Biblia Vitaminelor
METODE ALE MEDICINEI TRADIŢIONALE Şl CELE MAI NOI Şl FASCINANTE DESCOPERIRI PE* PLAN MEDICAL. TRATAMENTE Şl SOLUŢII ALE MILENIULUI TREI
Medicina Pentru Toţi
Editura Elit
Versiunea româneasca: Adriana Bădescu
Titlul original: Vitamin Bible, by Earl Mindell
Copyright © 1991 by Earl Minde
Medicina secolului XX s-a dovedit a fi o medicină dură, pe măsura ideilor acestui veac dominat de două războaie mondiale şi ameninţat de cel nuclear - antibiotice,
sulfamide, cortizoni.
Colecţia MPT - Medicina Pentru toţi- şi-a propus să-i ţină la curent pe cititorii noştri cu metode ale medicinei tradiţionale, cele mai noi şi mai fascinante descoperiri pe plan medical, tratamente şi soluţii ale MILENIULUI TREI.
Cartea de fata dezvaluie lumea puţin cunoscută a celor mai apropiaţi prieteni ai noştri - vitaminele, şi ce pot face ele pentru dumneavoastră
• cum puteţi arăta cu cel puţin zece ani mai tânăr • anumite vitamine pot preveni şi vindeca forme de cancer
• capcanele meniurilor din snackbaruri şi fast-food
• pericolul unor cure de slăbire
• cum puteţi slăbi fără a urma un regim de înfometare • cancerul e mult mai frecvent printre cei graşi
• sugestii pentru fumători şi băutori de cafea
• vitamine şi aminoacizi ce pot înlocui somniferele
• misterul prăjiturilor şi băuturilor dietetice
• îmbătrânirea nu este ireversibilă
• sindromul oboselii cronice - boala vieţii moderne - poate
fi depăşit
• osteoporoza şi zeci de alte afecţiuni uşor de învins
• sub câte chipuri se ascund sarea şi zahărul
• fiecare meserie are propria sa formulă vitaminică
• vitamine în loc de medicamente
•
O lucrare de mare actualitate, competentă, ce nu trebuie să lipsească din biblioteca nimănui, cu un index terapeutic uşor de consultat, idei utile pentru sănătatea dumneavoastră, lesne de urmat, scrisă de unul dintre cei mai reputaţi nutriţionişti şi farmacologi americani.
NOTĂ CĂTRE CITITOR LA APARIŢIA NOII EDIŢII REVĂZUTE
De la data primei apariţii a Bibliei Vitaminelor, în anul 1979, până la ediţia revizuită din 1985, relaţia dintre regimul alimentar şi boli s-a transformat din simplă probabilitate în posibilitate; astăzi însă, ea a devenit o certitudine. Dacă înainte medicina preventivă era privită cu scepticism ca domeniul câtorva excentrici, astăzi ea este acceptată prin puterea faptelor chiar şi de cei mai conservatori reprezentanţi ai profesiunii medicale. Nutriţia adecvată a devenit un crez al anilor '90.
Această nouă ediţie a fost adusă la zi şi extinsă astfel încât să includă nu numai vitaminele şi mineralele prevăzute de National Research Council, dar şi ultimele descoperiri în domeniul nutriţiei, care afectează în mod hotărâtor sănătatea şi viaţa noastră de zi cu zi. Deşi structura a rămas neschimbată, fiecare capitol conţine o cantitate mai mare de informaţie; de asemenea, există şaptesprezece secţiuni complet noi, incluzând un scurt ghid de apărare împotriva cancerului — alimente pe care ar trebui şi alimente pe care nu ar trebui să le consumăm; tot ceea ce este bine de ştiut despre colesterol; date amănunţite privind plante şi aminoacizi naturali miraculoşi; alternative naturale pentru steroizi; elemente nutritive care pot atenua sindromul de oboseală cronică; caracteristici ale apei pe care o beţi; remedii naturale pentru îmbolnăvirile cu Candida Albicans; tot ceea ce trebuie să ştiţi despre îndulcitorii artificiali, grăsimile procesate şi multe, multe altele. Sunt toate aici, la îndemâna dumneavoastră, plus o cuprinzătoare listă de precauţii şi regimuri nutriţioniste.
IMPORTANT DE REŢINUT
Regimurile din această carte au caracter de simple sugestii; nu sunt recomandări sau prescripţii terapeutice! înainte de a începe orice program nutriţional, solicitaţi sfatul medicului, mai cu seamă dacă aveţi o problemă anume sau dacă urmaţi un tratament medicamentos.
PREFAŢĂ
Această carte a fost scrisă pentru dumneavoastră — milioanele de bărbaţi şi femei care încercaţi de-o viaţă să vă încadraţi în acele tipare desenate parcă pentru o persoană întotdeauna mai înaltă, mai scundă, mai grasă, mai slabă, mai activă sau mai puţin activă decât o să fiţi dumneavoastră vreodată. Este un ghid destinat fiecărui individ în parte, nu unui tip mediu sau statisticilor. Ori de câte ori mi s-a părut indicat, am oferit şi sfatul meu personal, fiindcă, aşa cred eu, aceasta este singura cale de a îndruma pe cineva spre o stare de optimă sănătate — scopul însuşi al acestei cărţi.
în paginile ce urmează am combinat cunoştinţele de farmacologie pe care le deţin cu cele de nutriţie, încercând să explic relaţia de interdependenţă derutantă şi deseori periculoasă ce există între vitamine şi medicamente. Am căutat să personalizez fiecare regim astfel încât să elimin multe din nedumeririle stârnite în mod obişnuit de generalizări.
Citind cartea, veţi descoperi poate că necesarul dumneavoastră de vitamine intră în două sau mai multe categorii diferite. în astfel de cazuri, lăsaţi intuiţia să vă ghideze (de exemplu, dacă luaţi vitamina B6 pentru o anume deficienţă şi observaţi că aceeaşi-vitamină este indicată şi pentru o altă afecţiune de care suferiţi, nu dublaţi doza decât dacă există o recomandare specială în acest sens).
Recomandările cuprinse în cartea de faţă nu au caracter de prescripţii medicale, dar pot fi cu succes utilizate în chip de programe flexibilie de lucru împreună cu medicul dumneavoastră; nici o carte nu poate înlocui pregătirea şi atenţia unui profesionist.
Speranţa mea sinceră este aceea că v-am oferit o seamă de informaţii menite să vă asigure o viaţă lungă, sănătoasă şi fericită.
EARL MINDELL
CAPITOLUL UNU SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ CU VITAMINELE
1. DE CE?
în ceea ce priveşte vitaminele, pregătirea mea profesională era iniţial doar de formă. Cursurile de farmacologie, chimie organică şi anorganică, biochimie şi cele de sănătate publică tratau într-o măsură foarte redusă problema vitaminelor, exceptând fireşte aspectele referitoare la bolile cauzate de avitaminoză. Lipsa vitaminei C? înseamnă scorbut. Carenţă de Bl? Beriberi. Insuficienţa vitaminei D? Rahitism. Informaţiile mele în domeniu cuprindeau doar obişnuitele trimiteri la „alimentaţia raţională", la ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie să mâncăm. însă nicăieri nu exista vreo referire la utilizarea vitaminelor în scop preventiv sau pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a organismului.
Amândoi lucram câte cincisprezece ore pe zi, dar numai eu arătam şi simţeam acest lucru. în anul 1965 mi-am deschis prima farmacie. Până în acel moment nu realizasem câte medicamente obişnuiesc oamenii să ia, nu atât pentru cazuri de boală, ci pur şi simplu pentru a-şi duce viaţa de zi cu zi. Unul din clienţii mei fideli avea reţete pentru tot soiul de pilule menite să-i stimuleze absolut fiecare funcţie vitală a organismului, şi nici măcar nu era bolnav! Partenerul meu din acea vreme era un adept convins al vitaminelor. Amândoi lucram câte cincisprezece ore pe zi, dar numai eu arătam şi simţeam acest lucru, iar când l-am întrebat care era explicaţia, mi-a răspuns că nu este nici un secret; totul se datorează vitaminelor. Ceea ce-mi spunea el depăşea cunoştinţele mele rudimentare despre vitamine, scorbut şi beriberi, dar mă convingea că ele aveau multă importanţă chiar pentru mine. Imediat m-am transformat într-un învăţăcel silitor şi studios şi pot spune că niciodată n-am regretat acest lucru. Am aflat atunci cât de benefice,sunt alimentele naturale şi vitaminele pe care le conţin, am învăţat că vitaminele B complex şi C atenuează stresul fizic şi psihic, că vitamina E poate mări rezistenţa la îmbolnăviri şi că vitamina B12 are rolul de a elimina oboseala, iar când m-am profilat eu însumi pe un astfel de regim—cât se poate de elementar—am fost nu doar convins, ci de-a dreptul convertit.
Dintr-odată a devenit principala mea preocupare în viaţă. Am citit toate cărţile referitoare la acest subiect, am urmărit articolele din revistele de specialitate, mi-am căutat vechile manuale de farmacologie şi am descoperit cu acea ocazie legătura uimitor de strânsă care există între biochimie şi modul nostru de hrănire. Am audiat numeroase cursuri de medicină şi sănătate publică şi chiar la unul dintre acestea am aflat despre importanţa complexului de acizi nucleici ADN — ARN asupra încetinirii procesului de îmbătrânire (acest complex, alături de super-oxid dismutază, a făcut de atunci parte din dieta mea regulată şi datorită lui oamenii îmi dau astăzi cu cinci până la zece ani mai puţin decât am în realitate). Eram entuziasmat de fiecare nouă descoperire în domeniu şi rezultatele nu s-au lăsat aşteptate.
O lume nouă mi se deschidea în faţă şi îmi doream s-o pot împărtăşi tuturor celorlalţi. La partenerul meu de afaceri am găsit înţelegere deplină. Am început prin a oferi clienţilor noştri tablete de B12 şi B complex, sugerându-le că ar putea încerca să-şi reducă dependenţa faţă de tranchilizante, energizante sau sedative prin consumul de alimente bogate în vitamine şi chiar vitamine ca atare.
Rezultatele s-au dovedit a fi remarcabile. Oamenii reveneau de fiecare dată pentru a ne spune cât de bine şi de întremaţi se simt. în locul deprimării şi al resemnării care însoţeşte în mod obişnuit o terapie medicamentoasă, peste tot nu zăream decât semne bune. Am văzut cu acea ocazie o femeie care trăia numai cu librium şi alergase toată viaţa de la un medic la altul şi care dintr-odată a devenit un om sănătos, fericit, ce nu mai era dependent de medicamente; un arhitect în vârstă de şaizeci de ani, în prag de pensionare pe caz de boală, şi-a recăpătat sănătatea şi a realizat apoi proiectul uneia din cele mai renumite clădiri din Los Angeles; un actor de vârstă mijlocie, dependent de medicamente, a izbutit să renunţe la acest obicei, obţinând dup^ aceea un mult dorit rol într-un serial TV
de mare succes.
în anul 1970 eram definitiv devotat medicinei preventive şi ştiinţelor nutriţiei; având în vedere lipsa informaţiilor în acest domeniu, am considerat benefic să aduc la cunoştinţă publicului larg problematica referitoare la vitamine şi alimentaţia naturală, asociindu-mă în acest scop cu un alt farmacist.
Astăzi, în calitatea mea de dietetician, profesor şi autor de cărţi, mă simt la fel de atras şi fascinat de această lume ce mi s-a deschis privirilor cu peste douăzeci de ani în urmă — o lume ce continuă să se dezvolte pe zi ce trece — şi sunt tot atât de nerăbdător să v-o împărtăşesc şi dumneavoastră.
2. CE SUNT VITAMINELE? .
Pentru a trăi trebuie să extragem vitaminele din alimentaţia naturală, sau să completăm necesarul cuvenit.
Când rostesc cuvântul „vitamină", cei mai mulţi dintre noi se gândesc imediat la pilule şi de aici ia naştere, în mod automat, confuzia cu drogurile şi medicamentele. Or, în ciuda faptului că vitaminele pot suplini adesea atât rolul medicamentelor cât şi pe cel al drogurilor, ele nu sunt nici una, nici alta. în termeni cât se poate de simpli, vitaminele sunt substanţe organice necesare vieţii. Ele îndeplinesc un rol esenţial în funcţionarea normală a organismului omenesc şi, cu câteva excepţii, nu pot fi sintetizate în cadrul metabolismului intern. Absolut necesare pentru creşterea, menţinerea vitalităţii şi bunăstarea generală a organismului nostru, vitaminele se găsesc în cantităţi foarte mici în toate alimentele de provenienţă naturală. De acolo trebuie să le obţinem noi, sau din raţiile suplimentare. Un amănunt foarte, important de reţinut este acela că suplimentele la care ne referim — disponibile sub formă de tablete, capsule, picături, prafuri şi uneori chiar injectabile — sunt doar substanţe naturale extrase din plante şi animale, dacă nu sunt sintetice.
Viaţa nu poate exista decât în prezenţa tuturor vitaminelor esenţiale.
3. CE NU SUNT VITAMINELE?
Vitaminele nu sunt nici pilule cu efect energizant şi nici înlocuitori ai hranei zilnice.
Mulţi oameni îşi închipuie că vitaminele pot înlocui mâncarea. Fals. în realitate, ele nu pot fi asimilate în lipsa alimentelor obişnuite. Există multe convingeri eronate cu privire la vitamine, dar eu sper ca această carte să poată contribui la elucidarea şi clarificarea problemelor legate de cele mai multe dintre ele.
• Vitaminele nu sunt medicamente energizante şi nu au valoare calorică sau energetică proprie.
• Vitaminele nu pot înlocui proteinele, nici orice alt aliment nutritiv, ca de exemplu: minerale, grăsimi, carbohidraţi, apă etc. Aşa cum nu se înlocuiesc unele pe altele.
• Vitaminele ca atare nu constituie componente ale organismului nostru.
• Nu poţi să înghiţi doar vitamine, să refuzi orice mâncare şi să speri să fii sănătos.
4. CUM ACŢIONEAZĂ ELE?
Dacă am compara organismul omenesc cu un motor cu combustie internă şi am considera vitaminele ca fiind bujiile acestuia, atunci ne-am putea face o idee despre felul în care acţionează aceste uimitoare substanţe nutritive.
Vitaminele reglează metabolismul intern prin intermediul sistemelor enzimatice. O singură deficienţă vitaminică poate deregla întregul organism.
Vitaminele sunt componente ale sistemelor enzimatice care, acţionând asemenea unor bujii, stimulează şi reglează metabolismul asigurând funcţionarea întregului ansamblu la cei mai înalţi parametri.
Comparativ cu celelalte substanţe nutritive — proteine, grăsimi şi carbohidraţi — necesarul de vitamine (chiar şi în cazul regimurilor bazate pe megadoze) este minuscul. Dar lipsa unei singure vitamine poate pune în pericol întreg organismul.
5. ESTE OARE NECESAR SĂ LUAŢI SUPLIMENTE VITAMINICE?
„Oricine a consumat zahăr, produse din făină albă, sau alimente conservate, suferă acum de o anumită deficienţă..."
Din moment ce toate materiile organice conţin una sau mai multe vitamine, în cantităţi mai mari sau mai mici, atunci ne-am putea gândi că, mâncând „raţional" şi echilibrat, vom reuşi să ne asigurăm toate vitaminele de care corpul nostru are nevoie. Şi s-ar putea să avem dreptate. Problema însă este aceea că foarte puţini dintre noi sunt capabili să stabilească şi să respecte o asemenea dietă „de vis".
în conformitate cu opinia doctorului Daniel T. Quigley, autorul cărţii „Manual de malnutriţie naţională", „oricine a consumat zahăr, produse din făină albă, sau alimente conservate, suferă acum de o anumită carenţă a cărei întindere şi gravitate depinde de procentul acestor alimente în hrana zilnică".
Din cauza faptului că majoritatea restaurantelor obişnuiesc să reîncălzească mâncarea sau să o menţină caldă păstrând-o în cuptor, dacă luaţi deseori masa în oraş, riscaţi să aveţi o carenţă de vitamina A, Bl şi C (iar dacă sunteţi femeie între 13 şi 40 de ani, acest mod de a vă uşura munca în gospodărie vă poate cauza pierderi masive de calciu şi fier).
Majoritatea alimentelor pe care le mâncăm îşi pierd o bună parte din valoarea lor nutritiva în cursul preparării. Luaţi drept exemplu pâinea şi cerealele. Practic toate produsele de acest gen ce se găsesc astăzi pe piaţă au un conţinut ridicat de carbohidraţi şi atâta tot. „Dar sunt îmbogăţite!" — veţi spune dumneavoastră, fiindcă aşa scrie pe eticheta lor: îmbogăţite.
Această îmbogăţire nu presupune altceva decât compensarea elementelor nutritive care existau iniţial în alimentele respective, însă care s-au pierdut în procesul de pregătire prin temperatură, depozitare şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, produsele respective sunt îmbogăţite ca să ajungă la nivelul iniţial al elementelor nutritive. Din nefericire, standardele de îmbogăţire lasă mult de dorit. Spre exemplu, cei douăzeci şi doi de nutrienţi naturali ce ar trebui să se găsească în făina albă, dar s-au distrus, sunt înlocuiţi prin trei vitamine din complexul B alături de vitamina D, calciu şi săruri de fier. Sincer vorbind, nu vi se pare un truc cam ieftin?
Acum cred că-mi înţelegeţi părerea cu privire la necesitatea administrării de suplimente vitaminice.
6. CE SUNT ELEMENTELE NUTRITIVE?
Deşi mulţi oameni cred că elementele nutritive şi vitaminele se suprapun perfect, nu este chiar aşa.
Sunt şase elemente nutritive importante. |
Carbohidraţii, proteinele (constituite din aminoacizi—vezi secţiunea 75), grăsimile, mineralele, vitaminele şi apa — toate sunt elemente nutritive, componenţi ai hranei necesari pentru sănătatea organismului. Nutrienţii au un rol foarte important fiind indispensabili în funcţionarea organelor interne, în prelucrarea alimentelor, generarea energiei vitale şi procesul de evoluţie a celulelor.
7. DIFERENŢA ÎNTRE MICRO ŞI MACRONUTRIENŢI
Micronutrienţii, precum vitaminele şi mineralele, nu pot furniza ei înşişi energie. Macronutrienţii — carbohidraţi, grăsimi şi proteine — da, dar numai în prezenţa unor cantităţi suficiente de micronutrienţi capabili să elibereze această energie.
Atunci când e vorba de nutrienţi, mai puţin înseamnă uneori acelaşi lucru cu prea mult.
Cantităţile de micro şi macronutrienţi de care corpul dumneavoastră are nevoie pentru o bună funcţionare sunt foarte diferite, însă fiecare are importanţa sa proprie (vezi secţiunea 70, „Relaţia dintre proteine şi aminoacizi"
.
8. CUM ACŢIONEAZĂ ELEMENTELE NUTRITIVE?
Pentru a le utiliza, organismul descompune elementele nutritive.
In principiu, elementele nutritive acţionează prin intermediul digestiei. Digestia este un proces de-continuă descompunere chimică a substanţelor care pătrund în organism prin gură. Aceste substanţe sunt fracţionate prin acţiune enzimatică în fragmente mai mici şi mai simple din punct de vedere chimic, fragmente ce pot fi absorbite prin pereţii traiectului digestiv — un tub de peste zece metri lungime deschis la ambele capete — pătrunzând în cele din urmă în circuitul sanguin.
9. SĂ NE CUNOAŞTEM SISTEMUL DIGESTIV
Cunoscând alcătuirea şi modul de funcţionare a sistemului digestiv, vom putea elucida unele dintre cele mai răspândite prejudecăţi şi vom înţelege mai bine cum, unde şi când acţionează elementele nutritive.
Gura şi esofagul
Procesul de digestie începe în gură prin mărunţirea hranei şi amestecarea ei cu salivă. O enzimă din salivă numită ptialină începe să descompună amidonul în zaharuri simple. Alimentele sunt apoi trimise către fundul gurii şi de acolo pătrund în esofag, fiind antrenate mai departe cu ajutorul aşa-numitului peristaltism — mişcări ritmice de contractare şi relaxare a peretelui muscular, cu rol de a împinge bolul alimentar de-a lungul tubului digestiv. Pentru a împiedica regurgitarea alimentelor, adică reîntoarcerea lor în gură, şi în acelaşi timp pentru a permite eliberarea anumitor enzime necesare la un moment dat — fiindcă o enzimă nu poate împlini acţiunea alteia—traiectul digestiv este echipat cu sfinctere situate în punctele importante de joncţiune.
Stomacul
După cum mulţi dintre noi ştiu deja, stomacul este cel mai încăpător segment al traiectului digestiv, fiind aşezat mai sus însă decât se crede în general. El ocupă spaţiul dintre coastele inferioare, deasupra taliei; este un „sac" flexibil, îmbrăcat în muşchi în continuă mişcare, schimbându-şi astfel fără încetare forma.
• Cu excepţia alcoolului, nici o substanţă ca atare nu este absorbită prin pereţii stomacului.
Alimentele ingerate în mod obişnuit la o masă părăsesc stomacul într-un interval de trei până la cinci ore.
Materialele lichide, ca supele de exemplu, părăsesc stomacul mult mai repede; grăsimile însă rămân un timp mai îndelungat. Un meniu obişnuit, compus din carbohidraţi, proteine şi grăsimi, este eliminat dintr-un stomac normal în trei până la cinci ore. Glandele stomacului şi anumite celule specializate secretă enzime, acid clorhidric, un mucus şi un anumit factor capabil să faciliteze dizolvarea vitaminei B12 şi trecerea ei prin pereţii intestinali în circuitul sanguin. Unui stomac normal îi este caracteristic mediul acid; această aciditate e asigurată de către sucul gastric — un amestec specific format din mai multe substanţe:
Pepsina: enzimă predominantă în stomac; asigură digestia cărnii şi a altor proteine, fiind activă numai în mediu acid.
Renina: produce coagularea laptelui.
Acidul clorhidric: este produs de celulele prezente în pereţii stomacului şi asigură mediul acid necesar digestiei.
Stomacul nu este indispensabil digestiei. Cea mai mare parte a procesului de digestie are loc în afara stomacului.
Intestinul subţire
Aproape toate elementele nutritive sunt absorbite prin pereţii intestinului subţire.
In lungime de peste şapte metri, intestinul subţire este segmentul în care are loc desăvârşirea procesului de digestie cu absorbţia tuturor elementelor nutritive. Mediul prezent în interiorul lui este alcalin, determinat fiind de secreţia biliară puternic bazică, de sucul pancreatic şi secreţiile pereţilor intestinali. Mediul alcalin este absolut necesar pentru finalizarea procesului de digestie şi absorbţie. Intestinul subţire este structurat pe trei segmente: duodenul, care porneşte chiar de la orificiul de ieşire al stomacului, jejunul (de aproximativ trei metri lungime) şi ileonul (până la trei metri şi jumătate lungime). Când conţinutul lichid al intestinului subţire este antrenat înainte prin mişcări peristaltice, se aud anumite zgomote caracteristice la care în mod obişnuit ne referim spunând că ne „ghiorţăie" stomacul. De fapt, aşa cum am văzut, responsabil pentru aceste bolboroseli nu este stomacul, însă probabil că expresia va persista ca atare.
Intestinul gros (Colonul)
fentru a parcurge intestinul gros, substanţelor ajunse aici le trebuie douăsprezece până la cincisprezece ore.l
Materialele care părăsesc ileonul şi pătrund în cecum (prima porţiune a intestinului gros) au o consistenţă lichidă. Reîntoarcerea lor în intestinul subţire este împiedicată de un sfincter muscular aflat la punctul de joncţiune.
Cu excepţia apei, prin pereţii intestinului gros sunt absorbite foarte puţine substanţe.
Funcţia primară a colonului este cea de stocare şi deshidratare. Pe măsură ce apa este absorbită, materialul lichid capătă consistenţă semisolidă, fiindu-i necesare douăsprezece până la cincisprezece ore pentru a realiza întregul circuit intestinal.
Spre deosebire de stomac, intestinul gros conţine o bogată floră microbiană. O bună parte a materiilor fecale este constituită din bacterii, substanţe nedigerabile — în principal celuloză — şi substanţe toxice eliminate din sânge prin pereţii intestinali.
Ficatul
Ficatul este principalul organ în care se depozitează vitaminele solubile în grăsimi.
Ficatul este cel mai mare organ masiv din corpul uman şi cântăreşte aproximativ un kilogram şi jumătate. Asemeni unei complexe uzine chimice, el poate modifica aproape orice structură sau compoziţie chimică, distrugând şi anihilând o serie întreagă de molecule toxice. Ficatul constituie totodată un rezervor de sânge şi un depozit pentru înmagazinarea vitaminelor A şi D, precum şi a glicogenului (carbohidrat digerat) ce are rolul de a regla nivelul zahărului din sânge. în ficat sunt prelucrate enzime, colesterol, proteine, vitamina A (din caroten) şi factorii ce asigură coagularea sângelui.
Una din principalele funcţii ale ficatului este aceea de a produce bila. Sărurile conţinute în bilă contribuie la digerarea eficientă a grăsimilor, ele acţionând asemeni detergenţilor, emulsionând materiile grase.
Vezica biliară
Biblia Vitaminelor j 7
şi o concentrează puternic. Gustarea şi uneori chiar simpla vedere a mâncării poate determina golirea ei. Anumiţi constituenţi fluizi ai vezicii biliare tind câteodată să cristalizeze şi să formeze aşa-numiţii calculi biliari.
Pancreasul
Pancreasul furnizează cea mai importantă enzimă a organismului uman.
Chiar şi simpla vedere a mâncării poate goli uneori vezica biliară.
Vezica biliară este un organ cu rol de depozitare, lung de aproximat: şapte centimetri, care înmagazinează bila, îi modifică structura chimic
Pancreasul este o glandă de aproximativ cincisprezece centimetri lungime, situată în concavitatea formată de duoden. Celulele sale secretă insulina, un hormon cu rol în arderea accelerată a zaharurilor din corp. Insulina nu este vărsată în traiectul digestiv, ci direct în circuitul sanguin. O funcţie importantă a pancreasului este fabricarea şi secreţia sucului pancreatic ce conţine unele din enzimele de bază necesare în procesul de digestie: lipaza care descompune grăsimile, tripsina — cu rol în descompunerea proteinelor — şi amilaza care hidrolizează amidonul.
10. NUMELE VITAMINELOR
Datorită faptului că atunci când au fost descoperite nu li se cunoştea compoziţia chimică şi deci nu li s-a putut da un nume ştiinţific, majoritatea vitaminelor au fost desemnate printr-o literă a alfabetului. Astăzi se cunosc următoarele vitamine (probabil multe altele vor fi descoperite în viitor):
Vitamina A (retinol, caroten); vitaminele din grupul B complex: Bl (thiamină); B2 (riboflavină); B3 (niacină, nicotinamidă); B6 (piridoxină); B10; Bll (factori de creştere); B12 (cobalamină, cianocobalamină); B13 (acid orotic); B15 (acid pangamic); B17 (amigdalină); Bc (acid fojic); Bt (carnitină); Bx sau APAB (acid para-aminobenzoic); colină; inozitol; vitamina C (acid ascorbic); vitamina D (calciferol, viosterol, ergosterol); vitamina E (tocoferol); vitamina F (acizi graşi); vitamina G (riboflavină); vitamina H (biotină); vitamina K (menadionă); vitamina L (necesară pentru lactaţie); vitamina M (acid folie); vitamina P (bioflavonoide); vitamina PP (nicotinamidă); vitamina P4 (troxerutină); vitamina T (substanţe stimulatoare de creştere); vitamina U (extrasă din sucul de varză).
11. MINERALELE
Principalele şapte minerale sunt: calciul, iodul, fierul, magneziul, fosforul, seleniul şi zincul.
Deşi pentru buna funcţionare a organismului uman sunt necesare în jur de optsprezece minerale, specialiştii consideră un număr de şapte ca fiind indispensabile: calciul, iodul, fierul, magneziul, fosforul, seleniu şi zincul.
Mineralele active în corpul dumneavoastră sunt: calciul, clorul cromul, cobaltul, cuprul, fierul, fluorul, fosforul, iodul, magneziul manganul, molibdenul, potasiul, seleniul, sodiul, sulful, vanadiul şi zincul Oligoelemente ca borul, siliciul, nichelul şi arsenicul sunt de asemenea necesare pentru optimizarea procesului de creştere şi a celui de osmoză
12. CORPUL DUMNEAVOASTRĂ ARE NEVOIE DEi ACŢIUNEA COMUNĂ A TUTUROR SUBSTANŢELOR
Singure, vitaminele nu sunt suficiente.
Oricât de importante ar fi ele, în lipsa mineralelor, vitaminele nu-şi pot îndeplini rolul. îmi place să spun adeseori că mineralele sunt un fe de Cenuşărese ale lumii nutriţiei fiindcă, deşi puţini ştiu acest lucru vitaminele nu-şi pot îndeplini rolul, nu pot fi asimilate fără ajutoru mineralelor. Şi, cu toate că organismul uman este capabil să sintetizeze câteva vitamine, el nu poate fabrica nici măcar un singur mineral.
13. IMPORTANT DE ŞTIUT ŞI DE REŢINUT ÎN PRIVINŢA ALIMENTAŢIEI
• O singură ţigară distruge între 25 şi 100 mg de vitamină C!
• Laptele care conţine şi vitamină D sintetică (adică aproape to laptele pasteurizat ce se găseşte în magazine) riscă să priveze organismu de cantitatea necesară de magneziu!
• Locuitorii oraşelor industrializate şi aglomerate suferă de carenţa vitaminei D din cauza smogului ce absoarbe razele ultraviolete ale soarelui!
• Consumarea zilnică de băuturi alcoolice poate determina scăderei drastică a nivelului de vitamine Bl, B6 şi acid folie!
• Optsprezece la sută din femeile americane suferă de hipocalcemie!
• Zece milioane de femei americane folosesc anticoncepţionale orale fără a şti că acestea pot cauza carenţa vitaminelor B6, B12, C şi deficit de acid folie!
• în ceea ce priveşte starea de sănătate, bărbaţii americani se situează pe locul treisprezece în lume, iar femeile — pe locul şase!
• Copiii au nevoie de o dată şi jumătate, până la de două ori mai multe proteine pe kilogram corp decât adulţii, iar nou-născuţii chiar de trei ori mai mult!
• Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology au descoperit că vitaminele C, E şi anumiţi compuşi chimici numiţi indoli, ce se găsesc în varza obişnuită, în cea de Bruxelles şi în alte leguminoase înrudite din familia cruciferelor, au o puternică şi aparent sigură acţiune inhibitoare asupra anumitor produse cancerigene!
• Vitamina Bl ajută la prevenirea senzaţiei de rău de mare sau de avion!
• Dacă dieta dumneavoastră zilnică este bogată în proteine, atunci aveţi nevoie de cantităţi suplimentare de vitamina B6!
• Ceapa, usturoiul, ridichile şi prazul conţin un antibiotic natural numit alicină care este capabil să distrugă germenii patogeni fără a elimina totodată şi flora microbiană necesară bunei funcţionări a organismului omenesc!
• Aspirina poate tripla viteza de eliminare a vitaminei C din corpul dumneavoastră!
• Consumarea frecventă a alimentelor ce conţin arome şi coloranţi sintetici precum şi alţi aditivi alimentari diminuează activitatea şi eficacitatea sistemului imunitar!
• Alunele neprăjite conţin anumiţi inhibitori enzimatici care ngreunează digestia proteinelor!
• Târâtele nu sunt un aliment complet şi echilibrat!
• Pastele făinoase ambalate în celofan transparent îşi pierd în timp clementele nutritive!
• Aditivii folosiţi pentru dedurizarea apei potabile duc la creşterea Periculoasă a nivelului de săruri din organism!
• Un ingredient principal folosit la fabricarea margarinei — o grăsime vegetală hidrolizată — poate fi mai nesănătos chiar decât grăsimile saturate!
• Murele, afinele şi varza roşie sunt mai sănătoase dacă le consumaţi gătite!
• Ceapa, conopida şi strugurii roşii conţin cantităţi importante dintr-un nou-descoperit agent anticancerigen—quercitina—despre care cercetătorii de la University of California au demonstrat că poate distruge celulele canceroase înainte ca ele să se înmulţească formând tumori!
• Uleiul de măsline este unul din cei mai buni agenţi naturali de prevenire şicombatere a bolilor de inimă!
• Cel mai simplu şi mai uşor mod de a scăpa de excesul de sodiu din organism este ingurgitarea zilnică a câte şase până la opt pahare de apă ce nu conţine săruri!
• Se pare că există o legătură între pasta de dinţi (datorită abrazivilor săi cristalini, a agenţilor de spumare şi a celorlalţi aditivi) şi anumite deficienţe intestinale cum ar fi colita ulceroasă, boala lui Chrohn şi sindromul de iritabilitate intestinală. Este recomandabil să vă clătiţi bine gura după spălarea dinţilor şi să evitaţi pe cât posibil să înghiţiţi pasta de dinţi!
• Fumatul poate reduce speranţa de viaţă nu numai cu şapte ani, cum a afirmat American Cancer Society. Studii recente au arătat că această reducere ajunge la optsprezece ani!!
• Mineralul numit bor (prezent în mere, struguri, must şi stafide] este capabil să împiedice în bună măsură decalcifierea oaselor întâlnită la femei după menopauză. De asemenea, borul ajută la menţinerea nivelului de estrogeni în sânge la femeile cărora li se administrează terapii de înlocuire a estrogenilor.
• Evitând cafeaua puteţi evita producerea unui cancer de esofag. Taninul conţinut în ceai şi în cafea este un potenţial agent cancerigen. Proteinele din lapte pot neutraliza acest tanin împiedicând absorbţia lui în organism.
• Iepurele Bugs Bunny are dreptate! Morcovii împiedică formarea depozitelor pe pereţii arteriali prevenind atacurile cardio-vasculare la bolnavii de ateroscleroză. Un morcov mare mâncat zilnic vă aduce un aport de 11.000 UI de vitamina A din beta-caroten!
14. NECLARITĂŢI CU PRIVIRE LA CAPITOLUL I?
Am auzit în ultimul timp despre existenţa unor suplimente de aminoacizi. Sunt şi ei consideraţi elemente nutritive? Sunt la fel de importanţi ca şi vitaminele?
Da, da şi încă o dată da! Aminoacizii (vezi secţiunea 70) sunt pietrele de temelie ale unuia din cele mai importante elemente nutritive, şi anume proteinele. Fiecare celulă din trupul nostru conţine proteine — şi are nevoie de ele. Aceşti nutrienţi au un rol hotărâtor în formarea de noi ţesuturi, în înlocuirea celulelor vătămate; tot ei ajută la sintetizarea hormonilor şi enzimelor, la menţinerea echilibrului acido-bazic al sângelui şi la eliminarea toxinelor din organism. în procesul de digestie, proteinele sunt descompuse în constituenţi mai simpli numiţi aminoacizi. Odată ajunşi în celulele corpului uman, aceşti aminoacizi formează din nou proteine.
Importanţa aminoacizilor este la fel de mare ca şi cea a vitaminelor; unele nu pot funcţiona fără o cantitate suficientă din ceilalţi. Cât despre suplimentele de aminoacizi şi importanţa lor pentru dumneavoastră, vă sugerez să citiţi secţiunile 70 şi 75 care tratează despre remarcabilele beneficii aduse de raţiile suplimentare de aminoacizi.
Ştiu că vitaminele nu-şi pot îndeplini rolul în absenţa mineralelor, dar este adevărat că unele minerale acţionează mai eficient decât altele?
Categoric! Vitamina A, de exemplu, lucrează mai bine în prezenţa următoarelor minerale: calciu, magneziu, fosfor, seleniu şi zinc; acţiunea vitaminelor din complexul B este potenţată de aceleaşi minerale, plus: cobalt, cupru, fier, mangan, pqtasiu şi sodiu. Pentru vitamina C cele mai indicate minerale sunt: calciul, cobaltul, cuprul, fierul şi sodiul; vitamina D este ajutată de calciu, cupru, magneziu, seleniu şi sodiu; pentru vitamina D cele mai indicate minerale sunt: calciul, fierul, manganul, fosforul, potasiul, seleniul, sodiul şi zincul. Pentru mai multe lămuriri cu privire la acest subiect, consultaţi secţiunile 26 — 49.
Ce este acest nou mineral, borul?
Mai întâi, nu este deloc nou; e însă mai degrabă un oligoelement decât un mineral, ceea ce nu diminuează câtuşi de puţin nou-descoperita sa importanţă în prevenirea, alături de calciu, magneziu şi vitamina D, a osteoporozei. Doza zilnică recomandată este de 3 mg.
CAPITOLUL DOI
O PILULĂ DE VITAMINĂ ESTE O PILULĂ DE VITAMINĂ CARE ESTE O PILULĂ DE VITAMINĂ CARE...
15. DE UNDE PROVIN VITAMINELE?
Majoritatea vitaminelor provin din surse naturale.
Deoarece viiaminele sunt substanţe naturale conţinute in alimente, suplimentele pe care dumneavoastră le înghiţiţi — fie ele capsule, tablete, prafuri sau lichide — provin tot din alimente. Cu toate că multe dintre vitamine pot fi sintetizate în laboratoare, majoritatea sunt extrase din surse naturale primare.
De exemplu, vitamina A provine în mod obişnuit din untura de peşte; vitamina B complex este extrasă din drojdie sau din ficat; Vitamina C are cele mai bune proprietăţi atunci când provine din măceşe, mai exact din boabele rămase după scuturarea petalelor. Vitamina E este furnizată cel mai adesea de soia şi de germenii de grâu sau porumb.
16. DE CE APAR VITAMINELE SUB DIVERSE FORME?
Datorită faptului că nevoile diferă de la un organism la altul, vitaminele se fabrică şi ele în diverse forme.
Vitaminele sunt prezentate sub cele mai vânate îorme, fiindcă nici oamenii nu seamănă unul cu celălalt.
raoieteie—cea mai obişnuita şi mai convenabila îorma. bunt uşor de păstrat, de transportat şi au o durată mai mare de valabilitate decât pulberile sau lichidele.
Capsulele — ca şi tabletele, sunt uşor de păstrat; este forma uzuală de manufecturare pentru vitaminele solubile în grăsimi, ca de exemplu A, D şi E.
Casetele — tablete în formă de capsule; uneori sunt acoperite cu un înveliş solubil doar în mediul alcalin al intestinului, nu în stomac.
Capsule gelatinoase — mai uşor de înghiţit decât capsulele obişnuite.
Biblia Vitaminelor 2 3
Pulberile — au avantajul unei eficiente mult sporite; în plus, se elimină prezenţa agenţilor de umplere, a lianţilor sau a altor aditivi susceptibili să declanşeze alergii la persoanele cu sensibilitate în acest
sens.
Lichidele — pot fi uşor amestecate cu diverse băuturi pentru persoanele ce nu pot înghiţi tablete sau capsule.
Inhalanţi nazali — în ultimul timp reprezintă una din cele mai obişnuite forme de administrare a elementelor nutritive — în special a vitaminelor B şi C care sunt absorbite rapid prin mucoasa nazală.
Plasturi şi împlânte — capabile să asigure cantităţi continue, strict măsurate, de nutrienţi; vor fi disponibile în viitorul apropiat.
17. SOLUBILE ÎN GRĂSIMI — LIPOSOLUBILE, ÎN APĂ — HIDROSOLUBILE, SAU SUB FORMĂ USCATĂ?
Vitaminele solubile în grăsimi — A, D, E şi K — se găsesc de obicei şi chiar se recomandă în forma „uscată" sau solubilă în apă în cazul persoanelor care nu suportă grăsimile, pentru cei ce suferă de acnee sau alte probleme dermatologice în care nu este permisă ingerarea de grăsimi, ori pentru persoanele a căror dietă zilnică exclude grăsimile (vitaminele solubile în grăsimi au nevoie de grăsimi pentru a fi asimilate; dacă ţineţi un astfel de regim însă şi luaţi vitamina A, D, E sau K, vă sfătuiesc să alegeţi forma uscată).
18. SINTETICE SAU NATURALE? ORGANICE SAU ANORGANICE?
Vitaminele sintetice vă pot cruţa bugetul, însă nu şi stomacul.
Când sunt întrebat dacă există vreo diferenţă între vitaminele naturale şi cele sintetice, răspunsul meu este: una singură, şi anume efectul asupra dumneavoastră. Deşi vitaminele şi mineralele produse pe cale sintetică au dat rezultate satisfăcătoare, beneficiile oferite de vitaminele naturale —pe diverse planuri — le depăşesc cu mult. Cu toate că analizele chimice arată aceeaşi compoziţie şi structură, vitaminele naturale sunt mai eficiente fiindcă natura le-a făcut mai complexe.
Vitamina C sintetică este doar acid ascorbic şi nimic mai mult; vitamina C naturală, extrasă din fructele de măceşe, conţine bioflavonoide, adică întregul complex C care este de departe mai eficient.
Vitamina E naturală, care include toate formele de tocoferol, este mai eficientă decât cea sintetică ce conţine doar forma alfa.
în conformitate cu opinia doctorului Theron G. Randolph, reputat alergolog, „o substanţă obţinută pe cale sintetică poate cauza o reacţie alergică în cazul unei persoane cu sensibilitate chimică, chiar dacă produsul natural — cu aceeaşi structură şi compoziţie — este perfect tolerat."
Pe de altă parte însă, persoanele alergice la polen pot suferi o reacţie neplăcută la administrarea unei vitamine C naturale cu uşoare impurităţi de polen.
în orice caz, aşa cum au atestat mulţi dintre cei care au încercat ambele variante, vitaminele naturale provoacă mai puţine probleme gastrointestinale, iar chiar când se administrează doze mari, reacţiile toxice sunt mult mai rare decât la cele obţinute pe cale sintetică.
In ceea ce priveşte diferenţa dintre organic şi anorganic, situaţia este cu fotul alta, fiind vorba despre o concepţie complet greşită. Toate vitaminele sunt compuşi organici, adică substanţe ce conţin carbon.
19. CHELAŢII ŞI CE ÎNSEAMNĂ EI
Doar 2 până la 10 la sută din fierul introdus în organism este în realitate absorbit.
Chelatizarea este procesul prin care substanţele minerale sunt transformate într-o formă mai uşor asimilabilă. Obişnuitele suplimente minerale, ca de exemplu făina de oase şi dolomita, sunt de cele mai multe ori nechelatizate şi, pentru a putea fi utilizate de către organismul omenesc, este nevoie ca în procesul de digestie să fie mai întâi transformate în chelaţi. La multe persoane, procesul natural de chelatizare nu se produce în condiţii satisfăcătoare şi de aceea suplimentele minerale administrate nu sunt de nici un folos.
Dacă vă gândiţi că organismul nu poate folosi ceea ce primeşte, că la mulţi dintre noi digestia lasă de dorit, că numai 2 până la 10 la sută din fierul administrat este absorbit şi că din acest procent infim jumătate este eliminat, atunci veţi recunoaşte cât e de important să luaţi minerale
chelatizate în prealabil. Suplimentele minerale chelatizate cu aminoacizi sunt asimilate de trei până la zece ori mai bine decât formele nechelatizate, micul adaos la preţul de cost fiind astfel perfect justificat.
20. REGLAREA TEMPORALĂ
Un important pas înainte în domeniul vitaminelor a fost introducerea suplimentelor cu reglare temporală. Această reglare este asigurată de un proces prin care vitaminele sunt produse în micropilule şi apoi sunt înglobate într-o bază specială care asigură eliberarea lor în organism conform unei temporizări menite să controleze absorbţia lor continuă într-un răstimp de şase — douăsprezece ore. Majoritatea vitaminelor fiind solubile în apă, ele nu pot fi stocate în organism. Fără această reglare temporală ar fi absorbite rapid în circuitul sanguin, fiind apoi eliminate prin urină în două-trei ore, indiferent de mărimea dozei administrate.
Un mod de a asigura vitaminele necesare timp de douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru.
Suplimentele cu reglare temporală oferă o eficacitate optimă, pierderi minime prin procesul de excreţie şi niveluri constante în sânge atât pe timpul zilei cât şi noaptea.
21. AGENŢI DE UMPLERE, LIANŢI ŞI CE ALTCEVA MAI ÎNGHIŢIM?
Vitaminele conţinvde obicei mai mult decât putem noi vedea cu ochiul liber şi uneori chiar mai mult decât scrie pe etichetă. Agenţii de umplere, lianţii, lubrefianţii, şi aşa mai departe, toţi aceşti aditivi nu sunt în general menţionaţi. Dar dacă dumneavoastră doriţi să ştiţi ce înghiţiţi, lista de mai jos vă poate fi de ajutor.
Diluanţi sau agenţi de umplere. Sunt materiale inerte adăugate în tablete pentru a le mări volumul aducându-le la dimensiunile necesare procesului de compactare. Fosfatul dicalcic — o excelentă sursă de calciu şi fosfor — este utilizat de către cei mai buni producători, fiind obţinut din roci minerale purificate; se prezintă sub forma unui praf alb. Mai pot fi utilizate în acest scop sorbitolul şi celuloza.
Lianţi. Sunt substanţe care conferă coeziune prafurilor, menţinând laolaltă toţi componenţii tabletei. Celuloza şi etil-celuloza sunt lianţii cei mai folosiţi (celuloza este principalul constituent al fibrelor vegetale). Uneori mai pot fi utilizate lecitina şi sorbitolul.
Iată mai jos o listă a lianţilor care se folosesc de către unii producători, dar de care este bine să vă feriţi:
• Acacia (gumă arabică) — o răşină vegetală pe care Food and Drug Administration (Departamentul pentru Alimentaţie şi Sănătate al S.U.A.) a declarat-o ca fiind inofensivă, dar care poate cauza accese de astm şi erupţii cutanate la astmatici, gravide şi alergici.
• Algina (acid alginic sau alginat de sodiu)—un carbohidrat derivat din algele marine. Este în curs de cercetare, suspectat de a determina mutaţii genetice, capabil să inducă afecţiuni ale funcţiilor de reproducere şi malformaţii congenitale. Dacă sunteţi o femeie gravidă, o mamă care alăptează sau dacă intenţionaţi să concepeţi un copil, vă sfătuiesc să evitaţi orice produs care conţine alginaţi.
Lubrefîanţi. Sunt substanţe cu rol de ungere, introduse în tabletej pentru a preveni lipirea acestora de maşina care realizează comprimarea Stearatul de calciu şi siliciul sunt lubrefianţii cel mai des utilizaţi. Stearatui de calciu este un produs din uleiurile vegetale naturale; siliciul este un praf alb de origine naturală.
Poate fi de asemenea folosit în scop de lubrefiere şi stearatul de magneziu.
Dezintegratori. Substanţe ca guma arabică, algina şi alginaţir sun introduse în tabletă pentru a uşura sfărâmarea şi dezintegrarea ei dupâ ingurgitare.
Coloranţi. Substanţe ce au menirea de a conferi tabletelor un aspec mai plăcut. Cei mai indicaţi sunt coloranţii obţinuţi din surse naturale — de exemplu clorofila.
Aromatizanţi şi îndulcitori. Folosiţi numai pentru tabletele ce trebuie sfărâmate în gură, cei mai obişnuiţi îndulcitori sunt fructoza dextrinele din malţ, sorbitolul şi maltoza. Glucoza este rareori utilizata de către producătorii de marcă.
Materialele de acoperire. Sunt materiale destinate protecţie împotriva umidităţii; totodată, maschează gustul şi mirosul neplăcut făcând tabletele mai uşor de înghiţit. Cele mai des utilizate sunt zeina agent de acoperire transparent de provenienţă naturală, derivat dintr-o proteină prezentă în porumb — şi ceara de Brazilia, un produs natural extras din palmieri.
Agenţi de uscare. Sunt materiale care împiedică absorbţia apei de către substanţele higroscopice în cursul operaţiilor de fabricare. Cel mai des folosit agent de uscare ţste silicagelul.
22. CONDIŢIILE DE PĂSTRARE ŞI PERSISTENŢA ÎN ORGANISM
Vitaminele şi suplimentele minerale trebuie păstrate în locuri reci şi întunecoase, ferite de lumina directă a soarelui, preferabil în recipiente opace, perfect închise. Nu este nevoie să le ţineţi în frigider. Pentru a preveni umezeala excesivă, puneţi la fundul flaconului cu vitamine câteva boabe de orez ce acţionează ca un absorbant natural al umidităţii.
într-un flacon perfect închis, vitaminele pot fi _________păstrate doi sau trei ani.
Dacă vitaminele sunt menţinute la loc întunecos şi rece, într-un recipient bine închis, ele pot fi păstrate doi, trei ani. Gel mai bine însă este să cumpăraţi numai flacoane pe a căror etichetă este prevăzut termenul de valabilitate. Odată sticluţa deschisă, conţinutul poate fi păstrat în siguranţă timp de douăsprezece luni.
Organismul nostru tinde să elimine prin urină, în răstimp de patru ore, substanţele ingerate; acest fapt este mai cu seamă valabil pentru vitaminele solubile în apă, ca de exemplu C şi B. Luate pe stomacul gol, vitaminele B şi C sunt eliminate la două ore după ingestie.
Vitaminele solubile în grăsimi, cum sunt A, D, E şi K rămân în organism timp de aproximativ douăzeci şi patru de ore, deşi cantităţile în exces pot fi stocate în ficat un răstimp mult mai îndelungat. Formele uscate ale vitaminelor A şi E părăsesc corpul mai repede.
23. CÂND ŞI CUM SĂ LUĂM VITAMINELE?
Funcţiile corpului omenesc sunt adaptate unui ciclu de douăzeci şi Patru de ore. Celulele noastre nu dorm odată cu noi şi ele nu pot exista jarâ un aport continuu de oxigen şi elemente nutritive. De aceea, este .me ca suplimentele pe care le luaţi să fie cât mai uniform răspândite pe întreaga durată a unei zile.
Dacă înghiţiţi toate suplimentele vitaminice odată, este bine să o faceţi după prânz, şi nu dimineaţa, după micul dejun.
Cel mai indicat moment pentru administrarea suplimentelor de vitamine este după masă. Fiind substanţe organice, vitaminele sunt mai bine absorbite în prezenţa alimentelor şi a mineralelor. Din cauza faptului că vitaminele solubile în apă — în special B complex şi C — sunt rapid eliminate prin urină, administrarea lor după fiecare masă importantă a zilei (mic dejun, dejun şi cină) este mai indicată. Dacă nu le puteţi lua după fiecare masă, atunci împărţiţi doza zilnică în două şi înghiţiţi jumătate după micul dejun şi jumătate după prânz.
Dacă sunteţi nevoit să luaţi întreaga cantitate o singură dată, faceţi acest lucru după cea mai consistentă masă a zilei. Cu alte cuvinte, pentru a obţine cele mai bune rezultate, este indicat să înghiţiţi vitaminele după masa de prânz.
Şi nu uitaţi că mineralele sunt indispensabile pentru o bună absorbţie a vitaminelor, deci amintiţi-vă să le luaţi împreună.
24. CUM ESTE MAI BINE PENTRU DUMNEAVOASTRĂ?
D&că nu ştiţi formula cea mai indicată pentru organismul dumneavoastră — tablete, picături sau prafuri, de trei ori pe zi sau pilule cu reglare temporală — sfatul meu este să le încercaţi pe rând. în caz că; suplimentele pe care le luaţi nu vă convin, schimbaţi formula. Vitamina C praf amestecată într-un pahar cu ceai este mult mai convenabilă decât câteva pastile mari atunci când sunteţi răcit. Dacă nu vă împăcaţi cu vitamina E obişnuită, încercaţi forma uscată. Citiţi cu atenţie secţiunile 26 — 69 şi indicaţiile din secţiunea 290 pentru a fi sigur că ştiţi tot ceea, ce trebuie cu privire la vitaminele pe care le înghiţiţi.
25. NECLARITĂŢI CU PRIVIRE LA CAPITOLUL II? Dacă vitaminele au un miros urât înseamnă că sunt expirate şi
pot fi dăunătoare?
Un miros puternic nu semnifică neapărat că vitaminele respective sunt expirate, dar o probabilitate există. Dacă le-aţi păstrat la căldură şi lumină (grozav pentru dumneavoastră, dar nu şi pentru ele), atunci este chiar probabil să fie alterate, dar acest lucru nu înseamnă că vor dăunătoare; cel mult nu-şi vor mai face efectul.
Foarte des mi s-a părut că simt un miros de alcool în flaconul cu vitamine. Asta înseamnă cumva că s-au stricat şi că nu este indicat să le mai înghit?
Nu, vitaminele nu se strică; le puteţi lua liniştit în continuare. Alcoolul este adesea utilizat ca agent de uscare, pentru a elimina excesul de apă la fabricare. Uneori, dacă produsul a fost ambalat prea repede, mirosul alcoolului persistă. Sfatul meu este să puneţi în sticluţa cu vitamine câteva boabe de orez care vor absorbi atât umezeala cât şi mirosul de alcool.
Uneori am observat mici fisuri pe tabletele de vitamina B. Pot înghiţi chiar şi aceste tablete?
Da, puteţi. Agenţii de acoperire puţin rezistenţi sunti vinovaţi de acele fisuri, dar vitamina dinăuntru este nevătămată.
Dacă lianţi ca guma arabică şi acidul alginic au fost declaraţi inofensivi de către organismele specializate, atunci de ce nu sunt inofensivi?
Faptul că un aditiv a fost declarat inofensiv de către Food and Drug Administration nu înseamnă că el nu vă poate face rău. Iată de ce: în 1958, când a intrat în vigoare legea privind controlul tuturor chimicalelor utilizate în industria alimentară şi farmaceutică, FDA a alcătuit lista celor considerate inofensive cu scopul de a elimina costisitoarele testări asupra produselor chimice considerate la ora aceea apte pentru consum (zahăr, amidon, sare, bicarbonat etc). Drept urmare, toţi aditivii utilizaţi până în anul respectiv au fost consideraţi din oficiu inofensivi. Din păcate, mulţi dintre ei s-au dovedit apoi dăunători pentru sănătate.
Dacă o anumită vitamină este disponibilă atât sub formă de capsule cât şi ca tablete, care variantă este cea mai bună?
Iată o întrebare interesantă, dar dificilă. Există argumente pro şi contra pentru ambele variante. Pe de o pafte, capsulele sunt mai uşor de înghiţit decât tabletele, se dizolvă mai repede, par a nu conţine lianţi şi agenţi de umplere şi, din moment ce majoritatea medicilor le recomandă, înseamnă că sunt mai eficiente. Pe de altă parte însă, capsulele asigură o protecţie mai scăzută împotriva oxidării decât tabletele; sunt de obicei i scumpe şi părerea conform căreia nu conţin agenţi de umplere şi lianţi este falsă (vezi secţiunea 21).
Dacă sunteţi vegetarieni, un amănunt va fi hotărâtor pentru dumneavoastră: capsulele sunt constituite din gelatină — un produs de origine animală. Tabletele însă nu conţin decât componente vegetale, cel puţin unele dintre ele.
Totdeauna când aveţi dubii, luaţi legătura cu fabricantul sau consultaţi un medic nutriţionist.
CAPITOLUL TREI TOTUL DESPRE VITAMINE
26. VITAMINA A Date generale:
Este o vitamină liposolubilă—solubilă în grăsimi; pentru a fi eficient absorbită în traiectul digestiv, necesită prezenţa mineralelor şi grăsimilor. Poate fi stocată în corpul uman şi de aceea nu se impun doze zilnice. Este disponibilă în două variante: vitamina A obişnuită, numită retinol (prezentă doar în alimentele de origine animală) şi provitamina A, cunoscută sub denumirea de caroten (se găseşte atât în produse animale cât şi vegetale). Unităţile de măsură a vitaminei A sunt: UI (Unităţi Internaţionale), USP (United States Pharmacopea) şi, mai recent, RE (Echivalenţi Retinol, vezi secţiunea 132). Doza zilnică necesară (Doza zilnică necesară — se referă la necesarul vitaminic minim pentru un om normal, în condiţii de viaţă normale; carenţa vitaminică poate apărea datorită unui aport insuficient: obiceiuri alimentare dăunătoare, interdicţii sau practici religioase, lipsei alimentelor necesare etc. — exocarenţă; sau datorită unor tulburări de absorbţie — enterocarenţă: floră intestinală patogenă, tulburări de metabolism, exces vitaminic neechilibrat, factori genetici; în cazuri de hipovitaminoză — carenţă uşoară, sau avitaminoză — carenţă vitaminică gravă, dozele de compensare recomandate pot fi foarte mari — Nota editorului) în scopuri preventive pentru adulţi este de 5.000 UI (1.000 RE) în cazul bărbaţilor şi 4.000 UI (800 RE) în cazul femeilor. Pentru mamele care alăptează, doza zilnică se poate mări cu 2.500 UI îft primele şase luni şi cu 2.000 UI pentru următoarele şase luni.
NOTĂ: Mai departe în cuprinsul acestei cărţi voi considera beta-carotenul drept forma preferabilă pentru vitamina A deoarece are un potenţial de toxicitate mai redus. în plus, beta-carotenul s-a dovedit a avea o acţiune preventivă împotriva anumitor forme de cancer, ajută la scăderea nivelului de colesterol (vezi secţiunea 89) şi reduce semnificativ riscul îmbolnăvirilor de inimă.
Ce poate face ea pentru dumneavoastră?
Măreşte acuitatea vizuală pe timp de noapte, îmbunătăţeşte vederea şi ajută în tratamentul multor boli de vedere prin faptul că permite formarea purpurei ochiului. Măreşte rezistenţa la infecţiile respiratorii. Ajută la funcţionarea normală a sistemului imunitar. Scurtează durata de boală. Menţine sănătatea straturilor superficiale ale ţesuturilor şi organelor interne. Contribuie la înlăturarea petelor pigmentare determinate de vârstă. Menţine procesul de creştere şi consolidare a oaselor şi starea de sănătate a pielii, părului, dinţilor şi gingiilor. Ajută în tratamentul acneii, al ridurilor superficiale şi în afecţiuni ca impetigo, furunculoză, în arsuri şi ulcere deschise — atunci când este folosită în uz extern. Este adjuvant în tratamentul emfizemului şi al hipertiroidismului.
Afecţiuni datorate carenţei vitaminei A
Xeroftalmie şi slăbirea vederii pe timp de noapte (pentru simptome, vezi secţiunea 127). Afecţiunile pot fi cauzate de deficienţe cronice de absorbţie a grăsimilor şi se întâlnesc cel mai adesea la copiii sub cinci ani, din cauza cantităţii insuficiente de vitamina A ingerată.
Surse naturale de vitamină A
Untură de peşte, ficat, morcovi, legume de culoare galbenă şi verde-închis, ouă, lapte şi produse lactate, margarina, fructe galbene (notă: intensitatea culorii galbene nu oferă informaţii asupra conţinutului de vitamina A.)
Suplimente
Disponibile în două forme —• una derivată din untura de peşte, iar cealaltă hidrosolubilă. Forma hidrosolubiloă poate fi acetat sau palmitat şi este recomandabilă pentru persoanele cu intoleranţă la grăsimi, în special Pentru suferinzii de acnee. Doza zilnică obişnuită este de 5.000- 10.000 Ui. Vitamina A acid (reţin A) utilizată des în tratamentul acneei şi comercializată în ultimul timp ca remediu împotriva ridurilor superficial poate fi procurată numai pe bază de prescripţie medicală.
Toxicitate
Depăşirea timp de luni de zile a unei doze zilnice de 50.000 poate determina efecte toxice la adulţi.
Peste 18.500 UI zilnic riscă să producă efecte negative la copii. Simptomele intoxicaţiei cu vitamina A sunt: căderea părului, greaţă, vărsături, îngroşarea pielii, tulburări de vedere, erupţii cutanate, osteoporoză, menstruaţii neregulate, oboseală, dureri de cap şi mărirea ficatului (vezi secţiunea 290, Precauţii).
Inamici ai vitaminei A
Acizii graşi polinesaturaţi cu caroten pot distruge vitamina A î lipsa antioxidanţilor (vezi secţiunea 49 pentru antioxidanţi şi secţiune 250 pentru medicamente ce distrug vitaminele).
Sfatul meu
Dacă luaţi mai mult de 400 UI de vitamina E zilnic, atunci ave nevoie de cel puţin 10.000 UI vitamina A pe zi. Dacă luat anticoncepţionale, nevoile de vitaminna A scad. Dacă alimentaţi dumneavoastră zilnică include cantităţi mai mari de ficat, morcov, spanac batate sau pepene galben, este foarte improbabil că aveţi nevoie d suplimente de vitamină A.
Vitamina A nu trebuie însoţită de uleiuri minerale. Vitamina A îş exercită cel mai bine efectele în prezenţa vitanimelor B complex, D, E în prezenţa calciului, fosforului şi zincului. Acest din urmă mineral estţ cel care permite extragerea vitaminei A din rezervele formate în ficat Vitamina A împiedică oxidarea vitaminei C. Nu introduceţi vitamina A în dieta câinelui sau pisicii dumneavoastră fără indicaţii speciale în aces sens. Dacă luaţi medicamente care reduc nivelul colesterolului — cholestyramine — gradul de absorbţie a vitaminei A se diminuează ş probabil că veţi avea nevoie de suplimente.
27. VITAMINA Bl (TIAMINĂ) Date generale
Este o vitamină hidrosolubilă — solubilă în apă. Asemeni tuturo vitaminelor din complexul B, cantităţile în exces sunt eliminate în procesul de excreţie fără a fi stocate în corp; trebuie înlocuite zilnic. Unitatea de măsură folosită: miligramele. Fiind sinergetice, vitaminele B sunt mult mai eficiente luate împreună decât separat. Vitaminele Bl, B2 şi B6 trebuie administrate în cantităţi egale (de exemplu: câte 50 mg din fiecare). Doza zilnică necesară pentru adulţi este de 1 — 1,5 mg. în timpul gravidităţii şi al alăptării doza necesară creşte la 1,5 — 1,6 mg. Perioadele de boală, de stres şi post-operatorii cer mărirea cantităţii de vitamină B1. Este cunoscută şi sub numele de „vitamina stării morale" datorită efectelor benefice asupra sistemului nervos şi stării psihice. Are un uşor efect diuretic.
Ce poate face ea pentru dumneavoastră?
Stimulează creşterea. Ajută digestia, în special a carbohidraţilor. Asigură funcţionarea în limite normale a sistemului nervos, a muşchilor şi a inimii. Ajută la prevenirea răului de mare sau de avion. Diminuează durerile de dinţi post-operatorii. Adjuvant în tratamentul zonei zoster.
Afecţiuni datorate carenţei de Bl
Beriberi (pentru simptome, vezi secţiunea 127).
Surse naturale de vitamină Bl
Drojdie de bere, orez nedecorticat, cereale neprelucrate, grâu integral, făină de ovăz, alune, carne de porc fără grăsime, organe, majoritatea legumelor, tărâţe, lapte.
Suplimente
Disponibile în diverse dozaje — în mod obişnuit 50, 100 şi 500 mg. Are eficacitatea mai puternică în formula B complex, în cantităţi egale cu vitaminele B2 şi B6. Este chiar mai eficientă când formula conţine acid pantotenic forte, acid folie şi vitamina B12. Doza zilnică obişnuită este de 100 — 300 mg.
Toxicitate
Nu se cunosc efecte negative ale acestei vitamine. Orice cantitate în exces este eliminată prin urină, fără a putea fi stocată în ţesuturi sau organe. S-au înregistrat rare simptome determinate de dozele excesive (peste 5 — 10 g zilnic): palpitaţii, herpes, edeme, nervozitate şi reacţii alergice (vezi secţiunea 290).
Inamici ai vitaminei Bl
Prelucrarea termică a alimentelor distruge adesea vitamina B1. Alţi duşmani: cofeina, alcoolul, apa, estrogenii, aerul, antacizii şi sulfamidek (vezi secţiunea 250).
Sfatul meu
Dacă sunteţi fumător, dacă obişnuiţi să beţi alcool sau dacă consuma cantităţi mari de zahăr, atunci aveţi nevoie de suplimente de vitamin^ Bl.
Dacă sunteţi gravidă, dacă alăptaţi sau dacă luaţi anticoncepţionalei necesităţile dumneavoastră de vitamină Bl sporesc. Dacă obişnuiţi si luaţi după masă pastile ce diminuează aciditatea gastrică, riscaţi să pierdeţj tiamina pe care v-au furnizat-o alimentele consumate. Dacă sunteţi supuJ unui stres de orice natură — boală, anxietate, traume fizice sau psihicei convalescenţă — organismul dumneavoastră are nevoie de doze sporit^ de B complex, deci şi de tiamină.
28. VITAMINA B2 (RIBOFLAVINĂ) Date generale
Solubilă în apă şi uşor asimilabilă. Cantitatea eliminată în procesul de excreţie depinde de necesităţile organismului şi poate fi însoţită dej pierderi de proteine. Ca şi celelalte vitamine B, nu poate fi stocată îi corp, ea trebuind furnizată zilnic de către alimentele consumaate sau prii suplimente. Este cunoscută şi sub numele de vitamina G. Se măsoară îl miligrame. Spre deosebire de tiamină, riboflavina nu este distrusă dl căldură, agenţi oxidanţi sau acizi. Pentru adulţi, doza zilnică necesari este de 1,2 — 1,7 mg. Femeile gravide pot mări doza până la 1,6 mj Mamele care alăptează vor lua 1,8 mg în primele şase luni şi 1,7 mg îl următoarele şase luni. Se recomandă doze mărite pentru situaţiile de stres! în America, cea mai frecventă avitaminoză este carenţa de riboflavină.1
Ce poate face ea pentru dumneavoastră?
Stimulează creşterea şi funcţia de reproducere. îmbunătăţeşte starei de sănătate a pielii, părului şi unghiilor. Ajută la eliminarea senzaţiei di uscăciune a gurii, limbii şi buzelor. Măreşte acuitatea vizuală şi înlături oboseala ochilor. Alături de alte substanţe, contribuie la metabolizarel carbohidraţilor, a grăsimilor şi proteinelor.
Afecţiuni datorate carenţei de B2
Ariboflavinoze — leziuni ale gurii, buzelor, pielii şi mucoaselol genitale (pentru simptome, vezi secţiunea 127).
Surse naturale de vitamină B2
Lapte, ficat, rinichi, drojdie de bere, brânză, legume de culoare verde, ouă, peşte.
Suplimente
Disponibile în concentraţii variate — în mod obişnuit de 100 mg. La fel ca majoritatea vitaminelor din complexul B, este mai eficientă combinată în proporţii egale cu celelalte. Dozele zilnice obişnuite sunt de 100 —300 mg.
Toxicitate
Nu se cunosc efecte toxice ale vitaminei B2. Excesul poate determina simptome ca: mâncărimi, ameţeală, senzaţii de arsură sau furnicături (vezi secţiunea 290).
Inamici ai vitaminei B2
Lumina — în mod special razele ultraviolete — şi substanţele alcaline au acţiune distructivă asupra riboflavinei (ambalajele noi din carton opac protejează riboflavina care în sticlele transparente este distrusă). Alţi duşmani: apa (vitamina B2 se dizolvă în lichidele folosite la gătit), sulfamidele, estrogenii şi alcoolul.
Sfatul meu
Dacă luaţi anticoncepţionale, dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi, atunci aveţi nevoie de aport suplimentar de vitamină B2. Dacă consumaţi cantităţi reduse de carne de vită şi de produse lactate, trebuie să măriţi doza de vitamină B2. Este foarte probabil că aveţi o carenţă de riboflavina dacă aţi ţinut vreme îndelungată regim pentru ulcer sau diabet (când sunteţi sub un anumit tratament medicamentos şi doriţi să vă schimbaţi regimul, discutaţi înainte cu medicul dumneavoastră.) Orice stare de stres necesită mărirea cantităţii de vitamina B complex inger
METODE ALE MEDICINEI TRADIŢIONALE Şl CELE MAI NOI Şl FASCINANTE DESCOPERIRI PE* PLAN MEDICAL. TRATAMENTE Şl SOLUŢII ALE MILENIULUI TREI
Medicina Pentru Toţi
Editura Elit
Versiunea româneasca: Adriana Bădescu
Titlul original: Vitamin Bible, by Earl Mindell
Copyright © 1991 by Earl Minde
Medicina secolului XX s-a dovedit a fi o medicină dură, pe măsura ideilor acestui veac dominat de două războaie mondiale şi ameninţat de cel nuclear - antibiotice,
sulfamide, cortizoni.
Colecţia MPT - Medicina Pentru toţi- şi-a propus să-i ţină la curent pe cititorii noştri cu metode ale medicinei tradiţionale, cele mai noi şi mai fascinante descoperiri pe plan medical, tratamente şi soluţii ale MILENIULUI TREI.
Cartea de fata dezvaluie lumea puţin cunoscută a celor mai apropiaţi prieteni ai noştri - vitaminele, şi ce pot face ele pentru dumneavoastră
• cum puteţi arăta cu cel puţin zece ani mai tânăr • anumite vitamine pot preveni şi vindeca forme de cancer
• capcanele meniurilor din snackbaruri şi fast-food
• pericolul unor cure de slăbire
• cum puteţi slăbi fără a urma un regim de înfometare • cancerul e mult mai frecvent printre cei graşi
• sugestii pentru fumători şi băutori de cafea
• vitamine şi aminoacizi ce pot înlocui somniferele
• misterul prăjiturilor şi băuturilor dietetice
• îmbătrânirea nu este ireversibilă
• sindromul oboselii cronice - boala vieţii moderne - poate
fi depăşit
• osteoporoza şi zeci de alte afecţiuni uşor de învins
• sub câte chipuri se ascund sarea şi zahărul
• fiecare meserie are propria sa formulă vitaminică
• vitamine în loc de medicamente
•
O lucrare de mare actualitate, competentă, ce nu trebuie să lipsească din biblioteca nimănui, cu un index terapeutic uşor de consultat, idei utile pentru sănătatea dumneavoastră, lesne de urmat, scrisă de unul dintre cei mai reputaţi nutriţionişti şi farmacologi americani.
NOTĂ CĂTRE CITITOR LA APARIŢIA NOII EDIŢII REVĂZUTE
De la data primei apariţii a Bibliei Vitaminelor, în anul 1979, până la ediţia revizuită din 1985, relaţia dintre regimul alimentar şi boli s-a transformat din simplă probabilitate în posibilitate; astăzi însă, ea a devenit o certitudine. Dacă înainte medicina preventivă era privită cu scepticism ca domeniul câtorva excentrici, astăzi ea este acceptată prin puterea faptelor chiar şi de cei mai conservatori reprezentanţi ai profesiunii medicale. Nutriţia adecvată a devenit un crez al anilor '90.
Această nouă ediţie a fost adusă la zi şi extinsă astfel încât să includă nu numai vitaminele şi mineralele prevăzute de National Research Council, dar şi ultimele descoperiri în domeniul nutriţiei, care afectează în mod hotărâtor sănătatea şi viaţa noastră de zi cu zi. Deşi structura a rămas neschimbată, fiecare capitol conţine o cantitate mai mare de informaţie; de asemenea, există şaptesprezece secţiuni complet noi, incluzând un scurt ghid de apărare împotriva cancerului — alimente pe care ar trebui şi alimente pe care nu ar trebui să le consumăm; tot ceea ce este bine de ştiut despre colesterol; date amănunţite privind plante şi aminoacizi naturali miraculoşi; alternative naturale pentru steroizi; elemente nutritive care pot atenua sindromul de oboseală cronică; caracteristici ale apei pe care o beţi; remedii naturale pentru îmbolnăvirile cu Candida Albicans; tot ceea ce trebuie să ştiţi despre îndulcitorii artificiali, grăsimile procesate şi multe, multe altele. Sunt toate aici, la îndemâna dumneavoastră, plus o cuprinzătoare listă de precauţii şi regimuri nutriţioniste.
IMPORTANT DE REŢINUT
Regimurile din această carte au caracter de simple sugestii; nu sunt recomandări sau prescripţii terapeutice! înainte de a începe orice program nutriţional, solicitaţi sfatul medicului, mai cu seamă dacă aveţi o problemă anume sau dacă urmaţi un tratament medicamentos.
PREFAŢĂ
Această carte a fost scrisă pentru dumneavoastră — milioanele de bărbaţi şi femei care încercaţi de-o viaţă să vă încadraţi în acele tipare desenate parcă pentru o persoană întotdeauna mai înaltă, mai scundă, mai grasă, mai slabă, mai activă sau mai puţin activă decât o să fiţi dumneavoastră vreodată. Este un ghid destinat fiecărui individ în parte, nu unui tip mediu sau statisticilor. Ori de câte ori mi s-a părut indicat, am oferit şi sfatul meu personal, fiindcă, aşa cred eu, aceasta este singura cale de a îndruma pe cineva spre o stare de optimă sănătate — scopul însuşi al acestei cărţi.
în paginile ce urmează am combinat cunoştinţele de farmacologie pe care le deţin cu cele de nutriţie, încercând să explic relaţia de interdependenţă derutantă şi deseori periculoasă ce există între vitamine şi medicamente. Am căutat să personalizez fiecare regim astfel încât să elimin multe din nedumeririle stârnite în mod obişnuit de generalizări.
Citind cartea, veţi descoperi poate că necesarul dumneavoastră de vitamine intră în două sau mai multe categorii diferite. în astfel de cazuri, lăsaţi intuiţia să vă ghideze (de exemplu, dacă luaţi vitamina B6 pentru o anume deficienţă şi observaţi că aceeaşi-vitamină este indicată şi pentru o altă afecţiune de care suferiţi, nu dublaţi doza decât dacă există o recomandare specială în acest sens).
Recomandările cuprinse în cartea de faţă nu au caracter de prescripţii medicale, dar pot fi cu succes utilizate în chip de programe flexibilie de lucru împreună cu medicul dumneavoastră; nici o carte nu poate înlocui pregătirea şi atenţia unui profesionist.
Speranţa mea sinceră este aceea că v-am oferit o seamă de informaţii menite să vă asigure o viaţă lungă, sănătoasă şi fericită.
EARL MINDELL
CAPITOLUL UNU SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ CU VITAMINELE
1. DE CE?
în ceea ce priveşte vitaminele, pregătirea mea profesională era iniţial doar de formă. Cursurile de farmacologie, chimie organică şi anorganică, biochimie şi cele de sănătate publică tratau într-o măsură foarte redusă problema vitaminelor, exceptând fireşte aspectele referitoare la bolile cauzate de avitaminoză. Lipsa vitaminei C? înseamnă scorbut. Carenţă de Bl? Beriberi. Insuficienţa vitaminei D? Rahitism. Informaţiile mele în domeniu cuprindeau doar obişnuitele trimiteri la „alimentaţia raţională", la ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie să mâncăm. însă nicăieri nu exista vreo referire la utilizarea vitaminelor în scop preventiv sau pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a organismului.
Amândoi lucram câte cincisprezece ore pe zi, dar numai eu arătam şi simţeam acest lucru. în anul 1965 mi-am deschis prima farmacie. Până în acel moment nu realizasem câte medicamente obişnuiesc oamenii să ia, nu atât pentru cazuri de boală, ci pur şi simplu pentru a-şi duce viaţa de zi cu zi. Unul din clienţii mei fideli avea reţete pentru tot soiul de pilule menite să-i stimuleze absolut fiecare funcţie vitală a organismului, şi nici măcar nu era bolnav! Partenerul meu din acea vreme era un adept convins al vitaminelor. Amândoi lucram câte cincisprezece ore pe zi, dar numai eu arătam şi simţeam acest lucru, iar când l-am întrebat care era explicaţia, mi-a răspuns că nu este nici un secret; totul se datorează vitaminelor. Ceea ce-mi spunea el depăşea cunoştinţele mele rudimentare despre vitamine, scorbut şi beriberi, dar mă convingea că ele aveau multă importanţă chiar pentru mine. Imediat m-am transformat într-un învăţăcel silitor şi studios şi pot spune că niciodată n-am regretat acest lucru. Am aflat atunci cât de benefice,sunt alimentele naturale şi vitaminele pe care le conţin, am învăţat că vitaminele B complex şi C atenuează stresul fizic şi psihic, că vitamina E poate mări rezistenţa la îmbolnăviri şi că vitamina B12 are rolul de a elimina oboseala, iar când m-am profilat eu însumi pe un astfel de regim—cât se poate de elementar—am fost nu doar convins, ci de-a dreptul convertit.
Dintr-odată a devenit principala mea preocupare în viaţă. Am citit toate cărţile referitoare la acest subiect, am urmărit articolele din revistele de specialitate, mi-am căutat vechile manuale de farmacologie şi am descoperit cu acea ocazie legătura uimitor de strânsă care există între biochimie şi modul nostru de hrănire. Am audiat numeroase cursuri de medicină şi sănătate publică şi chiar la unul dintre acestea am aflat despre importanţa complexului de acizi nucleici ADN — ARN asupra încetinirii procesului de îmbătrânire (acest complex, alături de super-oxid dismutază, a făcut de atunci parte din dieta mea regulată şi datorită lui oamenii îmi dau astăzi cu cinci până la zece ani mai puţin decât am în realitate). Eram entuziasmat de fiecare nouă descoperire în domeniu şi rezultatele nu s-au lăsat aşteptate.
O lume nouă mi se deschidea în faţă şi îmi doream s-o pot împărtăşi tuturor celorlalţi. La partenerul meu de afaceri am găsit înţelegere deplină. Am început prin a oferi clienţilor noştri tablete de B12 şi B complex, sugerându-le că ar putea încerca să-şi reducă dependenţa faţă de tranchilizante, energizante sau sedative prin consumul de alimente bogate în vitamine şi chiar vitamine ca atare.
Rezultatele s-au dovedit a fi remarcabile. Oamenii reveneau de fiecare dată pentru a ne spune cât de bine şi de întremaţi se simt. în locul deprimării şi al resemnării care însoţeşte în mod obişnuit o terapie medicamentoasă, peste tot nu zăream decât semne bune. Am văzut cu acea ocazie o femeie care trăia numai cu librium şi alergase toată viaţa de la un medic la altul şi care dintr-odată a devenit un om sănătos, fericit, ce nu mai era dependent de medicamente; un arhitect în vârstă de şaizeci de ani, în prag de pensionare pe caz de boală, şi-a recăpătat sănătatea şi a realizat apoi proiectul uneia din cele mai renumite clădiri din Los Angeles; un actor de vârstă mijlocie, dependent de medicamente, a izbutit să renunţe la acest obicei, obţinând dup^ aceea un mult dorit rol într-un serial TV
de mare succes.
în anul 1970 eram definitiv devotat medicinei preventive şi ştiinţelor nutriţiei; având în vedere lipsa informaţiilor în acest domeniu, am considerat benefic să aduc la cunoştinţă publicului larg problematica referitoare la vitamine şi alimentaţia naturală, asociindu-mă în acest scop cu un alt farmacist.
Astăzi, în calitatea mea de dietetician, profesor şi autor de cărţi, mă simt la fel de atras şi fascinat de această lume ce mi s-a deschis privirilor cu peste douăzeci de ani în urmă — o lume ce continuă să se dezvolte pe zi ce trece — şi sunt tot atât de nerăbdător să v-o împărtăşesc şi dumneavoastră.
2. CE SUNT VITAMINELE? .
Pentru a trăi trebuie să extragem vitaminele din alimentaţia naturală, sau să completăm necesarul cuvenit.
Când rostesc cuvântul „vitamină", cei mai mulţi dintre noi se gândesc imediat la pilule şi de aici ia naştere, în mod automat, confuzia cu drogurile şi medicamentele. Or, în ciuda faptului că vitaminele pot suplini adesea atât rolul medicamentelor cât şi pe cel al drogurilor, ele nu sunt nici una, nici alta. în termeni cât se poate de simpli, vitaminele sunt substanţe organice necesare vieţii. Ele îndeplinesc un rol esenţial în funcţionarea normală a organismului omenesc şi, cu câteva excepţii, nu pot fi sintetizate în cadrul metabolismului intern. Absolut necesare pentru creşterea, menţinerea vitalităţii şi bunăstarea generală a organismului nostru, vitaminele se găsesc în cantităţi foarte mici în toate alimentele de provenienţă naturală. De acolo trebuie să le obţinem noi, sau din raţiile suplimentare. Un amănunt foarte, important de reţinut este acela că suplimentele la care ne referim — disponibile sub formă de tablete, capsule, picături, prafuri şi uneori chiar injectabile — sunt doar substanţe naturale extrase din plante şi animale, dacă nu sunt sintetice.
Viaţa nu poate exista decât în prezenţa tuturor vitaminelor esenţiale.
3. CE NU SUNT VITAMINELE?
Vitaminele nu sunt nici pilule cu efect energizant şi nici înlocuitori ai hranei zilnice.
Mulţi oameni îşi închipuie că vitaminele pot înlocui mâncarea. Fals. în realitate, ele nu pot fi asimilate în lipsa alimentelor obişnuite. Există multe convingeri eronate cu privire la vitamine, dar eu sper ca această carte să poată contribui la elucidarea şi clarificarea problemelor legate de cele mai multe dintre ele.
• Vitaminele nu sunt medicamente energizante şi nu au valoare calorică sau energetică proprie.
• Vitaminele nu pot înlocui proteinele, nici orice alt aliment nutritiv, ca de exemplu: minerale, grăsimi, carbohidraţi, apă etc. Aşa cum nu se înlocuiesc unele pe altele.
• Vitaminele ca atare nu constituie componente ale organismului nostru.
• Nu poţi să înghiţi doar vitamine, să refuzi orice mâncare şi să speri să fii sănătos.
4. CUM ACŢIONEAZĂ ELE?
Dacă am compara organismul omenesc cu un motor cu combustie internă şi am considera vitaminele ca fiind bujiile acestuia, atunci ne-am putea face o idee despre felul în care acţionează aceste uimitoare substanţe nutritive.
Vitaminele reglează metabolismul intern prin intermediul sistemelor enzimatice. O singură deficienţă vitaminică poate deregla întregul organism.
Vitaminele sunt componente ale sistemelor enzimatice care, acţionând asemenea unor bujii, stimulează şi reglează metabolismul asigurând funcţionarea întregului ansamblu la cei mai înalţi parametri.
Comparativ cu celelalte substanţe nutritive — proteine, grăsimi şi carbohidraţi — necesarul de vitamine (chiar şi în cazul regimurilor bazate pe megadoze) este minuscul. Dar lipsa unei singure vitamine poate pune în pericol întreg organismul.
5. ESTE OARE NECESAR SĂ LUAŢI SUPLIMENTE VITAMINICE?
„Oricine a consumat zahăr, produse din făină albă, sau alimente conservate, suferă acum de o anumită deficienţă..."
Din moment ce toate materiile organice conţin una sau mai multe vitamine, în cantităţi mai mari sau mai mici, atunci ne-am putea gândi că, mâncând „raţional" şi echilibrat, vom reuşi să ne asigurăm toate vitaminele de care corpul nostru are nevoie. Şi s-ar putea să avem dreptate. Problema însă este aceea că foarte puţini dintre noi sunt capabili să stabilească şi să respecte o asemenea dietă „de vis".
în conformitate cu opinia doctorului Daniel T. Quigley, autorul cărţii „Manual de malnutriţie naţională", „oricine a consumat zahăr, produse din făină albă, sau alimente conservate, suferă acum de o anumită carenţă a cărei întindere şi gravitate depinde de procentul acestor alimente în hrana zilnică".
Din cauza faptului că majoritatea restaurantelor obişnuiesc să reîncălzească mâncarea sau să o menţină caldă păstrând-o în cuptor, dacă luaţi deseori masa în oraş, riscaţi să aveţi o carenţă de vitamina A, Bl şi C (iar dacă sunteţi femeie între 13 şi 40 de ani, acest mod de a vă uşura munca în gospodărie vă poate cauza pierderi masive de calciu şi fier).
Majoritatea alimentelor pe care le mâncăm îşi pierd o bună parte din valoarea lor nutritiva în cursul preparării. Luaţi drept exemplu pâinea şi cerealele. Practic toate produsele de acest gen ce se găsesc astăzi pe piaţă au un conţinut ridicat de carbohidraţi şi atâta tot. „Dar sunt îmbogăţite!" — veţi spune dumneavoastră, fiindcă aşa scrie pe eticheta lor: îmbogăţite.
Această îmbogăţire nu presupune altceva decât compensarea elementelor nutritive care existau iniţial în alimentele respective, însă care s-au pierdut în procesul de pregătire prin temperatură, depozitare şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, produsele respective sunt îmbogăţite ca să ajungă la nivelul iniţial al elementelor nutritive. Din nefericire, standardele de îmbogăţire lasă mult de dorit. Spre exemplu, cei douăzeci şi doi de nutrienţi naturali ce ar trebui să se găsească în făina albă, dar s-au distrus, sunt înlocuiţi prin trei vitamine din complexul B alături de vitamina D, calciu şi săruri de fier. Sincer vorbind, nu vi se pare un truc cam ieftin?
Acum cred că-mi înţelegeţi părerea cu privire la necesitatea administrării de suplimente vitaminice.
6. CE SUNT ELEMENTELE NUTRITIVE?
Deşi mulţi oameni cred că elementele nutritive şi vitaminele se suprapun perfect, nu este chiar aşa.
Sunt şase elemente nutritive importante. |
Carbohidraţii, proteinele (constituite din aminoacizi—vezi secţiunea 75), grăsimile, mineralele, vitaminele şi apa — toate sunt elemente nutritive, componenţi ai hranei necesari pentru sănătatea organismului. Nutrienţii au un rol foarte important fiind indispensabili în funcţionarea organelor interne, în prelucrarea alimentelor, generarea energiei vitale şi procesul de evoluţie a celulelor.
7. DIFERENŢA ÎNTRE MICRO ŞI MACRONUTRIENŢI
Micronutrienţii, precum vitaminele şi mineralele, nu pot furniza ei înşişi energie. Macronutrienţii — carbohidraţi, grăsimi şi proteine — da, dar numai în prezenţa unor cantităţi suficiente de micronutrienţi capabili să elibereze această energie.
Atunci când e vorba de nutrienţi, mai puţin înseamnă uneori acelaşi lucru cu prea mult.
Cantităţile de micro şi macronutrienţi de care corpul dumneavoastră are nevoie pentru o bună funcţionare sunt foarte diferite, însă fiecare are importanţa sa proprie (vezi secţiunea 70, „Relaţia dintre proteine şi aminoacizi"
. 8. CUM ACŢIONEAZĂ ELEMENTELE NUTRITIVE?
Pentru a le utiliza, organismul descompune elementele nutritive.
In principiu, elementele nutritive acţionează prin intermediul digestiei. Digestia este un proces de-continuă descompunere chimică a substanţelor care pătrund în organism prin gură. Aceste substanţe sunt fracţionate prin acţiune enzimatică în fragmente mai mici şi mai simple din punct de vedere chimic, fragmente ce pot fi absorbite prin pereţii traiectului digestiv — un tub de peste zece metri lungime deschis la ambele capete — pătrunzând în cele din urmă în circuitul sanguin.
9. SĂ NE CUNOAŞTEM SISTEMUL DIGESTIV
Cunoscând alcătuirea şi modul de funcţionare a sistemului digestiv, vom putea elucida unele dintre cele mai răspândite prejudecăţi şi vom înţelege mai bine cum, unde şi când acţionează elementele nutritive.
Gura şi esofagul
Procesul de digestie începe în gură prin mărunţirea hranei şi amestecarea ei cu salivă. O enzimă din salivă numită ptialină începe să descompună amidonul în zaharuri simple. Alimentele sunt apoi trimise către fundul gurii şi de acolo pătrund în esofag, fiind antrenate mai departe cu ajutorul aşa-numitului peristaltism — mişcări ritmice de contractare şi relaxare a peretelui muscular, cu rol de a împinge bolul alimentar de-a lungul tubului digestiv. Pentru a împiedica regurgitarea alimentelor, adică reîntoarcerea lor în gură, şi în acelaşi timp pentru a permite eliberarea anumitor enzime necesare la un moment dat — fiindcă o enzimă nu poate împlini acţiunea alteia—traiectul digestiv este echipat cu sfinctere situate în punctele importante de joncţiune.
Stomacul
După cum mulţi dintre noi ştiu deja, stomacul este cel mai încăpător segment al traiectului digestiv, fiind aşezat mai sus însă decât se crede în general. El ocupă spaţiul dintre coastele inferioare, deasupra taliei; este un „sac" flexibil, îmbrăcat în muşchi în continuă mişcare, schimbându-şi astfel fără încetare forma.
• Cu excepţia alcoolului, nici o substanţă ca atare nu este absorbită prin pereţii stomacului.
Alimentele ingerate în mod obişnuit la o masă părăsesc stomacul într-un interval de trei până la cinci ore.
Materialele lichide, ca supele de exemplu, părăsesc stomacul mult mai repede; grăsimile însă rămân un timp mai îndelungat. Un meniu obişnuit, compus din carbohidraţi, proteine şi grăsimi, este eliminat dintr-un stomac normal în trei până la cinci ore. Glandele stomacului şi anumite celule specializate secretă enzime, acid clorhidric, un mucus şi un anumit factor capabil să faciliteze dizolvarea vitaminei B12 şi trecerea ei prin pereţii intestinali în circuitul sanguin. Unui stomac normal îi este caracteristic mediul acid; această aciditate e asigurată de către sucul gastric — un amestec specific format din mai multe substanţe:
Pepsina: enzimă predominantă în stomac; asigură digestia cărnii şi a altor proteine, fiind activă numai în mediu acid.
Renina: produce coagularea laptelui.
Acidul clorhidric: este produs de celulele prezente în pereţii stomacului şi asigură mediul acid necesar digestiei.
Stomacul nu este indispensabil digestiei. Cea mai mare parte a procesului de digestie are loc în afara stomacului.
Intestinul subţire
Aproape toate elementele nutritive sunt absorbite prin pereţii intestinului subţire.
In lungime de peste şapte metri, intestinul subţire este segmentul în care are loc desăvârşirea procesului de digestie cu absorbţia tuturor elementelor nutritive. Mediul prezent în interiorul lui este alcalin, determinat fiind de secreţia biliară puternic bazică, de sucul pancreatic şi secreţiile pereţilor intestinali. Mediul alcalin este absolut necesar pentru finalizarea procesului de digestie şi absorbţie. Intestinul subţire este structurat pe trei segmente: duodenul, care porneşte chiar de la orificiul de ieşire al stomacului, jejunul (de aproximativ trei metri lungime) şi ileonul (până la trei metri şi jumătate lungime). Când conţinutul lichid al intestinului subţire este antrenat înainte prin mişcări peristaltice, se aud anumite zgomote caracteristice la care în mod obişnuit ne referim spunând că ne „ghiorţăie" stomacul. De fapt, aşa cum am văzut, responsabil pentru aceste bolboroseli nu este stomacul, însă probabil că expresia va persista ca atare.
Intestinul gros (Colonul)
fentru a parcurge intestinul gros, substanţelor ajunse aici le trebuie douăsprezece până la cincisprezece ore.l
Materialele care părăsesc ileonul şi pătrund în cecum (prima porţiune a intestinului gros) au o consistenţă lichidă. Reîntoarcerea lor în intestinul subţire este împiedicată de un sfincter muscular aflat la punctul de joncţiune.
Cu excepţia apei, prin pereţii intestinului gros sunt absorbite foarte puţine substanţe.
Funcţia primară a colonului este cea de stocare şi deshidratare. Pe măsură ce apa este absorbită, materialul lichid capătă consistenţă semisolidă, fiindu-i necesare douăsprezece până la cincisprezece ore pentru a realiza întregul circuit intestinal.
Spre deosebire de stomac, intestinul gros conţine o bogată floră microbiană. O bună parte a materiilor fecale este constituită din bacterii, substanţe nedigerabile — în principal celuloză — şi substanţe toxice eliminate din sânge prin pereţii intestinali.
Ficatul
Ficatul este principalul organ în care se depozitează vitaminele solubile în grăsimi.
Ficatul este cel mai mare organ masiv din corpul uman şi cântăreşte aproximativ un kilogram şi jumătate. Asemeni unei complexe uzine chimice, el poate modifica aproape orice structură sau compoziţie chimică, distrugând şi anihilând o serie întreagă de molecule toxice. Ficatul constituie totodată un rezervor de sânge şi un depozit pentru înmagazinarea vitaminelor A şi D, precum şi a glicogenului (carbohidrat digerat) ce are rolul de a regla nivelul zahărului din sânge. în ficat sunt prelucrate enzime, colesterol, proteine, vitamina A (din caroten) şi factorii ce asigură coagularea sângelui.
Una din principalele funcţii ale ficatului este aceea de a produce bila. Sărurile conţinute în bilă contribuie la digerarea eficientă a grăsimilor, ele acţionând asemeni detergenţilor, emulsionând materiile grase.
Vezica biliară
Biblia Vitaminelor j 7
şi o concentrează puternic. Gustarea şi uneori chiar simpla vedere a mâncării poate determina golirea ei. Anumiţi constituenţi fluizi ai vezicii biliare tind câteodată să cristalizeze şi să formeze aşa-numiţii calculi biliari.
Pancreasul
Pancreasul furnizează cea mai importantă enzimă a organismului uman.
Chiar şi simpla vedere a mâncării poate goli uneori vezica biliară.
Vezica biliară este un organ cu rol de depozitare, lung de aproximat: şapte centimetri, care înmagazinează bila, îi modifică structura chimic
Pancreasul este o glandă de aproximativ cincisprezece centimetri lungime, situată în concavitatea formată de duoden. Celulele sale secretă insulina, un hormon cu rol în arderea accelerată a zaharurilor din corp. Insulina nu este vărsată în traiectul digestiv, ci direct în circuitul sanguin. O funcţie importantă a pancreasului este fabricarea şi secreţia sucului pancreatic ce conţine unele din enzimele de bază necesare în procesul de digestie: lipaza care descompune grăsimile, tripsina — cu rol în descompunerea proteinelor — şi amilaza care hidrolizează amidonul.
10. NUMELE VITAMINELOR
Datorită faptului că atunci când au fost descoperite nu li se cunoştea compoziţia chimică şi deci nu li s-a putut da un nume ştiinţific, majoritatea vitaminelor au fost desemnate printr-o literă a alfabetului. Astăzi se cunosc următoarele vitamine (probabil multe altele vor fi descoperite în viitor):
Vitamina A (retinol, caroten); vitaminele din grupul B complex: Bl (thiamină); B2 (riboflavină); B3 (niacină, nicotinamidă); B6 (piridoxină); B10; Bll (factori de creştere); B12 (cobalamină, cianocobalamină); B13 (acid orotic); B15 (acid pangamic); B17 (amigdalină); Bc (acid fojic); Bt (carnitină); Bx sau APAB (acid para-aminobenzoic); colină; inozitol; vitamina C (acid ascorbic); vitamina D (calciferol, viosterol, ergosterol); vitamina E (tocoferol); vitamina F (acizi graşi); vitamina G (riboflavină); vitamina H (biotină); vitamina K (menadionă); vitamina L (necesară pentru lactaţie); vitamina M (acid folie); vitamina P (bioflavonoide); vitamina PP (nicotinamidă); vitamina P4 (troxerutină); vitamina T (substanţe stimulatoare de creştere); vitamina U (extrasă din sucul de varză).
11. MINERALELE
Principalele şapte minerale sunt: calciul, iodul, fierul, magneziul, fosforul, seleniul şi zincul.
Deşi pentru buna funcţionare a organismului uman sunt necesare în jur de optsprezece minerale, specialiştii consideră un număr de şapte ca fiind indispensabile: calciul, iodul, fierul, magneziul, fosforul, seleniu şi zincul.
Mineralele active în corpul dumneavoastră sunt: calciul, clorul cromul, cobaltul, cuprul, fierul, fluorul, fosforul, iodul, magneziul manganul, molibdenul, potasiul, seleniul, sodiul, sulful, vanadiul şi zincul Oligoelemente ca borul, siliciul, nichelul şi arsenicul sunt de asemenea necesare pentru optimizarea procesului de creştere şi a celui de osmoză
12. CORPUL DUMNEAVOASTRĂ ARE NEVOIE DEi ACŢIUNEA COMUNĂ A TUTUROR SUBSTANŢELOR
Singure, vitaminele nu sunt suficiente.
Oricât de importante ar fi ele, în lipsa mineralelor, vitaminele nu-şi pot îndeplini rolul. îmi place să spun adeseori că mineralele sunt un fe de Cenuşărese ale lumii nutriţiei fiindcă, deşi puţini ştiu acest lucru vitaminele nu-şi pot îndeplini rolul, nu pot fi asimilate fără ajutoru mineralelor. Şi, cu toate că organismul uman este capabil să sintetizeze câteva vitamine, el nu poate fabrica nici măcar un singur mineral.
13. IMPORTANT DE ŞTIUT ŞI DE REŢINUT ÎN PRIVINŢA ALIMENTAŢIEI
• O singură ţigară distruge între 25 şi 100 mg de vitamină C!
• Laptele care conţine şi vitamină D sintetică (adică aproape to laptele pasteurizat ce se găseşte în magazine) riscă să priveze organismu de cantitatea necesară de magneziu!
• Locuitorii oraşelor industrializate şi aglomerate suferă de carenţa vitaminei D din cauza smogului ce absoarbe razele ultraviolete ale soarelui!
• Consumarea zilnică de băuturi alcoolice poate determina scăderei drastică a nivelului de vitamine Bl, B6 şi acid folie!
• Optsprezece la sută din femeile americane suferă de hipocalcemie!
• Zece milioane de femei americane folosesc anticoncepţionale orale fără a şti că acestea pot cauza carenţa vitaminelor B6, B12, C şi deficit de acid folie!
• în ceea ce priveşte starea de sănătate, bărbaţii americani se situează pe locul treisprezece în lume, iar femeile — pe locul şase!
• Copiii au nevoie de o dată şi jumătate, până la de două ori mai multe proteine pe kilogram corp decât adulţii, iar nou-născuţii chiar de trei ori mai mult!
• Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology au descoperit că vitaminele C, E şi anumiţi compuşi chimici numiţi indoli, ce se găsesc în varza obişnuită, în cea de Bruxelles şi în alte leguminoase înrudite din familia cruciferelor, au o puternică şi aparent sigură acţiune inhibitoare asupra anumitor produse cancerigene!
• Vitamina Bl ajută la prevenirea senzaţiei de rău de mare sau de avion!
• Dacă dieta dumneavoastră zilnică este bogată în proteine, atunci aveţi nevoie de cantităţi suplimentare de vitamina B6!
• Ceapa, usturoiul, ridichile şi prazul conţin un antibiotic natural numit alicină care este capabil să distrugă germenii patogeni fără a elimina totodată şi flora microbiană necesară bunei funcţionări a organismului omenesc!
• Aspirina poate tripla viteza de eliminare a vitaminei C din corpul dumneavoastră!
• Consumarea frecventă a alimentelor ce conţin arome şi coloranţi sintetici precum şi alţi aditivi alimentari diminuează activitatea şi eficacitatea sistemului imunitar!
• Alunele neprăjite conţin anumiţi inhibitori enzimatici care ngreunează digestia proteinelor!
• Târâtele nu sunt un aliment complet şi echilibrat!
• Pastele făinoase ambalate în celofan transparent îşi pierd în timp clementele nutritive!
• Aditivii folosiţi pentru dedurizarea apei potabile duc la creşterea Periculoasă a nivelului de săruri din organism!
• Un ingredient principal folosit la fabricarea margarinei — o grăsime vegetală hidrolizată — poate fi mai nesănătos chiar decât grăsimile saturate!
• Murele, afinele şi varza roşie sunt mai sănătoase dacă le consumaţi gătite!
• Ceapa, conopida şi strugurii roşii conţin cantităţi importante dintr-un nou-descoperit agent anticancerigen—quercitina—despre care cercetătorii de la University of California au demonstrat că poate distruge celulele canceroase înainte ca ele să se înmulţească formând tumori!
• Uleiul de măsline este unul din cei mai buni agenţi naturali de prevenire şicombatere a bolilor de inimă!
• Cel mai simplu şi mai uşor mod de a scăpa de excesul de sodiu din organism este ingurgitarea zilnică a câte şase până la opt pahare de apă ce nu conţine săruri!
• Se pare că există o legătură între pasta de dinţi (datorită abrazivilor săi cristalini, a agenţilor de spumare şi a celorlalţi aditivi) şi anumite deficienţe intestinale cum ar fi colita ulceroasă, boala lui Chrohn şi sindromul de iritabilitate intestinală. Este recomandabil să vă clătiţi bine gura după spălarea dinţilor şi să evitaţi pe cât posibil să înghiţiţi pasta de dinţi!
• Fumatul poate reduce speranţa de viaţă nu numai cu şapte ani, cum a afirmat American Cancer Society. Studii recente au arătat că această reducere ajunge la optsprezece ani!!
• Mineralul numit bor (prezent în mere, struguri, must şi stafide] este capabil să împiedice în bună măsură decalcifierea oaselor întâlnită la femei după menopauză. De asemenea, borul ajută la menţinerea nivelului de estrogeni în sânge la femeile cărora li se administrează terapii de înlocuire a estrogenilor.
• Evitând cafeaua puteţi evita producerea unui cancer de esofag. Taninul conţinut în ceai şi în cafea este un potenţial agent cancerigen. Proteinele din lapte pot neutraliza acest tanin împiedicând absorbţia lui în organism.
• Iepurele Bugs Bunny are dreptate! Morcovii împiedică formarea depozitelor pe pereţii arteriali prevenind atacurile cardio-vasculare la bolnavii de ateroscleroză. Un morcov mare mâncat zilnic vă aduce un aport de 11.000 UI de vitamina A din beta-caroten!
14. NECLARITĂŢI CU PRIVIRE LA CAPITOLUL I?
Am auzit în ultimul timp despre existenţa unor suplimente de aminoacizi. Sunt şi ei consideraţi elemente nutritive? Sunt la fel de importanţi ca şi vitaminele?
Da, da şi încă o dată da! Aminoacizii (vezi secţiunea 70) sunt pietrele de temelie ale unuia din cele mai importante elemente nutritive, şi anume proteinele. Fiecare celulă din trupul nostru conţine proteine — şi are nevoie de ele. Aceşti nutrienţi au un rol hotărâtor în formarea de noi ţesuturi, în înlocuirea celulelor vătămate; tot ei ajută la sintetizarea hormonilor şi enzimelor, la menţinerea echilibrului acido-bazic al sângelui şi la eliminarea toxinelor din organism. în procesul de digestie, proteinele sunt descompuse în constituenţi mai simpli numiţi aminoacizi. Odată ajunşi în celulele corpului uman, aceşti aminoacizi formează din nou proteine.
Importanţa aminoacizilor este la fel de mare ca şi cea a vitaminelor; unele nu pot funcţiona fără o cantitate suficientă din ceilalţi. Cât despre suplimentele de aminoacizi şi importanţa lor pentru dumneavoastră, vă sugerez să citiţi secţiunile 70 şi 75 care tratează despre remarcabilele beneficii aduse de raţiile suplimentare de aminoacizi.
Ştiu că vitaminele nu-şi pot îndeplini rolul în absenţa mineralelor, dar este adevărat că unele minerale acţionează mai eficient decât altele?
Categoric! Vitamina A, de exemplu, lucrează mai bine în prezenţa următoarelor minerale: calciu, magneziu, fosfor, seleniu şi zinc; acţiunea vitaminelor din complexul B este potenţată de aceleaşi minerale, plus: cobalt, cupru, fier, mangan, pqtasiu şi sodiu. Pentru vitamina C cele mai indicate minerale sunt: calciul, cobaltul, cuprul, fierul şi sodiul; vitamina D este ajutată de calciu, cupru, magneziu, seleniu şi sodiu; pentru vitamina D cele mai indicate minerale sunt: calciul, fierul, manganul, fosforul, potasiul, seleniul, sodiul şi zincul. Pentru mai multe lămuriri cu privire la acest subiect, consultaţi secţiunile 26 — 49.
Ce este acest nou mineral, borul?
Mai întâi, nu este deloc nou; e însă mai degrabă un oligoelement decât un mineral, ceea ce nu diminuează câtuşi de puţin nou-descoperita sa importanţă în prevenirea, alături de calciu, magneziu şi vitamina D, a osteoporozei. Doza zilnică recomandată este de 3 mg.
CAPITOLUL DOI
O PILULĂ DE VITAMINĂ ESTE O PILULĂ DE VITAMINĂ CARE ESTE O PILULĂ DE VITAMINĂ CARE...
15. DE UNDE PROVIN VITAMINELE?
Majoritatea vitaminelor provin din surse naturale.
Deoarece viiaminele sunt substanţe naturale conţinute in alimente, suplimentele pe care dumneavoastră le înghiţiţi — fie ele capsule, tablete, prafuri sau lichide — provin tot din alimente. Cu toate că multe dintre vitamine pot fi sintetizate în laboratoare, majoritatea sunt extrase din surse naturale primare.
De exemplu, vitamina A provine în mod obişnuit din untura de peşte; vitamina B complex este extrasă din drojdie sau din ficat; Vitamina C are cele mai bune proprietăţi atunci când provine din măceşe, mai exact din boabele rămase după scuturarea petalelor. Vitamina E este furnizată cel mai adesea de soia şi de germenii de grâu sau porumb.
16. DE CE APAR VITAMINELE SUB DIVERSE FORME?
Datorită faptului că nevoile diferă de la un organism la altul, vitaminele se fabrică şi ele în diverse forme.
Vitaminele sunt prezentate sub cele mai vânate îorme, fiindcă nici oamenii nu seamănă unul cu celălalt.
raoieteie—cea mai obişnuita şi mai convenabila îorma. bunt uşor de păstrat, de transportat şi au o durată mai mare de valabilitate decât pulberile sau lichidele.
Capsulele — ca şi tabletele, sunt uşor de păstrat; este forma uzuală de manufecturare pentru vitaminele solubile în grăsimi, ca de exemplu A, D şi E.
Casetele — tablete în formă de capsule; uneori sunt acoperite cu un înveliş solubil doar în mediul alcalin al intestinului, nu în stomac.
Capsule gelatinoase — mai uşor de înghiţit decât capsulele obişnuite.
Biblia Vitaminelor 2 3
Pulberile — au avantajul unei eficiente mult sporite; în plus, se elimină prezenţa agenţilor de umplere, a lianţilor sau a altor aditivi susceptibili să declanşeze alergii la persoanele cu sensibilitate în acest
sens.
Lichidele — pot fi uşor amestecate cu diverse băuturi pentru persoanele ce nu pot înghiţi tablete sau capsule.
Inhalanţi nazali — în ultimul timp reprezintă una din cele mai obişnuite forme de administrare a elementelor nutritive — în special a vitaminelor B şi C care sunt absorbite rapid prin mucoasa nazală.
Plasturi şi împlânte — capabile să asigure cantităţi continue, strict măsurate, de nutrienţi; vor fi disponibile în viitorul apropiat.
17. SOLUBILE ÎN GRĂSIMI — LIPOSOLUBILE, ÎN APĂ — HIDROSOLUBILE, SAU SUB FORMĂ USCATĂ?
Vitaminele solubile în grăsimi — A, D, E şi K — se găsesc de obicei şi chiar se recomandă în forma „uscată" sau solubilă în apă în cazul persoanelor care nu suportă grăsimile, pentru cei ce suferă de acnee sau alte probleme dermatologice în care nu este permisă ingerarea de grăsimi, ori pentru persoanele a căror dietă zilnică exclude grăsimile (vitaminele solubile în grăsimi au nevoie de grăsimi pentru a fi asimilate; dacă ţineţi un astfel de regim însă şi luaţi vitamina A, D, E sau K, vă sfătuiesc să alegeţi forma uscată).
18. SINTETICE SAU NATURALE? ORGANICE SAU ANORGANICE?
Vitaminele sintetice vă pot cruţa bugetul, însă nu şi stomacul.
Când sunt întrebat dacă există vreo diferenţă între vitaminele naturale şi cele sintetice, răspunsul meu este: una singură, şi anume efectul asupra dumneavoastră. Deşi vitaminele şi mineralele produse pe cale sintetică au dat rezultate satisfăcătoare, beneficiile oferite de vitaminele naturale —pe diverse planuri — le depăşesc cu mult. Cu toate că analizele chimice arată aceeaşi compoziţie şi structură, vitaminele naturale sunt mai eficiente fiindcă natura le-a făcut mai complexe.
Vitamina C sintetică este doar acid ascorbic şi nimic mai mult; vitamina C naturală, extrasă din fructele de măceşe, conţine bioflavonoide, adică întregul complex C care este de departe mai eficient.
Vitamina E naturală, care include toate formele de tocoferol, este mai eficientă decât cea sintetică ce conţine doar forma alfa.
în conformitate cu opinia doctorului Theron G. Randolph, reputat alergolog, „o substanţă obţinută pe cale sintetică poate cauza o reacţie alergică în cazul unei persoane cu sensibilitate chimică, chiar dacă produsul natural — cu aceeaşi structură şi compoziţie — este perfect tolerat."
Pe de altă parte însă, persoanele alergice la polen pot suferi o reacţie neplăcută la administrarea unei vitamine C naturale cu uşoare impurităţi de polen.
în orice caz, aşa cum au atestat mulţi dintre cei care au încercat ambele variante, vitaminele naturale provoacă mai puţine probleme gastrointestinale, iar chiar când se administrează doze mari, reacţiile toxice sunt mult mai rare decât la cele obţinute pe cale sintetică.
In ceea ce priveşte diferenţa dintre organic şi anorganic, situaţia este cu fotul alta, fiind vorba despre o concepţie complet greşită. Toate vitaminele sunt compuşi organici, adică substanţe ce conţin carbon.
19. CHELAŢII ŞI CE ÎNSEAMNĂ EI
Doar 2 până la 10 la sută din fierul introdus în organism este în realitate absorbit.
Chelatizarea este procesul prin care substanţele minerale sunt transformate într-o formă mai uşor asimilabilă. Obişnuitele suplimente minerale, ca de exemplu făina de oase şi dolomita, sunt de cele mai multe ori nechelatizate şi, pentru a putea fi utilizate de către organismul omenesc, este nevoie ca în procesul de digestie să fie mai întâi transformate în chelaţi. La multe persoane, procesul natural de chelatizare nu se produce în condiţii satisfăcătoare şi de aceea suplimentele minerale administrate nu sunt de nici un folos.
Dacă vă gândiţi că organismul nu poate folosi ceea ce primeşte, că la mulţi dintre noi digestia lasă de dorit, că numai 2 până la 10 la sută din fierul administrat este absorbit şi că din acest procent infim jumătate este eliminat, atunci veţi recunoaşte cât e de important să luaţi minerale
chelatizate în prealabil. Suplimentele minerale chelatizate cu aminoacizi sunt asimilate de trei până la zece ori mai bine decât formele nechelatizate, micul adaos la preţul de cost fiind astfel perfect justificat.
20. REGLAREA TEMPORALĂ
Un important pas înainte în domeniul vitaminelor a fost introducerea suplimentelor cu reglare temporală. Această reglare este asigurată de un proces prin care vitaminele sunt produse în micropilule şi apoi sunt înglobate într-o bază specială care asigură eliberarea lor în organism conform unei temporizări menite să controleze absorbţia lor continuă într-un răstimp de şase — douăsprezece ore. Majoritatea vitaminelor fiind solubile în apă, ele nu pot fi stocate în organism. Fără această reglare temporală ar fi absorbite rapid în circuitul sanguin, fiind apoi eliminate prin urină în două-trei ore, indiferent de mărimea dozei administrate.
Un mod de a asigura vitaminele necesare timp de douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru.
Suplimentele cu reglare temporală oferă o eficacitate optimă, pierderi minime prin procesul de excreţie şi niveluri constante în sânge atât pe timpul zilei cât şi noaptea.
21. AGENŢI DE UMPLERE, LIANŢI ŞI CE ALTCEVA MAI ÎNGHIŢIM?
Vitaminele conţinvde obicei mai mult decât putem noi vedea cu ochiul liber şi uneori chiar mai mult decât scrie pe etichetă. Agenţii de umplere, lianţii, lubrefianţii, şi aşa mai departe, toţi aceşti aditivi nu sunt în general menţionaţi. Dar dacă dumneavoastră doriţi să ştiţi ce înghiţiţi, lista de mai jos vă poate fi de ajutor.
Diluanţi sau agenţi de umplere. Sunt materiale inerte adăugate în tablete pentru a le mări volumul aducându-le la dimensiunile necesare procesului de compactare. Fosfatul dicalcic — o excelentă sursă de calciu şi fosfor — este utilizat de către cei mai buni producători, fiind obţinut din roci minerale purificate; se prezintă sub forma unui praf alb. Mai pot fi utilizate în acest scop sorbitolul şi celuloza.
Lianţi. Sunt substanţe care conferă coeziune prafurilor, menţinând laolaltă toţi componenţii tabletei. Celuloza şi etil-celuloza sunt lianţii cei mai folosiţi (celuloza este principalul constituent al fibrelor vegetale). Uneori mai pot fi utilizate lecitina şi sorbitolul.
Iată mai jos o listă a lianţilor care se folosesc de către unii producători, dar de care este bine să vă feriţi:
• Acacia (gumă arabică) — o răşină vegetală pe care Food and Drug Administration (Departamentul pentru Alimentaţie şi Sănătate al S.U.A.) a declarat-o ca fiind inofensivă, dar care poate cauza accese de astm şi erupţii cutanate la astmatici, gravide şi alergici.
• Algina (acid alginic sau alginat de sodiu)—un carbohidrat derivat din algele marine. Este în curs de cercetare, suspectat de a determina mutaţii genetice, capabil să inducă afecţiuni ale funcţiilor de reproducere şi malformaţii congenitale. Dacă sunteţi o femeie gravidă, o mamă care alăptează sau dacă intenţionaţi să concepeţi un copil, vă sfătuiesc să evitaţi orice produs care conţine alginaţi.
Lubrefîanţi. Sunt substanţe cu rol de ungere, introduse în tabletej pentru a preveni lipirea acestora de maşina care realizează comprimarea Stearatul de calciu şi siliciul sunt lubrefianţii cel mai des utilizaţi. Stearatui de calciu este un produs din uleiurile vegetale naturale; siliciul este un praf alb de origine naturală.
Poate fi de asemenea folosit în scop de lubrefiere şi stearatul de magneziu.
Dezintegratori. Substanţe ca guma arabică, algina şi alginaţir sun introduse în tabletă pentru a uşura sfărâmarea şi dezintegrarea ei dupâ ingurgitare.
Coloranţi. Substanţe ce au menirea de a conferi tabletelor un aspec mai plăcut. Cei mai indicaţi sunt coloranţii obţinuţi din surse naturale — de exemplu clorofila.
Aromatizanţi şi îndulcitori. Folosiţi numai pentru tabletele ce trebuie sfărâmate în gură, cei mai obişnuiţi îndulcitori sunt fructoza dextrinele din malţ, sorbitolul şi maltoza. Glucoza este rareori utilizata de către producătorii de marcă.
Materialele de acoperire. Sunt materiale destinate protecţie împotriva umidităţii; totodată, maschează gustul şi mirosul neplăcut făcând tabletele mai uşor de înghiţit. Cele mai des utilizate sunt zeina agent de acoperire transparent de provenienţă naturală, derivat dintr-o proteină prezentă în porumb — şi ceara de Brazilia, un produs natural extras din palmieri.
Agenţi de uscare. Sunt materiale care împiedică absorbţia apei de către substanţele higroscopice în cursul operaţiilor de fabricare. Cel mai des folosit agent de uscare ţste silicagelul.
22. CONDIŢIILE DE PĂSTRARE ŞI PERSISTENŢA ÎN ORGANISM
Vitaminele şi suplimentele minerale trebuie păstrate în locuri reci şi întunecoase, ferite de lumina directă a soarelui, preferabil în recipiente opace, perfect închise. Nu este nevoie să le ţineţi în frigider. Pentru a preveni umezeala excesivă, puneţi la fundul flaconului cu vitamine câteva boabe de orez ce acţionează ca un absorbant natural al umidităţii.
într-un flacon perfect închis, vitaminele pot fi _________păstrate doi sau trei ani.
Dacă vitaminele sunt menţinute la loc întunecos şi rece, într-un recipient bine închis, ele pot fi păstrate doi, trei ani. Gel mai bine însă este să cumpăraţi numai flacoane pe a căror etichetă este prevăzut termenul de valabilitate. Odată sticluţa deschisă, conţinutul poate fi păstrat în siguranţă timp de douăsprezece luni.
Organismul nostru tinde să elimine prin urină, în răstimp de patru ore, substanţele ingerate; acest fapt este mai cu seamă valabil pentru vitaminele solubile în apă, ca de exemplu C şi B. Luate pe stomacul gol, vitaminele B şi C sunt eliminate la două ore după ingestie.
Vitaminele solubile în grăsimi, cum sunt A, D, E şi K rămân în organism timp de aproximativ douăzeci şi patru de ore, deşi cantităţile în exces pot fi stocate în ficat un răstimp mult mai îndelungat. Formele uscate ale vitaminelor A şi E părăsesc corpul mai repede.
23. CÂND ŞI CUM SĂ LUĂM VITAMINELE?
Funcţiile corpului omenesc sunt adaptate unui ciclu de douăzeci şi Patru de ore. Celulele noastre nu dorm odată cu noi şi ele nu pot exista jarâ un aport continuu de oxigen şi elemente nutritive. De aceea, este .me ca suplimentele pe care le luaţi să fie cât mai uniform răspândite pe întreaga durată a unei zile.
Dacă înghiţiţi toate suplimentele vitaminice odată, este bine să o faceţi după prânz, şi nu dimineaţa, după micul dejun.
Cel mai indicat moment pentru administrarea suplimentelor de vitamine este după masă. Fiind substanţe organice, vitaminele sunt mai bine absorbite în prezenţa alimentelor şi a mineralelor. Din cauza faptului că vitaminele solubile în apă — în special B complex şi C — sunt rapid eliminate prin urină, administrarea lor după fiecare masă importantă a zilei (mic dejun, dejun şi cină) este mai indicată. Dacă nu le puteţi lua după fiecare masă, atunci împărţiţi doza zilnică în două şi înghiţiţi jumătate după micul dejun şi jumătate după prânz.
Dacă sunteţi nevoit să luaţi întreaga cantitate o singură dată, faceţi acest lucru după cea mai consistentă masă a zilei. Cu alte cuvinte, pentru a obţine cele mai bune rezultate, este indicat să înghiţiţi vitaminele după masa de prânz.
Şi nu uitaţi că mineralele sunt indispensabile pentru o bună absorbţie a vitaminelor, deci amintiţi-vă să le luaţi împreună.
24. CUM ESTE MAI BINE PENTRU DUMNEAVOASTRĂ?
D&că nu ştiţi formula cea mai indicată pentru organismul dumneavoastră — tablete, picături sau prafuri, de trei ori pe zi sau pilule cu reglare temporală — sfatul meu este să le încercaţi pe rând. în caz că; suplimentele pe care le luaţi nu vă convin, schimbaţi formula. Vitamina C praf amestecată într-un pahar cu ceai este mult mai convenabilă decât câteva pastile mari atunci când sunteţi răcit. Dacă nu vă împăcaţi cu vitamina E obişnuită, încercaţi forma uscată. Citiţi cu atenţie secţiunile 26 — 69 şi indicaţiile din secţiunea 290 pentru a fi sigur că ştiţi tot ceea, ce trebuie cu privire la vitaminele pe care le înghiţiţi.
25. NECLARITĂŢI CU PRIVIRE LA CAPITOLUL II? Dacă vitaminele au un miros urât înseamnă că sunt expirate şi
pot fi dăunătoare?
Un miros puternic nu semnifică neapărat că vitaminele respective sunt expirate, dar o probabilitate există. Dacă le-aţi păstrat la căldură şi lumină (grozav pentru dumneavoastră, dar nu şi pentru ele), atunci este chiar probabil să fie alterate, dar acest lucru nu înseamnă că vor dăunătoare; cel mult nu-şi vor mai face efectul.
Foarte des mi s-a părut că simt un miros de alcool în flaconul cu vitamine. Asta înseamnă cumva că s-au stricat şi că nu este indicat să le mai înghit?
Nu, vitaminele nu se strică; le puteţi lua liniştit în continuare. Alcoolul este adesea utilizat ca agent de uscare, pentru a elimina excesul de apă la fabricare. Uneori, dacă produsul a fost ambalat prea repede, mirosul alcoolului persistă. Sfatul meu este să puneţi în sticluţa cu vitamine câteva boabe de orez care vor absorbi atât umezeala cât şi mirosul de alcool.
Uneori am observat mici fisuri pe tabletele de vitamina B. Pot înghiţi chiar şi aceste tablete?
Da, puteţi. Agenţii de acoperire puţin rezistenţi sunti vinovaţi de acele fisuri, dar vitamina dinăuntru este nevătămată.
Dacă lianţi ca guma arabică şi acidul alginic au fost declaraţi inofensivi de către organismele specializate, atunci de ce nu sunt inofensivi?
Faptul că un aditiv a fost declarat inofensiv de către Food and Drug Administration nu înseamnă că el nu vă poate face rău. Iată de ce: în 1958, când a intrat în vigoare legea privind controlul tuturor chimicalelor utilizate în industria alimentară şi farmaceutică, FDA a alcătuit lista celor considerate inofensive cu scopul de a elimina costisitoarele testări asupra produselor chimice considerate la ora aceea apte pentru consum (zahăr, amidon, sare, bicarbonat etc). Drept urmare, toţi aditivii utilizaţi până în anul respectiv au fost consideraţi din oficiu inofensivi. Din păcate, mulţi dintre ei s-au dovedit apoi dăunători pentru sănătate.
Dacă o anumită vitamină este disponibilă atât sub formă de capsule cât şi ca tablete, care variantă este cea mai bună?
Iată o întrebare interesantă, dar dificilă. Există argumente pro şi contra pentru ambele variante. Pe de o pafte, capsulele sunt mai uşor de înghiţit decât tabletele, se dizolvă mai repede, par a nu conţine lianţi şi agenţi de umplere şi, din moment ce majoritatea medicilor le recomandă, înseamnă că sunt mai eficiente. Pe de altă parte însă, capsulele asigură o protecţie mai scăzută împotriva oxidării decât tabletele; sunt de obicei i scumpe şi părerea conform căreia nu conţin agenţi de umplere şi lianţi este falsă (vezi secţiunea 21).
Dacă sunteţi vegetarieni, un amănunt va fi hotărâtor pentru dumneavoastră: capsulele sunt constituite din gelatină — un produs de origine animală. Tabletele însă nu conţin decât componente vegetale, cel puţin unele dintre ele.
Totdeauna când aveţi dubii, luaţi legătura cu fabricantul sau consultaţi un medic nutriţionist.
CAPITOLUL TREI TOTUL DESPRE VITAMINE
26. VITAMINA A Date generale:
Este o vitamină liposolubilă—solubilă în grăsimi; pentru a fi eficient absorbită în traiectul digestiv, necesită prezenţa mineralelor şi grăsimilor. Poate fi stocată în corpul uman şi de aceea nu se impun doze zilnice. Este disponibilă în două variante: vitamina A obişnuită, numită retinol (prezentă doar în alimentele de origine animală) şi provitamina A, cunoscută sub denumirea de caroten (se găseşte atât în produse animale cât şi vegetale). Unităţile de măsură a vitaminei A sunt: UI (Unităţi Internaţionale), USP (United States Pharmacopea) şi, mai recent, RE (Echivalenţi Retinol, vezi secţiunea 132). Doza zilnică necesară (Doza zilnică necesară — se referă la necesarul vitaminic minim pentru un om normal, în condiţii de viaţă normale; carenţa vitaminică poate apărea datorită unui aport insuficient: obiceiuri alimentare dăunătoare, interdicţii sau practici religioase, lipsei alimentelor necesare etc. — exocarenţă; sau datorită unor tulburări de absorbţie — enterocarenţă: floră intestinală patogenă, tulburări de metabolism, exces vitaminic neechilibrat, factori genetici; în cazuri de hipovitaminoză — carenţă uşoară, sau avitaminoză — carenţă vitaminică gravă, dozele de compensare recomandate pot fi foarte mari — Nota editorului) în scopuri preventive pentru adulţi este de 5.000 UI (1.000 RE) în cazul bărbaţilor şi 4.000 UI (800 RE) în cazul femeilor. Pentru mamele care alăptează, doza zilnică se poate mări cu 2.500 UI îft primele şase luni şi cu 2.000 UI pentru următoarele şase luni.
NOTĂ: Mai departe în cuprinsul acestei cărţi voi considera beta-carotenul drept forma preferabilă pentru vitamina A deoarece are un potenţial de toxicitate mai redus. în plus, beta-carotenul s-a dovedit a avea o acţiune preventivă împotriva anumitor forme de cancer, ajută la scăderea nivelului de colesterol (vezi secţiunea 89) şi reduce semnificativ riscul îmbolnăvirilor de inimă.
Ce poate face ea pentru dumneavoastră?
Măreşte acuitatea vizuală pe timp de noapte, îmbunătăţeşte vederea şi ajută în tratamentul multor boli de vedere prin faptul că permite formarea purpurei ochiului. Măreşte rezistenţa la infecţiile respiratorii. Ajută la funcţionarea normală a sistemului imunitar. Scurtează durata de boală. Menţine sănătatea straturilor superficiale ale ţesuturilor şi organelor interne. Contribuie la înlăturarea petelor pigmentare determinate de vârstă. Menţine procesul de creştere şi consolidare a oaselor şi starea de sănătate a pielii, părului, dinţilor şi gingiilor. Ajută în tratamentul acneii, al ridurilor superficiale şi în afecţiuni ca impetigo, furunculoză, în arsuri şi ulcere deschise — atunci când este folosită în uz extern. Este adjuvant în tratamentul emfizemului şi al hipertiroidismului.
Afecţiuni datorate carenţei vitaminei A
Xeroftalmie şi slăbirea vederii pe timp de noapte (pentru simptome, vezi secţiunea 127). Afecţiunile pot fi cauzate de deficienţe cronice de absorbţie a grăsimilor şi se întâlnesc cel mai adesea la copiii sub cinci ani, din cauza cantităţii insuficiente de vitamina A ingerată.
Surse naturale de vitamină A
Untură de peşte, ficat, morcovi, legume de culoare galbenă şi verde-închis, ouă, lapte şi produse lactate, margarina, fructe galbene (notă: intensitatea culorii galbene nu oferă informaţii asupra conţinutului de vitamina A.)
Suplimente
Disponibile în două forme —• una derivată din untura de peşte, iar cealaltă hidrosolubilă. Forma hidrosolubiloă poate fi acetat sau palmitat şi este recomandabilă pentru persoanele cu intoleranţă la grăsimi, în special Pentru suferinzii de acnee. Doza zilnică obişnuită este de 5.000- 10.000 Ui. Vitamina A acid (reţin A) utilizată des în tratamentul acneei şi comercializată în ultimul timp ca remediu împotriva ridurilor superficial poate fi procurată numai pe bază de prescripţie medicală.
Toxicitate
Depăşirea timp de luni de zile a unei doze zilnice de 50.000 poate determina efecte toxice la adulţi.
Peste 18.500 UI zilnic riscă să producă efecte negative la copii. Simptomele intoxicaţiei cu vitamina A sunt: căderea părului, greaţă, vărsături, îngroşarea pielii, tulburări de vedere, erupţii cutanate, osteoporoză, menstruaţii neregulate, oboseală, dureri de cap şi mărirea ficatului (vezi secţiunea 290, Precauţii).
Inamici ai vitaminei A
Acizii graşi polinesaturaţi cu caroten pot distruge vitamina A î lipsa antioxidanţilor (vezi secţiunea 49 pentru antioxidanţi şi secţiune 250 pentru medicamente ce distrug vitaminele).
Sfatul meu
Dacă luaţi mai mult de 400 UI de vitamina E zilnic, atunci ave nevoie de cel puţin 10.000 UI vitamina A pe zi. Dacă luat anticoncepţionale, nevoile de vitaminna A scad. Dacă alimentaţi dumneavoastră zilnică include cantităţi mai mari de ficat, morcov, spanac batate sau pepene galben, este foarte improbabil că aveţi nevoie d suplimente de vitamină A.
Vitamina A nu trebuie însoţită de uleiuri minerale. Vitamina A îş exercită cel mai bine efectele în prezenţa vitanimelor B complex, D, E în prezenţa calciului, fosforului şi zincului. Acest din urmă mineral estţ cel care permite extragerea vitaminei A din rezervele formate în ficat Vitamina A împiedică oxidarea vitaminei C. Nu introduceţi vitamina A în dieta câinelui sau pisicii dumneavoastră fără indicaţii speciale în aces sens. Dacă luaţi medicamente care reduc nivelul colesterolului — cholestyramine — gradul de absorbţie a vitaminei A se diminuează ş probabil că veţi avea nevoie de suplimente.
27. VITAMINA Bl (TIAMINĂ) Date generale
Este o vitamină hidrosolubilă — solubilă în apă. Asemeni tuturo vitaminelor din complexul B, cantităţile în exces sunt eliminate în procesul de excreţie fără a fi stocate în corp; trebuie înlocuite zilnic. Unitatea de măsură folosită: miligramele. Fiind sinergetice, vitaminele B sunt mult mai eficiente luate împreună decât separat. Vitaminele Bl, B2 şi B6 trebuie administrate în cantităţi egale (de exemplu: câte 50 mg din fiecare). Doza zilnică necesară pentru adulţi este de 1 — 1,5 mg. în timpul gravidităţii şi al alăptării doza necesară creşte la 1,5 — 1,6 mg. Perioadele de boală, de stres şi post-operatorii cer mărirea cantităţii de vitamină B1. Este cunoscută şi sub numele de „vitamina stării morale" datorită efectelor benefice asupra sistemului nervos şi stării psihice. Are un uşor efect diuretic.
Ce poate face ea pentru dumneavoastră?
Stimulează creşterea. Ajută digestia, în special a carbohidraţilor. Asigură funcţionarea în limite normale a sistemului nervos, a muşchilor şi a inimii. Ajută la prevenirea răului de mare sau de avion. Diminuează durerile de dinţi post-operatorii. Adjuvant în tratamentul zonei zoster.
Afecţiuni datorate carenţei de Bl
Beriberi (pentru simptome, vezi secţiunea 127).
Surse naturale de vitamină Bl
Drojdie de bere, orez nedecorticat, cereale neprelucrate, grâu integral, făină de ovăz, alune, carne de porc fără grăsime, organe, majoritatea legumelor, tărâţe, lapte.
Suplimente
Disponibile în diverse dozaje — în mod obişnuit 50, 100 şi 500 mg. Are eficacitatea mai puternică în formula B complex, în cantităţi egale cu vitaminele B2 şi B6. Este chiar mai eficientă când formula conţine acid pantotenic forte, acid folie şi vitamina B12. Doza zilnică obişnuită este de 100 — 300 mg.
Toxicitate
Nu se cunosc efecte negative ale acestei vitamine. Orice cantitate în exces este eliminată prin urină, fără a putea fi stocată în ţesuturi sau organe. S-au înregistrat rare simptome determinate de dozele excesive (peste 5 — 10 g zilnic): palpitaţii, herpes, edeme, nervozitate şi reacţii alergice (vezi secţiunea 290).
Inamici ai vitaminei Bl
Prelucrarea termică a alimentelor distruge adesea vitamina B1. Alţi duşmani: cofeina, alcoolul, apa, estrogenii, aerul, antacizii şi sulfamidek (vezi secţiunea 250).
Sfatul meu
Dacă sunteţi fumător, dacă obişnuiţi să beţi alcool sau dacă consuma cantităţi mari de zahăr, atunci aveţi nevoie de suplimente de vitamin^ Bl.
Dacă sunteţi gravidă, dacă alăptaţi sau dacă luaţi anticoncepţionalei necesităţile dumneavoastră de vitamină Bl sporesc. Dacă obişnuiţi si luaţi după masă pastile ce diminuează aciditatea gastrică, riscaţi să pierdeţj tiamina pe care v-au furnizat-o alimentele consumate. Dacă sunteţi supuJ unui stres de orice natură — boală, anxietate, traume fizice sau psihicei convalescenţă — organismul dumneavoastră are nevoie de doze sporit^ de B complex, deci şi de tiamină.
28. VITAMINA B2 (RIBOFLAVINĂ) Date generale
Solubilă în apă şi uşor asimilabilă. Cantitatea eliminată în procesul de excreţie depinde de necesităţile organismului şi poate fi însoţită dej pierderi de proteine. Ca şi celelalte vitamine B, nu poate fi stocată îi corp, ea trebuind furnizată zilnic de către alimentele consumaate sau prii suplimente. Este cunoscută şi sub numele de vitamina G. Se măsoară îl miligrame. Spre deosebire de tiamină, riboflavina nu este distrusă dl căldură, agenţi oxidanţi sau acizi. Pentru adulţi, doza zilnică necesari este de 1,2 — 1,7 mg. Femeile gravide pot mări doza până la 1,6 mj Mamele care alăptează vor lua 1,8 mg în primele şase luni şi 1,7 mg îl următoarele şase luni. Se recomandă doze mărite pentru situaţiile de stres! în America, cea mai frecventă avitaminoză este carenţa de riboflavină.1
Ce poate face ea pentru dumneavoastră?
Stimulează creşterea şi funcţia de reproducere. îmbunătăţeşte starei de sănătate a pielii, părului şi unghiilor. Ajută la eliminarea senzaţiei di uscăciune a gurii, limbii şi buzelor. Măreşte acuitatea vizuală şi înlături oboseala ochilor. Alături de alte substanţe, contribuie la metabolizarel carbohidraţilor, a grăsimilor şi proteinelor.
Afecţiuni datorate carenţei de B2
Ariboflavinoze — leziuni ale gurii, buzelor, pielii şi mucoaselol genitale (pentru simptome, vezi secţiunea 127).
Surse naturale de vitamină B2
Lapte, ficat, rinichi, drojdie de bere, brânză, legume de culoare verde, ouă, peşte.
Suplimente
Disponibile în concentraţii variate — în mod obişnuit de 100 mg. La fel ca majoritatea vitaminelor din complexul B, este mai eficientă combinată în proporţii egale cu celelalte. Dozele zilnice obişnuite sunt de 100 —300 mg.
Toxicitate
Nu se cunosc efecte toxice ale vitaminei B2. Excesul poate determina simptome ca: mâncărimi, ameţeală, senzaţii de arsură sau furnicături (vezi secţiunea 290).
Inamici ai vitaminei B2
Lumina — în mod special razele ultraviolete — şi substanţele alcaline au acţiune distructivă asupra riboflavinei (ambalajele noi din carton opac protejează riboflavina care în sticlele transparente este distrusă). Alţi duşmani: apa (vitamina B2 se dizolvă în lichidele folosite la gătit), sulfamidele, estrogenii şi alcoolul.
Sfatul meu
Dacă luaţi anticoncepţionale, dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi, atunci aveţi nevoie de aport suplimentar de vitamină B2. Dacă consumaţi cantităţi reduse de carne de vită şi de produse lactate, trebuie să măriţi doza de vitamină B2. Este foarte probabil că aveţi o carenţă de riboflavina dacă aţi ţinut vreme îndelungată regim pentru ulcer sau diabet (când sunteţi sub un anumit tratament medicamentos şi doriţi să vă schimbaţi regimul, discutaţi înainte cu medicul dumneavoastră.) Orice stare de stres necesită mărirea cantităţii de vitamina B complex inger
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu