineziei biliare (fiere leneşă). Leuşteanul reglează şi secreţia de sucuri gas­tri­ce, favorizează peristaltismul gastric şi elibe­rarea bilei din colecist, are efecte antiinflamatoare, fiind un adjuvant util în cazul colecistitei şi al pancreatitei. Tra­tamentul este simplu: se mestecă 1-2 frunze proas­pete de leuştean înainte şi după masă.
În cazul lipsei poftei de mâncare, a senzaţiei de greaţă persistentă, cu un sfert de oră înainte de masă, se consumă una-două frunze proaspete de leuştean, care se mestecă îndelung. Uleiurile volatile şi substan­ţele amare pe care le conţin sunt un excelent stimulent digestiv şi măresc pofta de mâncare. Are, datorită aci­dului angelic conţinut în frunzele sale, şi efecte tonice nervoase şi psihice, fiind ca atare eficient şi în cazul anorexiei psihice. Un element interesant este că atunci când sunt consumate în cantităţi mai mari (5-10 frunze odată), efectul frunzelor de leuştean este cel opus, di­minuând pofta de mâncare, şi constituie un tratament util contra apetitului alimentar excesiv.

Leuşteanul şi sănătatea intestinelor

În cazul sindromului colonului iritabil se recoman­dă consumul de leuştean proaspăt, în cantităţi cât mai mari, precum şi administrarea unei căni de infuzie com­binată de frunze de leuştean, de două ori pe zi. Un stu­diu recent arată că flavonoidele conţinute în frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoa­sei intestinale, în timp ce substanţele sale volatile, cu efect antiseptic, reglează flora tubului digestiv. Rezul­tate foarte bune se obţin prin combinarea acestui trata­ment cu administrarea de uleiuri bogate în acizi graşi Omega 3 (conţinuţi de peşte, de seminţele de in etc.).
În cazul colicilor intestinale şi al spasmelor diges­tive, se bea o cană de ceai fierbinte de leuştean, obţinut prin opărirea a 2 linguriţe de frunze uscate cu 250 de ml de apă. Leuşteanul conţine substanţe active cu efecte antispastice şi carminative, fiind printre cele mai efi­cien­te plante medicinale în aceste afecţiuni.

Leuşteanul şi bolile renale


Un studiu realizat în Germania arată faptul că sucul proaspăt de leuştean (10 linguriţe la o cană de suc de mor­cov, cu care se bea combinat) ajută la dizolvarea pietrelor la rinichi (uraţi, oxalaţi) şi previne formarea lor. Atunci când nu există leuştean proaspăt la înde­mâ­nă, efecte excelente se obţin şi prin consumarea zilnică a 1-2 căni de infuzie combinată, preparată din 2 lin­gu­ri­ţe de plantă uscată (frunze şi seminţe) la 250 ml de apă.
Pentru prevenirea cistitei (inclusiv a recidivelor sale) se consumă mult leuştean proaspăt, adăugat la diferite mâncăruri. Odată instalată cistita, ea se tratează cu infuzie combinată de leuştean, din care se consumă câte 3 căni pe zi, administrate la 2 ore după masă.
În cazul retenţiei de urină, se recomandă leuşteanul proaspăt, tăiat marunt, adăugat la supe calde şi în sala­tele de legume. Consumat în cantităţi suficiente (mini­mum 20 g pe zi), are efect diuretic, antispastic, fiind in­di­cat pentru retenţiile de urină care apar post-ope­rator, după cistitele acute, după administrarea medi­ca­men­telor ce inhibă diureza sau în une­le afecţiuni tu­mo­rale. Suplimen­tar, se consumă sucul de leuştean proas­păt, câte 1 lingură luată din oră în oră, pe parcur­sul zilei. Principiile active nu doar stimulează formarea urinei şi eliminarea ei, ci ajută şi la elimi­narea masivă a ureei şi a altor produşi reziduali din organism.


Leuşteanul şi pielea

În medicina populară, leuşteanul cules primăvara este considerat deopo­trivă un elixir de sănătate şi de fru­museţe pentru piele, utilizările sale fiind surprinzător de diverse în acest domeniu.
* Contra tulburărilor de pigmentare (pete) ale pielii, se freacă zona afectată cu frunze proaspete de leuştean, zdrobite în prealabil. Aplicaţia durează cinci minute şi se repetă de două ori pe zi, vreme de o săptă­mână. Efectele sunt excepţionale în cazul petelor care apar în contact cu diverse substanţe chimice. În cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburări in­terne, tratamentul extern este dublat cu o cură de de­to­­xi­fiere, cu o durată de minimum 2 săptămâni, timp în care se iau 12 linguriţe de suc de leuştean pe zi.
* Contra reacţiilor alergice la nivelul pielii, frunzele proaspete de leuştean se toacă foarte bine pe o planşetă de lemn sau se mărunţesc în mixer, după care se învelesc într-un tifon subţire şi se aplică pe locul afectat, unde se lasă vreme de o oră. Are efecte antihis­taminice directe, diminuează inflamaţia, calmează mân­cărimile.
* Pentru tratarea arsurilor de gradele I şi II, se striveşte o mână de frunze proaspete de leuştean pe o planşetă de lemn, apoi se aplică pe locul afectat, unde se ţin vreme de minimum o oră. Această aplicaţie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infec­ţia şi grăbeşte refacerea ţesuturilor distruse.

Leuşteanul şi protecţia... magică

În Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dădea să mănânce dimineaţa turte de grâu cu leuştean verde, ca să fie ferite de "zburători şi alte ispitiri necurate". În nordul Moldovei, se credea că rădăcina de leuştean, dez­­gropată în Vinerea Mare şi administrată pisată în fiecare seară, ajută la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metodă de exorcizare. De ase­me­nea, se credea că, adăugate în apa din scăldă­toare, frun­zele de leuştean alungă gândurile negre.


Ţelina verde



Lăsate pe nedrept în umbră de către bulbul plantei, frunzele ţelinei sunt, de fapt, mult mai active din punct de vedere terapeutic decât le­gendara sa rădăcină. Chiar şi în mâncăruri, ţelina verde, proaspăt tocată, dă o aromă şi un gust mai plăcut şi mai puternic decât ră­dăcina. Pe urmă, ca şi leuşteanul, a cărui "verişoară" este, ţelina face parte din familia Apiaceae, frun­zele ei având proprietăţi terapeutice destul de asemănătoare, dar şi unele caracteristici speciale, deloc de neglijat. La fel ca şi leuşteanul, ţelina conţine în frunzele sale uleiuri volatile cu efecte antibiotice, flavone cu acţiune antioxidantă ori clorofilă cu efecte antitumorale şi anti­virale. Pe de altă parte, proprietăţile sale afrodi­siace, dar şi cele anti-îmbă­trânire şi de reglaj hormonal fac din ţelină un remediu redutabil, fără sea­măn în bucă­tărie şi în... farmacie. În cele ce urmea­ză, vom afla mai mul­te despre proprie­tăţile acestui zarza­vat-medi­cament:

Ţelina şi hormonii feminini

Frunzele proaspete de ţelină sunt un excepţional reglator al activităţii ovarelor şi a glandelor cortico-su­prarenale. Sucul de ţelină verde (10 linguri pe zi) pre­­vine ciclul menstrual dureros, regularizează perioa­dele de timp dintre menstre şi stimulează uşor apariţia ovulaţiei. Acelaşi suc este un excepţional ajutor pentru tulburările care apar pe fond de stres la nivelul glande­lor suprarenale. Femeile care reţin apă în ţesuturi, care transpiră foarte abundent sau care au tulburări de apetit ar trebui să facă o cură de minimum 30 de zile cu suc de ţelină, din care să consume câte 50 ml, de 2 ori pe zi.
* Contra frigidităţii - se consumă 50-100 ml de vin obţinut din frunze şi seminţe de ţelină, preparat după reţeta de mai jos. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum două ore după consumarea alimentelor şi cu 15-30 minute înaintea actului sexual. Efectele sunt rapide. Pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale pe termen lung, se recomandă şi salatele cu frunze de ţelină, pul­berea de seminţe de ţelină (2 g pe zi), care au efecte pu­ternice de relansare a activităţii ovarelor.

Ţelina şi reîntinerirea

Frunzele de ţelină stopează procesele oxidative de la nivel celular, prevenind şi chiar inversând sensul pro­ceselor de îmbătrânire. Se recomandă consumul de frun­ze de ţelină proaspăte (minimum 50 g zilnic), aso­ciat cu o dietă preponderent crudivoră, cele două mij­loa­ce tera­peutice conjugate făcând adevărate minuni. Se ţine o cură de minimum 3 luni, timp în care se con­su­mă zil­nic ţelina proaspătă, asociată cu o alimentaţie integral vegetariană, gătită termic doar în proporţie de 30%.
Frunzele de ţelină sunt foarte eficiente contra pro­ble­melor oculare, osoase, musculare şi articulare, de­oa­rece sunt bogate în flavonoide, cu efecte antiinfla­matoare, în vitamina C, în fitohormoni cu efect întine­ritor. Cura cu ţelină este foarte importantă şi pentru com­baterea efectelor secundare nefaste ale corticoi­zi­lor, diureticelor şi statinelor, cu care sunt adesea tratate afecţiunile vârstei a treia.

Ţelina şi bolile cardio-vasculare

Sucul din ţelină verde este folosit în mod tradiţional în China pentru reducerea presiunii arteriale şi pre­venirea bolilor de inimă. Reţeta este simplă: se ames­tecă sucul de frunze cu miere în cantităţi egale şi se administrează 5 linguri din acest amestec, de 3 ori pe zi, timp de minimum o lună. Studii recente au arătat că după 6 săptămâni de tratament, valorile presiunii arte­riale au scăzut, la cei mai mulţi dintre pacienţi, cu 12-15%, aceasta datorându-se atât efectelor vasodi­lata­toare, cât şi celor diuretice ale acestui zarzavat.
Frunzele de ţelină sunt eficiente şi contra ischemiei cardiace, ajutând la prevenirea infarctului. Aceasta, deoarece ţelina are în compoziţia frun­zelor sale aşa-numitele "ftalide", substanţe care au efecte relaxante asupra muscula­turii netede şi care fac arterele să îşi mă­rească diame­trul. Mai mult, această categorie de sub­stanţe redu­ce nivelul hormo­nilor de stres din sânge, împiedi­când astfel vaso­constricţia şi pu­seele de hiper­ten­siune. Se recomandă cura cu suc de ţelină (150 ml pe zi), dar şi consumul de ţelină sub formă de salată, în cure de 6 săptămâni, minimum.

Ţelina şi cancerul

Studii de laborator au arătat că anumite substanţe active din ţelină, aşa-numiţii compuşi acetilenici, sto­pează creşterea tumorilor. Alte substanţe din acest zar­za­vat, cumarinele, au un important rol în prevenirea pro­ceselor de malignizare. Ca atare, se recomandă - atât pentru prevenire, cât şi ca adjuvant contra afec­ţiunilor tumorale - consumul de ţelină proaspătă, sub formă de salată, câte 50-70 g pe zi.
Efecte deosebite are ţelina contra cancerului de co­lon şi de rect, un studiu făcut în China, la Colegiul de Medicină din Harbin, pe 336 de cazuri de cancer colo-rectal, a dovedit că un consum ridicat de frunze de ţelină şi de ceapă verde, în special, şi de zarzavaturi verzi, în general, ameliorează această formă de cancer. Un rol la fel de important îl au - se pare - cele două ve­getale şi în prevenirea acestei forme de cancer. Se reco­mandă, aşadar, con­sumul zilnic de salate de cru­dităţi, asezonate din belşug cu frun­ze de ţelină şi de ceapă verde.
Ca adjuvant contra leucemiei şi a limfomului ma­lign Hodgkin se recomandă consumul de suc de ţelină verde, câte 100 ml, de două ori pe zi, combinat în pro­por­ţii egale cu suc de rădăcină de mor­cov. Sucul se bea foarte proaspăt, pentru a împiedica deterio­rarea unor substanţe conţinute de frunzele de ţelină, substanţe care sunt o speranţă în trata­men­­tul acestor afecţiuni. Studii de medicină ex­pe­ri­mentală au arătat că mai multe prin­cipii active con­ţinute de ţelină (luteolina şi ftalidele) inhibă dezvoltarea tumorilor, inducând apoptoza, adică moar­tea progra­mată a celulelor canceroase.

Ţelina şi frumuseţea

Salatele de crudităţi cu multă ţelină verde sunt un adevărat elixir în tratarea supragreutăţii, a problemelor pielii, dar şi a retenţiei de apă din corp. Această plantă are efecte diuretice, ajutându-ne să eliminăm excesul de apă din ţesuturi şi ajutându-ne la "topirea" mai efi­cientă a adipozităţilor în exces. De asemenea, ţelina verde consumată zilnic (40-70 g) reduce reacti­vitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea aşa-nu­mitelor "accese de foame", care apar frecvent la obezi, mai ales în condiţii de tensiune emoţională, de gol sufletesc, de frustrare afectivă. Salatele cu multă ţelină verde, consumate zilnic, întineresc pielea, fă­când-o mai elastică, mai luminoasă şi mai netedă. Datorită conţi­nutului său de clorofilă şi de siliciu organic, ţelina mai este folosită şi ca tonic pentru păr şi unghii.

Modalităţi de administrare a zarzavaturilor de primăvară

Adaos în mâncare
Foarte multe din mâncărurile de zi cu zi pot căpăta mai multă savoare prin adăugarea de frunze de leuş­tean ori ţelină foarte fin tocate, aşa încât să nu li se simtă prea tare asprimea. Tradiţional, cele două zarza­vaturi sunt adăugate în mâncărurile calde, cum ar fi cior­bele, tocăniţele, drobul, însă este recomandat ca acest zarzavat să fie pus şi după prepararea termi­că, nu doar în timpul ei, pentru păstrarea unei părţi im­portante din conţinutul lor de vitamine şi enzime. Fo­lo­siţi frunzele de ţelină şi leuştean şi ca adaos aromatic şi, totodată, ca element decorativ, în salate, sandvi­ciuri, sosuri ori garnituri.

Sucul
Pentru a obţine sucul de leuştean sau ţelină se mi­xează o mână de frunze proaspete, la care s-au adău­gat 4 linguri de apă, după care se lasă jumătate de oră la macerat, apoi se filtrează. Licoarea obţinută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la fri­gi­der, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspăt ob­ţi­nut din frun­zele de leuştean sau ţelină este un puter­nic me­dicament care, de obicei, nu se administrează sin­gur, ci diluat în puţin suc de rădăcină de morcov. De regulă, se iau de 4 ori pe zi câte 3-4 linguri de suc de frunze, diluate în câte un sfert de pahar de suc de morcov.

Vinul
O sută de grame de frunze de leuştean proaspăt sau de ţelină proaspătă se toacă mărunt şi se pun la macerat în 750 ml de vin alb, într-o sticlă care se în­chide erme­tic şi se păstrează la temperatura camerei, vreme de două săptămâni. După trecerea acestei pe­rioade, ames­tecul se filtrează, iar preparatul astfel obţinut se păstrea­ză la rece, în recipiente bine închise. Se bea câte un păhărel înainte de masă. Vinul de leuş­tean este un leac străvechi, cunoscut pentru efectele sale în combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace, asociate cu retenţia de lichide.
Vinul de ţelină, la rândul său, este un puternic diu­retic, reglează menstrele şi activitatea ovarelor. Dacă la macerare se adaugă, alături de frunze, şi vreo 10 g de seminţe de ţelină pisate, vinul capătă proprietăţi afro­disiace, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

SURSA

http://www.formula-as.ro/2013/1067/farmacia-naturii-74/medicamente-de-primavara-frunze-verzi-de-leustean-si-de-telina-16371