Multe grăsimi în sânge şi în ficat

Ficatul şi plămânii nu provoacă dureri
Autor: FLORIN CONDURATEANU 22 noiembrie 2010 Jurnalul National

Medicii chiar au ajuns la concluzia că, atunci când te doare ceva, e semn că boala e într-o fază avansată. Populaţia nu ştie bine cum este cu durerea şi, spre exemplu, de multe ori face greşeala spunând “mă doare ficatul” sau, tot în necunoştinţă de cauză, oamenii se vaită că le-a coborât răceala în piept – că simt o durere în plămâni. În realitate, nici ficatul, în cele mai multe cazuri, nu doare, şi nici plămânii nu au cum să doară. Şi asta pentru că ficatul nu este brăzdat de reţele de nervi care să declanşeze durerea, nervii existând în învelişul ficatului. În acelaşi fel este construit şi plămânul. Ţesuturile plămânului nu sunt prevăzute cu nervi, deci plămânul nu doare. Pe om îl doare pleura, adică pieliţa ce înveleşte plămânul. Ca atare, filetele de nervi sunt în jurul organelor şi atunci când omul simte durerea e semn că boala a depăşit organul şi presează pe reţeaua de nervi din exteriorul organelor.

Să ne reîntoarcem la ficat. Viclenia bolilor ficatului este că lansează semnale neclare şi că principalul simptom al suferinţei hepatice este oboseala: oboseala nejustificată de excesul de muncă, astenia, lipsa de randament la muncă, somnolenţa şi, aşa cum zice românul, starea numită curent “mă trage la pat”. Dacă această oboseală persistă mai mult de 5-7 zile, omul trebuie să-şi ia concediu şi să se vitaminizeze. Dacă oboseala fără rost nu trece nici aşa, depăşind alte 5-7 zile, înseamnă că nu o suprasolicitare a fost de vină ci, omul trebuie să se ducă la medic, fiindcă a intervenit o neregulă, probabil la ficat. Dacă urina este închisă la culoare, semănând cu berea, iarăşi sună alarma de la ficat. Dacă ochii devin galbeni, e semn de icter, semn de dezastru în ficat. Dacă apar şi vărsăturile, situaţia s-a agravat. Medicul trebuie să facă analize mai detaliate de la transaminaze, care pot fi crescute, până la alte teste.

În prezent, la un bolnav cu virus B există doi bolnavi cu virus C şi opt oameni care au grăsimi multe în sânge, adică dislipidemie. Analizele mai relevă faptul că din 100 de oameni cu ficatul gras, 20 se află în faza de steatohepatită, adică încărcarea cu grăsime şi inflamaţii ale ţesutului hepatic. Iar din aceşti 100 de oameni cu ficat gras, 3-4 au chiar fibroză, adică inflamaţia cea mai gravă, care înseamnă uşa deschisă spre ciroză. Ca atare, oamenii trebuie să-şi schimbe grabnic modul de viaţă, să împuţineze caloriile, grăsimile şi dulciurile din meniu şi să facă mai multă mişcare. În paralel, medicii vor stabili dacă se trece şi la recomandarea unor medicamente, plus controale periodice.
...............................................

Ficatul nu încurcă limbile ceasului


Sunt unii care fac din noapte zi şi din zi noapte cu o dezinvoltură cu care joacă şeptic. Numai că aceştia care miştocăresc ceasul biologic, ceasul cu care s-a acomodat organismul, nu-şi dau seama că nu joacă şeptic, ci joacă Popa Prostul. Cei care dănţuiesc prin cluburi, respirând tutun şi răsturnând pe gâtlej pahare cu votcă şi pe care-i prinde geana zorilor printre hip-hop şi dansul pinguinului, habar n-au că adormitul di­mi­nea­ţa şi trezitul, când alţii au terminat orele de serviciu, le face brambureală mare în organism. Iată câteva gafe vizavi de sănătate, când se doarme ziua şi se stă treaz noaptea.

Corticoizii încep să fie secretaţi noaptea. Aceşti corticoizi sunt substanţe care luptă cu in­fla­ma­ţiile. Dacă ne agităm noaptea, în diverse feluri, şi nu ne odihnim prin somn, nu lucrează bine aceste subs­tan­ţe antiinflamatoare care nici nu sunt secretate co­respunzător. Nedormind noaptea stricăm şi fabricarea unor hormoni care sunt destinaţi apărării de stres, aceşti hormoni antistres sunt secretaţi dacă omul se odihneşte prin somn. Ei bine, de aici se ampli­fică riscul de a suferi ficatul. Bolile de ficat se manifestă prin inflamaţii la nivelul ficatului. Oare nu cumva sărăcirea în corticoizii ce luptă cu inflamaţiile deschide uşa bolilor de ficatĂ Nedormind noaptea, accentuăm starea de oboseală nejustificată prin mărirea eforturilor, amplificăm starea de oboseală, de astenie care reprezintă simptomele maladiilor hepatice.

Fiindcă ficatul nu dă dureri decât rar, semnele de alarmă ale ficatului că se îmbolnăveşte, că încep inflamaţiile sunt stări de oboseală exagerată, de somnolenţă, de lipsă de chef. Deci ficatul nu acceptă ca cineva plin de aiureală să se joace cu limbile ceasului, să transforme noaptea în zi şi invers. Iată altă greşeală în schimbarea forţată a ritmurilor circadiane (ritmul circadian este un ciclu de aproximativ 24 de ore al proceselor biochimice, fiziologice sau comportamentale aparţinând entităilţor vii), cu care organismul s-a obişnuit de mii de generaţii. Sucurile gastrice se produc în organism ziua, când omul lucrează, se mişcă, e activ.

Dacă ne agităm şi nu dormim noaptea, ci avem alte preocupări, sucurile gastrice sunt fabricate noaptea anormal şi rămânem cu hiperaciditate aducătoare de ulcere, gastrite, reflux gastroesofagian. Schimbând prea repede obiceiurile şi ritmurile cu care s-a obişnuit organismul prin ceasul biologic devenim victime sigure. Şi fiindcă a venit vorba de obiceiurile intrate în celulele noastre şi subiectul „sare” este de comentat. Viaţa omului s-a născut la începuturi în mediul marin, deci organismul omenesc reţine sarea, nu elimină sodiul. De aceea, nu e bine ca oamenii să suplimenteze sarea presărând clorură de sodiu peste mâncare din solniţa de pe masă. Omul trebuie să se mulţumească cu sarea existentă în alimente, în fructe, legume, lapte şi lactate etc.