Foarte demult în America...
Ardeiul este considerat cea mai veche plantă cultivată în America – s-au găsite seminţe de acum 5000 de ani. Provine din Peru. Alături de porumb, fasole şi dovleac a fost unul dintre legumele de bază ale Americii Precolumbiene. În Europa a fost adusă de către medicul lui Cristofor Columb. Începând cu secolul al XVI-lea s-a popularizat în Europa pentru a-şi găsi un loc de cinste în bucătăriile ţărilor mediteraneene şi în Balcani. Mai mult, este leguma şi condimentul naţional al Ungariei.
Sunt cultivate 4 feluri de ardei: iuți, grași, lungi (de ex. kapia) și gogoșari.
La fel ca roșiile și vinetele, este o plantă pretențioasă la lumină, căldură, apă și hrană. Pentru a avea o producție mare și de calitate, ardeiul trebuie cultivat într-un pamânt bogat, afânat, lucrat adânc și îngrășat cu gunoi de grajd.
Ardeiul este considerat ca a doua sursă de vitamină C imediat după pătrunjel, 200 de grame de ardei acoperă cantitatea zilnică necesară unui adult. În afară de vitamina C, ardeiul conţine şi vitamina A, fiind un cocktail ucigaş pentru radicalii liberi. Această combinaţie nu permite depunerea colesterolului şi deci ne protejează împotriva bolilor de inimă şi a artritei. Previne de asemenea bolile tumorale, glaucomul şi artrita.
Soiuri
Ardei gras: Galben timpuriu, Export, Galben de Banat, Galben uriaş, Uriaş de California, Românesc, Calincov verde, etc.
Gogoşar: Timpuriu de Bucureşti, Superb, Uriaş dulce, Splendid, Rubin, etc.
Ardei lung: Kapia, Lung românesc, Medaliat, Cosmin
Ardei iute: Iute portocaliu (ciuşca), Iute de Arad, etc.
Pe lângă faptul că este o sursă bogată de vitamina C şi A, mai conţine şi mult beta-caroten. Ardeiul verde conţine mai multă vitamină C, pe când cel galben şi cel roşu mai mult beta-caroten.
O legumă sonoră
Unul din cele mai picante soiuri de ardei, datorită sunetului produs la scuturare, poartă denumirea Cascabel – „răsunetul clopotelor”.
Iute...
Din 1912 există scara Scovilla – o scară specială pentru măsurarea „iuţelii” ardeiului.
Terapii
Este un stimulent digestiv, recomandându-se în astenii digestive şi în dispepsii atone.
În uz extern: este revulsiv şi rubefiant, folosindu-se în lumbago, algii reumatismale şi crampe musculare.
Este foarte indicat în alcoolismul cronic, sub formă de tinctură de ardei iute, din care se beau 10-30 de picături în ceai amar, când apare nevoia de a consuma alcool.
Este un afrodisiac, mai ales dacă se asociază cu sucul de cartofi.
În oboseala corzilor vocale se foloseşte decoctul de ardei iute.
Ardeiul iute conţine o substanţă numită capsaicină care poate distruge celulele canceroase. Un experiment efectuat la Centrul Medical Cedras-Sinai (Los Angeles) a arătat că injecţiile cu capsaicină (substanţa care dă gustul ardeiului iute) pot provoca autodistrugerea celulelor canceroase în proporţie de 80% şi pot determina micşorarea tumorilor în cazul cancerului de prostată. Capsaicina este un antioxidant care protejează ADN-ul celular, acţiunea sa anticancerigenă fiind demonastrată şi în cazul cancerului ovarian, mamar şi pulmonar.
Datorită capsaicinei, ardeiul iute poate preveni comoţiile cerebrale şi poate scădea nivelul colesterolului în sânge. Este o soluţie pentru uşurarea digestiei, deoarece stimulează secreţia de suc gastric şi previne balonările. Este un foarte bun stimulent digestiv mai ales în cazul persoanelor care suferă de hipoaciditate gastrică. În cantităţi mari însă poate avea acţiune purgativă şi poate provoca pirozis (senzaţie de arsură care urcă din stomac prin esofag).
Virozele respiratorii pot fi tratate cu tinctură de ardei iute, datorită proprietăţilor antiinfecţioase, antiseptice, antivirale, dar şi datorită conţinutului ridicat de vitamina C.
Contraindicaţii : hemoroizii, inflamaţiile intestinale sunt accentuate de consumul de ardei iute.
Unguentele din ardei iute care se găsesc în farmaciile naturiste sunt recomandate în reumatism, nevralgii şi afecţiuni ai nervilor periferici. Aceste unguente intensifică circulaţia sanguină în zonele afectate. Există studii ţtiinţifice care au arătat că în polineuropatia diabetică unguentele pe bază de ardei iute au contribuit la recuperarea sensibilităţii, bolnavii nu s-au mai plâns din cauza amorţelii picioarelor sau tulburărilor de mers.
Persoanele care au probleme cu căderea părului pot folosi tinctură de ardei iute. Cu aceasta se va masa zilnic rădăcina părului. Tinctura însă poate fi iritantă dacă este aplicată pe răni.
În atenţia fumătorilor activi şi pasivi - ardeiul în meniu înseamnă reducerea riscului de cancer şi enfizem pulmonar!
Tromboza, tromboflebita - ardeii de culoare galbenă şi roşie au efecte antiagregante plachetare, adică previn formarea cheagurilor de sânge în organism. De asemenea, au efecte antiinflamatoare venoase, o cură de 3-4 săptămâni cu ardei fiind recomandată pentru prevenirea şi combaterea tromboflebitei şi a flebitei. Pe parcursul curei se recomandă consumul a minimum 200 de grame din această legumă pe zi, sub formă de salată, în care se combină roşii şi ulei virgin de măsline.
Prevenirea infarctului miocardic - un studiu american arată că ardeii graşi au o compoziţie chimică ideală pentru prevenirea infarctului miocardic şi a bolilor coronariene în general. Ei conţin mari cantităţi de vitamina C, flavonoide, vitaminele B6 şi B9, toate aceste substanţe reducând riscul apariţiei şi agravării bolilor de inimă. Se recomandă cure de lungă durată, 2-3 luni, în care se consumă minimum 150 de grame de ardei pe zi, simpli sau în salată.
Adjuvant in astm - rezultatele preliminarii ale unor studii în curs de desfăşurare arată că un consum constant de ardei proaspeţi este extrem de benefic pentru bolnavii de astm alergic. Substanţele conţinute de ardei reduc intensitatea reacţiei alergice, previn formarea de secreţii în exces, reduc sensibilitatea la factorii nocivi din aerul respirat. Se ţin cure de minimum 45 de zile, timp în care se consumă câte 150-200 de grame de ardei pe zi.
Prevenirea cancerului de colon - conţinutul de fibre alimentare, de vitamina C şi de vitamine din complexul B din ardeii verzi sau de culoare gălbuie se recomandă pentru prevenirea cancerului intestinului gros. Se consumă cruzi, câte 150 de grame zilnic, în cure de măcar 60 de zile pe an.
Prevenirea cataractei - o echipă de cercetători italieni a descoperit în anii '90 două substanţe prezente în ardei: luteina şi zeaxantina, care protejează ochii vârstnicilor de apariţia cataractei, dar şi a degenerescenţei maculare, una din principalele cauze ale orbirii la persoanele în vârstă. Pentru a reduce riscul apariţiei sau al recidivei acestor afecţiuni, consumaţi câte 100 de grame de ardei proaspeţi pe zi (de preferinţă galbeni sau roşii), în cure de măcar 2 luni pe an.
Tratamente externe
Erupţii alergice - se spală doi ardei, se despică, se curăţă de seminţe şi apoi se toacă fin sau se mixează. Pasta rezultată se aplică printr-un tifon subţire pe locul afectat, unde se ţine vreme de 1-2 ore, după care se îndepărtează, iar pielea se lasă să se usuce la aer. Ardeii dulci au efecte antialergice şi antiinflamatoare.
Precauţii şi contraindicaţii
Principalul risc legat de consumul ardeilor graşi este ca ei să conţină mari cantităţi de pesticide şi de substanţe provenite din îngrăşămintele chimice. Într-un studiu publicat în 2006, ardeii intrau într-un top 12 al celor mai poluate alimente din supermarket-uri. Ca atare, prima grijă pe care trebuie să o avem este ca ardeii pe care îi consumăm să provină din surse de încredere, din ferme unde se foloseşte o agricultură pe cât posibil ecologică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu